Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN EA
Rezultatele 1111 - 1120 din aproximativ 2045 pentru DIN EA.
Alphonse de Lamartine - Poetul murind
... a curge pe clina sa la vale, Nici acvila să-noate în aer p-a sa cale, Nici cum s-adune-albina din flori nectarul său. Arama răsunândă din locuința-i sfântă, Cu mistica sa limbă azi plânge, mâine cântă, Când nașterea, când moartea, când nunta celebrând Și eu fui ca arama prin flăcări ... în van. În stearpa sa speranță d-o glorie ce pasă, În cursul vieții sale în urmă-i omul lasă Un nume ce tot scade, din zi în zi proscris; Și timpul p-a lui valuri înalță și coboară Această căzătură, și-n fine o doboară În al uitării ... n ce-aș fi oar' mai mare? în ce mai glorios? Când lebăda s-avântă spre ceruri p-a ei cale, Mai știe ea de umbra a aripilor sale Ce-noată ori pe undă, ori pe câmpie jos? Dar ce cântai, veți zice, atât p-această lume ... Cum pasărea ciripe, cum sună-o biată liră, Cum vântul suflă, geme, cum apele murmur. Amor, cântare, rugă, atât fu a mea viață; Din ...
Ion Heliade Rădulescu - Poetul murind
... a curge pe clina sa la vale, Nici acvila să-noate în aer p-a sa cale, Nici cum s-adune-albina din flori nectarul său. Arama răsunândă din locuința-i sfântă, Cu mistica sa limbă azi plânge, mâine cântă, Când nașterea, când moartea, când nunta celebrând Și eu fui ca arama prin flăcări ... în van. În stearpa sa speranță d-o glorie ce pasă, În cursul vieții sale în urmă-i omul lasă Un nume ce tot scade, din zi în zi proscris; Și timpul p-a lui valuri înalță și coboară Această căzătură, și-n fine o doboară În al uitării ... n ce-aș fi oar' mai mare? în ce mai glorios? Când lebăda s-avântă spre ceruri p-a ei cale, Mai știe ea de umbra a aripilor sale Ce-noată ori pe undă, ori pe câmpie jos? Dar ce cântai, veți zice, atât p-această lume ... Cum pasărea ciripe, cum sună-o biată liră, Cum vântul suflă, geme, cum apele murmur. Amor, cântare, rugă, atât fu a mea viață; Din ...
Alexei Mateevici - Hristos și Samariteana
... ai ști Cine-ți stă înainte După apa cea vie dor mare, nespus În pieptul tău însetat s-ar aprinde". ,,Cum ai scoate-o atunci din adâncul pietros A strămoșului sfintei fântâne?" Samariteana așa a-ntrebat pe Hristos: ,,Văd că n-ai nici un vas pe la ... veci moștenire? În vremi vechi, păscând turma-ntr-acești munți stâncoși, El aicea găsea hodinire". Și Hristos i-au răpuns: ,,Cel ce apă va bea Din fântână, — acela-nseta-va, Pe când umbră de sete nu poate avea Cel ce apa mea vie gusta-va, Căci apa vieții în curgerea ...
Grigore Alexandrescu - Trecutul. La mănăstirea Dealului
... se privesc Mărețul turn, trist martor l-al nostru trist apus, Ș-a cărui origină în veacuri s-a răpus Turnul din care-odată bărbații renumiți Vedeau române taberi pe câmpi nemărginiți [5] În preajma-i e cetatea! ai ei locuitori Ruina-i azi cu fală arăt ... însă o țară, un neam ar fi dator, Când au greșit despoții, nelegiuirea lor A o plăti, atuncea orașul osândit Și numele-i din lume de mult ar fi pierit. Căci mii de glasuri stinse de-al tiraniei fier, În strigări dureroase s-au înălțat la cer; Căci ploi ... naltul sentiment, Ce-nchină vitejiei mărețul monument, Ce-alege pe-nălțime al nemuririi loc, Să fie nouă cârmă, coloana cea de foc, Coloana ce odată din țara de exil Pe calea mântuirii ducea pe Istrail! Note [1] Gh. Bibescu. [2] Pe când scriam aceste versuri, reînnoirea monumentelor nu începuse încă (n ...
