Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DAT FIIND CA
Rezultatele 1111 - 1120 din aproximativ 1905 pentru DAT FIIND CA.
... undele muginde le-arăta cu grozăvie Cum plutea ca niște plaghii leșile fraților lor. A Selminei line lacrimi cu ploaia amestecate Se prăval ca două râuri pe-ovilită fața sa, Inima-i din loc sărită de abia ceva se bate, Ca s-arate că viață în ea încă mai era. Ca o floare încujbată d-a crivățului suflare, Se lipește lângă pieptul pre scumpului ei Edvin, Și privindu-l multă vreme, cu o lungă ... mâna morții cea de gheață Și de draga ta Selmină să s-atingă-nfiorat, Să mă ia de lângă tine, de lângă scumpa mea viață Ca s-afunde în adâncuri un suflet nevinovat!...â€� În fiorii spăimântării leșină tânăra fată, Undoioasele ei coame viforul le-nvăluia; Semăna ca o mlădiță de-un vânt ager sfărămată. Și — furtuna nu-ncetase, și apa se tot suia! În a sale slabe brațe Edvin ... pentru noi sosește Moartea să ne-mbrățoșeză în acest amarnic ceas. Cum a rouăi picătură soarele de dimineață O usucă și o scurge, ca și când nu ar mai fi ...
Gheorghe Asachi - Lupii și oile
... fost trecut Mai mult decât ani o mie De-ncruntată dușmănie, Lupii pace au făcut Cu păstorii și cu turme. La îmbi de folos era Ca masacrul să se curme, Diși lupii i dizbârna, Păstorii din a lor piele Făceau bune cojocele, Încât oaia-n liniștire Nu putu mai ... Prin ghibacii comisari, Ce era de neam măgari, Urma liniștea în țară; Pe cât lupii tinerei N-aveau dinte, n-aveau ghiară, Au fost blânzi ca niște miei. Dar îndată ce la trup Din lupșor ieșit-au lup, Apetitul firesc mână Să se-ncrunte la o stână Ce-i lipsită de ...
Ion Heliade Rădulescu - Mihaida
... noua rezidență, și iată-l față-n față Cu angelul dormirii. Se-mbrață, se salută. C-a ochilor dulci raze ce-aprinde simpatia, Ca două flăcări tineri ce se absorb într-una, Ca două atribute ce întregesc ideea În mintea concentrată, se înțeleg în clipă Și ambii fac un angel mulțit în atribute. Ca fulger sunt în curte, ating tot ce veghează ! Soldați în sentinelă, în prag adorm custodul, Străbat la domn în domă, și scapără lucirea Din candela ... n cuget, Revine iar în sine, și orele-i par secoli Ce trec, cu toate astea, cu viața dimpreună, Ce și ea ni se pare ca ziua strecurată. Trec orele și, iată, cocoșul se aude, Ce îi strabate-auzul ca ultima cea trombă Ce cheamă la viață pe trepasați din secoli. Răcoarea dimineții începe să se simtă, Ș-alboarea nu-ntârzie, la răsărituri spuntă; Se ... al puterii, Ce-n zile de pericol ai fost a mea scutire! Și când turbat nimicul cerea a mea viață, Atunci ca prin minune trimis-ai al tău angel Când îmi lucea în ochii-mi securea ucigașă A omului de sângiuri, și îmblânziși cruzimea, Făcând ...
Alexandru Macedonski - Răsmelița morților
... ngrozitor... Vrem viață, vrem lumină, vrem soare-ncălzitor." Și țestele prin iarbă dau fuga-nsuflețite, Purtate de schelete în grab' reîntocmite, Așa că cimitirul era ca un vârtej În care câte-o țeastă fugea după-un gâtlej, Iar deget după deget, și coaste după coaste, Urmau în goana mare ca oaste după oaste... Femurul, câteodată, un tibia prinzând, Da jalnice ocoale, trosnind și șchiopătând, Și-n groaznicul amestec, ciocnindu-se în cale, Albeau prin noaptea neagră coloane vertebrale... Claviculă și cubit, și metatars, și ...
Constantin Negruzzi - Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva
... obiceiurile moldovenilor și cu naivitate se miră de ei și mai ales de casele lor „la care coperișuriie nu sunt late ci-s ascuțite ca grebănul cămilei.â€� El încă hărăzește un osebit capitul spre a prescrie sporirea și creșterea dobitoacelor. Iată descrierea audiinței patriarhului la domnul de ... calpacul. Apoi patriarhul îi prezentă daruri de mare preț, falca de jos a sfântului marelui Vasilie, de color galben, tare grea și strălucind ca aurul, mirosul ei era mai plăcut decât ambra, și la ea mai rămăsese doi dinți, unul mare (măsea), altul mic; noi am căpătat-o la ... degit a maicei sfântului Evstafie mucenicul, niște bucățele de peatră de la sfântul mormânt, câteva bucățele din lemnul mântuitoarei Cruci de color închis ca lemnul negru și foarte grele. Noi am cercat să le punem pe foc: ele părea că ard, dar cum le scoteam, lua forma dentăi. Ele ... cale să-l omoare. Cu vro zece zile în urmă, logofătul cu chip viclean se întâlni cu riga maghiarilor (ungurilor) și cu Matei, beiul Valahiei, ca să aibă la ei scăpare la întâmplare de nevoie; că el pârâ cătră ei pre Vasilie, că are gând să cucerească cu ajutorul cazacilor Ungaria ...
