Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��I��I
Rezultatele 1111 - 1120 din aproximativ 2873 pentru ��N��I��I.
... dus de lângă mine?... ți-am prins în părul inelat Vreo floare artificială? Te-am ofensat Cu vreo metaforă banală? Ori mi-ai bătut vreodată-n geam Și, spionând perdeaua trasă, Te-ai supărat că nu eram Acasă?... Vrei poate macii din livezi Pe toți cu mâna ta să-i scuturi? Sau te distrezi Cu pălăria după fluturi? N-ai adormit cumva pe-afară Și te-ai trezit sub un umbrar, Îndrăgostită de-un măgar Ca-n Visul unei nopți de vară? Cu Demonul lui Lermontof Te-i fi-ntâlnit și ți-a fost frică?... Nu ți-a intrat cumva-n pantof O pietricică? (De-aceea-mi iese șchiop și mic Un vers, în fiecare stanță... Vezi, tot m-ai inspirat un pic De la distanță ... păcatul la oricine, Și confidențele, tu știi, Le-am dat pe față, tale-quale, Într-un volum de Parodii Originale... Oricum, de-o fi ca-n viitor Să placă stihurile mele, Las mărturie tuturor Că n-ai colaborat la ele. Că singur m-ai lăsat să scriu O carte-ntreagă fără tine... Și dacă totuși mai târziu Te vei întoarce lângă ...
Nicolae Filimon - Don Pasquale. Operă comică în trei acte
... a acestei opere devenind o monstruoasă profanare din cauza multelor greșeli ale orchestrului și ale unora dintre artiștii chemați a o interpreta, nu-i vom da loc în coloanele revistei noastre pentru că a-i face o dreaptă critică ar fi să ieșim din limitele prescrise de buna cuviință, și aceasta nu intră în deviza noastră; venim dar la cea ... amantă fidelă și castă; dar ce să zicem, asta e o licență dramatică și nimic mai mult. În partea muzicală, ca și în cea artistică, n-a reușit, fiindcă ariile acestui rol, ca să li se dea o esprimare înnemerită și cu succes, cer a fi cîntate ... vivacitate; și tocmai acestea lipsesc cu totul de la d-la Alfieri. Daca prin revistele trecute am arătat oarecare mulțumiri d-lor artiști din orchestru, n-am facut-o decît ca să-i încuragem mai mult și să-i facem mai ambițioși în împlinirea datoriilor; dar se vede că d-lor au înțeles prea puțin elogiul nostru, fiindcă în esecutarea partițiunii de la aceasta ... greșeli le comit din puțina atențiune ce pun la esecutarea partițiunilor, iar nu din dificultățile muzicei. ↑ Voi căuta pămîntul îndepărtat unde să plîng, necunoscut (n. ed.) . ↑ Starea existentă înaintea războiului (
Gheorghe Asachi - Rânduneaua și paserile
... mănunte Să mâncați a lor grăunte! Îns-acel june popor, Ușurel în al său zbor, Își bătea de sfatul gioc, Că nutreț afla-n tot loc. Cânepa când răsărisă, Rânduneaua iar le zisă: A scăpa încă-i ușor, Zmulgeți iarba din ogor, Căci crescând din zi în zi, Neamul vostru va stârpi! O, profită tot de rele, Ni dai sarcini foarte grele ... privi poate un ogor, Cât să nu-i rămâie un spic, A lăcustelor popor! După săptămâne opt, Iată cânepa s-au copt. Rânduneaua n-a-ncetat A da paserilor sfat: Ascultați, blem, vorba mea Iute crește iarba rea Și cu dânsa a voastră ... urmați amuși măcar, Păn n-agiungeți la amar, Dupre timpul cum se poartă Din câmp când s-or strânge toate. Nu zburdați în cârd și-n gloate. Că atunce, disfătat Omul caută vânat, Lațuri și rețele-ntinde, Paserile grase prinde. Neavând voi ghibacie De cucoară, de becas, Ce d-a ... va trece acel rău Ce v-amenință mereu! Însă paserile orbite, De sănin timp amăgite, Ciripea, în câmp zburda Și pe vânători chema. Pănă ce- ...