Ion Luca Caragiale - Emulațiune
... a scrie româneasca, micile particularități de pronunțare ale eroului nostru național-cultural. Profesorul intră, cum am zis, posomorât; se uită lung la școlari, clatină din cap considerându-i, apoi începe solemn. Să-l ascultăm cu atenția cuvenită. Profesorul: No!... care dintă voi au fost ieri ș-alantăieri la paradie? Școlarul ... măgarilor! și vă muștruluiesc (foarte sentimental) cu aceea dragoste, cu acel devotământ ca un adevărat părinte pântru copiii lui m' rog! ca să scot și din voi, oameni... și voi (foarte mâhnit) n-ascultați! Școlarul Otopeanu (afectat de mâhnirea profesorului) : Ba, ascultăm, domnule! Profesorul (schimbând tonul, foarte aspru) : Ba n-ascultați ... atențiune când le vorbesc de un așa lucru, m' rog, care ar trubui să provoace o emulățiune... Pântru aceea, toate ostenelile mele cu cele mai din urmă metoade nu mi-au succes! (Se emoționează treptat.) Pântru aceea doară ieri ș-alantăieri am simțit acel simțămint carele se numește, m'rog, penetrățiune ...
Ion Luca Caragiale - Bacalaureat
... Ion Luca Caragiale - Bacalaureat Bacalaureat de Ion Luca Caragiale Când ies de dimineață din casă; o trăsură din trap mare intră pe strada mea; în trăsură, madam Caliopi Georgescu, o bună prietină. O salut respectos. Cum mă vede, oprește trăsura, înfigând cu putere ... înfige iar vârful în spinarea birjarului, care oprește. — Uite — zice madam Georgescu — căsuțele ale galbene de lângă băcănie; intri în curte, casele din fund, la dreapta... Acolo șade... Eu te aștept aici. Mă dau jos din birjă și pornesc, ridicând rugi călduroase la cer, să dea Dumnezeu să nu fie acasă d. profesor de filosofie. Intru, ajung la locuința lui, bat ... o importantă egală tuturor obiectelor de studiu, și asta este dăunător mersului, adică, vreu să zic, progresului; căci, în definitiv, ce vrea să facă școala din tinerile generațiuni, cari vin și caută, mă-nțelegi, o cultură sistematică, pentru a deveni cetățeni utili, fiecare în ramura sa de activitate socială ...
George Coșbuc - Moartea lui Gelu
... George Coşbuc - Moartea lui Gelu Moartea lui Gelu de George Coșbuc Răzleț din oștirea bătută, Fugind pe câmpia tăcută, Căzu de pe cal, de durere, Pe marginea apei. Și piere. Din rană și-ar smulge săgeata Și n-are putere. Pierdut-a și oaste și țară. E noapte-n văzduhuri; și rară E zbaterea ... când valul Atinge cu aripa-i malul Iar Gelu, prin noapte stând singur, Vorbește cu calul: Vai, murgule, jalea mă curmă! Mă lupt cu durerea din urmă, Căci ranele-mi sapă mormântul, Degeaba împrăștii tu vântul Din coamă, piciorul tău scurmă Degeaba pământul. Mă chemi prin nechezuri păgâne Și parcă zici: Vino, stăpâne! Vezi, picură ranele tale Și neguri se nalță din ... Lui Gelu, și trist el așează La pieptul stăpânului capul Și astfel veghează. Și-auzi! Ca un vânt ce clătește Pădurea, când ploaia sosește, Așa din adâncuri de zare Un vuiet prin noapte răsare. Iar vuietul vine, și crește, Mai iute, mai tare. Și iată-i, din umbrele văii Cu scuturi ies repezi flăcăii, Ca morții ce-și lasă mormântul; Ies roibii cu umblet ca vântul, Răsar de tutindeni, de pare Că ... ...
... roagă să fie iubită să o ierți să n-o ierți tu îți spui și deodată glasul ei te cuprinde total ai uitat să cobori din salcîm ai uitat să mai zbori glasul ei urmărind pasul tău rătăcit ochiul ei printre buzele tale uitat ești mai trist decît noi și acasă ...