... au părăsit cruzimei, și oarba tiranie Îi ia necercetați! II Când armăsarii voștri, cu coama lor pletoasă, Alerg și scapăr iute p-o gheață-alunecoasă, Ca fulger, ca năluc; Și lângă drumul vostru, - o! tremură în cale Un biet bătrân ca iarna, cu piept, picioare goale, Flămând și fără suc; S-oprește, -și ia căciula, spre voi mâna întinde, Și trista lui cătare în rugă se ... colorate Resfrâng și vă-nmulțește-n oglinzile-ardicate De jos până-n tavan; Ș-o copiliță dulce, râzândă, grațioasă, În reverențe intră ușoară și frumoasă Ca și un îngeraș, - Și după ea un june măreț, voios și tare, Cu fața vie, plină, cu fruntea-ntinsă, mare, Și șed p-un scăunaș ... e frig, l-e somn, l-e foame și pic de slăbiciune, O, mult sunt drăgălași! Când unul dintre dânșii ardic-o mânușiță Scuț roșie ca racu, și-i zice: "Măiculiță, Te scoal', nu mai dormi! N-e frig și ne e foame; te scoal'! fă focu mare! Dă-mi pâine ...
Vasile Alecsandri - Serb-sărac
... Pe-n mijloc de Țarigrad, La cișmeaua lui Murad Primblă-mi-se Serb-Sărac Pe-un cal negru din Bugeac, Voinicel și sprintenel, Dar sărac ca vai de el! Cu saia îmbăirată Și șalvari de ciorcă lată, [1] Cotul cinci galbeni luată, Cu cămașa de mătase, Vițele-mpletite-n șase. [2 ... joi, Mâini ies turcii la halca [5] Sus, în Haidar-pașa, [6] Și oricine-a câștiga Roabă lui hanul m-a da!" ,,Floricică din zăbrea Răsărită în calea mea! De-ți sunt drag, de-ți sunt pe plac, Mâini vârtej am să mă fac Să vin turcilor ... Cu sânge de argint viu; Că pe el de-a-ncăleca Mâini la jocul de halca, Roabă lui Hanul m-a da!" [10] ,,Floricică din zăbrea Răsărită-n calea mea! Să n-ai frică De nimică, Că nu-i cal împărătesc Ca negrul ist voinicesc! Orice-alung Cu el ajung, Oricând plec Păsări întrec!" II Trecea miercuri, venea joi, Turcii mergeau câte doi Ca să joace la halca Sus, în Haidar-Pașa, Și deodată toți plecau, La fugă se aruncau, Pe câmp luciu se-nșirau. Iar sultanul, stând pe ...
Mihai Eminescu - Din când în când...
... atâta l-am iubit, Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când, Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginit Măcar ca-n vis să-ți fi adus aminte iar din când în când. Nu! Ai trecut din mâni în mâni prin toți acei oameni de rând, Tu, trupul tău cel dulce ... orice dorință a pierit; Tot încă visu-l urmăresc și, în zădar din când în când, Tot te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută da, Cu buze supte, c-un obraz ca și de var, din când în când. Pasărea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei, Dar oameni ce se mistuiesc nu mai răsar din când ...
Constantin Stamati - Prieteșugul cânesc
... servind, Și tot de un neam fiind, Să facem, amată Tarcă, un prieteșug vestit, Căci mă aflu prea mâhnit Văzând că o zi nu trece ca să nu ne clănțenim. Și nu avem pentru ce, stăpânul să ne trăiască, Ca tot așa să ne hrănească Și să ne proteguiască, Iar noi prieteni să fim; Măcar că de când îi lumea prieteșugul câinesc Este ca cel omenesc...â€� Atunci Tarca strigă: “Noi însă să fim spre pilda oamenilor pe pământ, Și dă-mi laba!â€� “Na-ți-o ...
Ivan Andreievici Krâlov - Prieteșugul cânesc
... servind, Și tot de un neam fiind, Să facem, amată Tarcă, un prieteșug vestit, Căci mă aflu prea mâhnit Văzând că o zi nu trece ca să nu ne clănțenim. Și nu avem pentru ce, stăpânul să ne trăiască, Ca tot așa să ne hrănească Și să ne proteguiască, Iar noi prieteni să fim; Măcar că de când îi lumea prieteșugul câinesc Este ca cel omenesc...â€� Atunci Tarca strigă: “Noi însă să fim spre pilda oamenilor pe pământ, Și dă-mi laba!â€� “Na-ți-o ...
Ion Luca Caragiale - Cazul d-lui Pawlowsky
... urma urmelor, d. Pawlowsky, presupunând că este un om care se respectă, nu putea vorbi, fără o prealabilă autorizare, decât în numele d-sale personal, ca Pawlowsky, pur și simplu Pawlowsky. Dar să meargă d. Pawlowsky și, fără nici o autorizare, să-și permită a vorbi ca și cum ar fi fost autorizat, mărturisesc drept că aceasta n-o înțeleg din partea d-lui Pawlowsky! Eu bănuiesc ce și-a zis d. Pawlowsky. D ... rău că nu s-a îngrijit a avea la timp cuvenita autorizare. Căci, în definitiv, dacă d. Pawlowsky tăcea, n-ar fi vorbit. Ei? dacă n-ar fi vorbit, ce mare deosebire? Dar d. Pawlowsky a ținut să vorbească; foarte bine. Atunci mă întreb eu: dacă între a tăcea ... Pawlowsky, nu e și el om?... Atunci?... i s-a putut întâmpla... și lui Pawlowsky. Tot însă nu-mi venea să crez una ca aceasta din partea lui Pawlowsky; îmi ziceam: nu se poate; trebuie neapărat să fie vorba de alt Pawlowsky — cine știe ce Pawlowsky! Când însă ... ...