Gheorghe Asachi - Învățătorul și urmașii săi
... vra a fi cu mine de-astăzi fie-mi următori. Calea noastră va să fie Spre cerească-mpărăție... Un stol mare, strigând, vine: Unde-i merge, noi cu tine! Cu un zâmbet Domnul pasă Înainte prin pustiu, Călătorii se îndeasă Să s-adăpe la vreun riu. Vântul cald, focosul soare ... lor frunte a umplut De arine, de sudoare, Deși nu prea le-au plăcut, Pănă-n seară a suferit. Umbra când i-a răcorit, Doar aicea vom mânea, Între dânșii toți șoptea. Însă Domnul urma-n cale Preste râpi și preste vale, Pe loc unde rareori A pășit cu călători. Următorii suspinau, De spini unii s-aninau, Zicând: Pasă ... la a sa vatră, Unul pe iarbă s-întinde, Altul gustă a lui merinde, Din drum alții se abat, Însă Domnu-i neschimbat; În tunericul pământ Nici le zice vrun cuvânt Apoi când s-a luminat, Fața sa a înturnat. Din câți vrură ... se-ntrece, Văzu numai doisprezece. Adevărul vouă zic, Zis-atunci cu duioșie, În astă călătorie Numărul nostru e mic. Mulți chemați, aleși puțini! Cel ce-
... dar o să-mi treacă!“ Cei doi cântă, codru sună, Și tustrei merg împreună. Când ajung la moara nouă Calea lor se face-n două. Doi pe rîu în jos s-au dus, Costea, el, pe rîu în sus. Singur și pustiu ce-i malul! Și-ndemna cu vorbe calul: —„Zboară, murgule, cu mine! Zboară, că să zbor îmi vine! Tânăr ești de patru ierni, Câmp ai ... œ Și cu murgul el vorbea, Murgul treaz înțelegea. Gândul fulgeră ca zborul, Dar mai fulger zboară dorul, Zboară calul rândunel— Costea tot cu jalea-n el. Când a fost pe la răstoace, Ochiul stîng a prins să-i joace. În sat Costea când intra, Cucuvaia-n turn cânta. Iar când a bătut la poartă, Mâ-sa-n casă caldă-moartă! Cât a plâns cu ochi merei Așteptând copilul ei! Și n-a fost nici mângăiată De-a-l vedea măcar o dată! Și prin noapte-n capul gol, Costea-n mijloc de ocol. Să-și mai stingă-n
Mihai Eminescu - Am pus sofa la fereastă...
... fereastă... Am pus sofa la fereastă... de Mihai Eminescu Am pus sofa la fereastă  Luna trece blondă-tristă, Stele curg strălucitoare  Mândra capu-n mâni și-ascunde. Și-apoi și-l ascunde-n perini, Într-un colț al sofei roșii; Aurul moale se desface, Curge pe grumazul alb. Și de ce-și ascunde fața Dulce, jună, fericită,  ... vrea să râdă de bucurie Fără ca s-o văd și eu. Luna-n patul ei de nouri Albi, s-ascunde să se culce, Păru-n cap eu i-l încaier Și-i sărut mânuța dulce. Stele curg încet la vale, Aerul moale scânteiază Și ea ochii plini de lacrimi Și-i închide și visează. De-umăr alb îmi razim fruntea, Zic puțin și mult privesc, Inima în mine crește De un dor supraceresc. Tremură talia dulce ...
... George Coşbuc - Păstoriţa Păstorița de George Coșbuc Umbre mari răsar pe cale, Ziua moare după culmi; De pe coastă, pe sub ulmi, Se scoboară mieii-n vale. Obosit și blând popor! Și cântând, pășește-agale O copilă-n urma lor. Noapte bună, soare sfânt, Până mâine! Noapte bună! Mâine iar vom fi-mpreună, Tu să râzi și eu să cânt. Mâine până-n ... flori de-argint în poală Și le-așterne pe pământ! Și, murind, întinerește Soarele de dragul ei, Și-o cunună de scântei El prin păr i le-mpletește: Mâine dacă n-oi veni. Păru-n apă ți-l privește, Dor de mine de-ți va fi! Și-i va fi de soare dor! Mâine blonda păstoriță, Despletind a ei cosiță Toată ziua la izvor, Va privi cu drag la plete Pline ...