Vasile Alecsandri - Alecu Russo (Alecsandri)
... soarta comorilor! s-a pierdut, nelăsându-ne decât o singură legendă: Piatra corbului, culeasă la Bicaz. La 1846, Russo compuse pentru teatrul românesc din Iași o mică piesă intitulată: Jicnicerul Vadră, în care un țăran cânta următoarele două versuri: Din Focșani la Dorohoi Țrara-i plină de ciocoi. Îndrăzneala-i fu mare de a emite o asemenea idee într-o epocă de aristocrație ... de la un bătrân lăutar ce se găsea în mănăstire și scrise totodată Jurnalul unui prizonier, care s-a publicat în Revista română din București. II Mișcarea din Iași de la 1848 sili o mare parte din tinerimea Moldovei să emigreze. A. Russo fu din numărul proscrișilor. El trecu în Bucovina și merse la Viena, unde se întâlni cu alți români, ce veneau din Paris ca să intre în țară. Plecând cu toții pe Dunăre, ei se găsiră pe vapor în societatea zgomotoasă a unui mare număr ... a mă înspăimânta, ele îmi inspiră un râs nebunesc... etc.“ Pentru ce însă Russo a fost arestat? Aceasta o aflăm din pasajele unei lungi protestări adresate de el contelui Vay, comisarului ...
Ștefan Octavian Iosif - Meduza
... vreau să vină... (Intră Darius): DARIUS Umil în față robul ți se-nchină! MEDUZA De ce nu vii aproape, lângă mine? DARIUS Stăpână, mă întorc din țări străine Și-s plin de praf... MEDUZA Ci vino să te scutur, Berbantul și șăgalnicul meu flutur! Ah, ce frumos ești tu! Și cum ... MEDUZA Când cântă în umbrar privighetoarea, Poți spune pentru ce-nflorește floarea? DARIUS Sunt flori cari nu dau floare niciodată... MEDUZA O! primăvara fie lăudată: Ea are flori destule, dar le ține Ascunse-n umbră numai pentru tine... DARIUS Ți-aș da o floare, dacă ai primi-o. MEDUZA O, Darius ... aceea și frumoasele verbine Au cupele mereu de lacrimi pline... DARIUS O, te-am văzut odată, dinspre zori, Alunecând ușoară printre flori Și cum sorbeai din albele zorele Curata rouă ce străluce-n ele... MEDUZA Voiam să uit ce dulce ți-e sărutul... DARIUS Așa de mult te farmecă trecutul? MEDUZA ... pe ape Nu e mai albă... MEDUZA Vino mai aproape... DARIUS Tu poate știi, Meduza mea frumoasă, Că lebăda-i o mândră-mpărăteasă Și, când ea se strecoară albă printre Înalte trestii, parcă stă să intre În albul ei palat plin de fantasme Și trece-așa ca un crâmpei de basme ...
Constantin Stamati - Dorul de patrie
... am făcut păgân, Căci tânăr fiind, Bietul meu pământ, De tătari călcat, Ei sclav m-au luat. . . . . . . . De-acum numai moartea Să mă scape poate Din păgânătate. Doina veche a unui prizonier la tătari1 Bunului patriot și fumul țării sale i se pare dulce și mirositor...2 Cuprins 1 ... VI I Când aș fi o frunzișoară Ca de zefir aripioară, Care căzând în izvor Plutește pe el ușor, Eu m-aș smulge cu grăbire Din crenguța unde sunt, Aș sări cu mulțumire În pârăuț sau în vânt; Sau aș zbura pân-departe, Peste păduri neumblate, Sau aș zbura peste râpi ... III Deci unde odinioară Câmpul se cutremurară De biruinți românești, De vaiete dușmănești, Acolo plugarul mână Leneșii boi hăulind, Pân-când plugul se anină, Oase din pământ zvârlind; Și unde odinioară Pe dușmani îi înjugară La pluguri de au arat Și ghindă au semănat* În acea dumbravă sântă Oițele se umbresc ... ale Principatelor Unite... (Înțelegeți, neamuri, și vă plecați, cu noi este Dumnezeu). V Mă uit și văzui deodată Că cerul ne-au triimes Protecție neașteptată Din a Europei congres, Ce au urzit cu-ndurare A românilor scăpare, Și stima lor înălțând Precum au fost oarecând! Acea protecție ...