... Strunga de Vasile Alecsandri În pădurea de la Strungă Sunt de cei cu pușca lungă Care dau chiorâș la pungă! Sunt de cei ce-mpușcă-n lună, Care noaptea-n frunze sună, Feciori de lele nebună! Fă-te-n laturi, măi creștine, Dacă vrei să mergi cu bine, Să rămâi cu viață-n tine! În potica fără soare Ei te-așteaptă la strâmtoare Să te prade, să te-omoare!... În dumbrava cea vecină, Unde buhna greu suspină, Vezi ... unul cântă: Oliolio, ciocoi bogate! Ici de-ai trece, din păcate, Să-ți arunc doi glonți în spate. Oliolio, mândră fetică! De-ai veni cole-n potică Să te fac mai frumușică. Că mi-i pușca hultuită. Și mi-i ghioaga țintuită, Și mi-i inima-ncolțită. Oliolio, măi Taie-Babă![2] Căci nu șuieri mai degrabă, Să sărim, voinici, la treabă! Pușculița-mi ruginește, Ținta-n ghioagă se tocește, Murgul sare, nechezește!... În pădurea de la Strungă Ce slujește pușca lungă Fără luptă, fără pungă? Note [1] Pădurea Strungăi a ...
Gheorghe Asachi - Iepurile și amicii săi cei mulți
... Gheorghe Asachi - Iepurile şi amicii săi cei mulţi Iepurile și amicii săi cei mulți de Gheorghe Asachi Nu-i în lume fericire, nici plăcere mai dorită, Decât s-aibi amic de suflet ș-o femeie-nduioșită. De iubești pe mulți deodată, la mulți dacă ... zi de dimineață, Sorbind roua din verdeață, Iac-aude prin strâmtori Buciumând pe vânători, Și haliciul din seneață, Îi trecu pe la musteață. Cum că-i foarte slut la Prut Sărmănelul acum vede; Fără-a pierde un minut, În călcăii lui se-ncrede. Se rădică-n două, aleargă, Tremură chiar ca o vargă, Stă, răsuflă-un pic, ascultă, Mânat iar de spaimă multă Prin râpi fuge și tufari. A lui ... fugă, acum Se lungește chiar în drum. Ah, ce dulce bucurie În cumplit-acela val Au simțit, când pe câmpie Alergând văzu un cal. Zisu-i-au deci: Frățioare, Ca să scap de vânătoare Să te-ncalec puținel, Sprinten tu, eu ușurel, Este-a cailor virtute Pe vecinul său ... mai bun din turmă. Vinea taurul cel gras, Însă cu mai iute pas. Pre el iepurile giură Ca să-l scape de friptură. Cornoraticul vecin I
Cezar Bolliac - Și ce-ar fi poezia%3F
... fi poezia%3F Și ce-ar fi poezia? de Cezar Bolliac Te privesc, și urcă De dragoste aprinsă, Până la buzele mele inima. P. Sutzos I Și ce-ar fi poezia Când n-ar fi frumusețea? Ce-ar fi ș-un muritor Când n-ar simți amor; Ce-ar fi și veselia Când n-ar fi tinerețea; Ce-ar fi niște comori La cei din închisori; Ce-ar fi mărețul soare La cel ce vederi n-are Sau geme-n chinuiri; Ce-ar fi o moștenire, Ce-ar fi o fericire, Ce-ar fi a ta iubire La cel fără simțiri. II Albastra ... atât d-atingătoare, Ca și un cer senin Ce scoate un suspin Din cel ce-n absorbire, Își uită ce îl doare. Spre cei ce-i arunca Dulcea cătare-a ta, - Abstracție-n simțire, - Își pierd a lor gândire; In tine toți trăiesc. Răcoarea cea de sine Ce-n
Alexei Mateevici - Chestia preoțească
... îi răspunde văduvei în mod nesigur (nelămurit), zicând că uneori cu străinii te împaci mai bine decât cu ai tăi și că el nici nu-i făgăduiește, dar nici nu-i respinge rugămintea. Și văduva, nemulțumită, se întoarce acasă. De aici se începe o istorie interesantă, care, fiind pân-acuma singura în felul ei și zugrăvind ... împuște; altul că se va spânzura etc. Mai mulți erau de cei bătrâni cu cruci și cu „camilafce“. Firește că stăpânitorului lor nu-i venea prea bine; el sta la cumpănă: pe de o parte, atâția preoți bătrâni și „cinstiți“; de nu-i vei da Zaimul vreunuia dintr-înșii, se va mai spânzura și atuncea ia-ți asupra păcatul lui; pe de altă parte, o văduvă sărmană roagă ... nu-și pierduse cu totul nădejdea: o mai sprijinea puțin prepunerea că poate preasfințitul măcar de astă dată va ține seamă de rugămintea ei și-i va da putință ei și orfanilor de a rămânea în satul și-n casa ei, mutând la Zaim pe cumnatul ei. Venind la arhiereul, află că preasfinția sa zace bolnav și nu primește pe nimine, nici nu se ...