Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru POATE SĂ
Rezultatele 1101 - 1110 din aproximativ 1441 pentru POATE SĂ.
... acea culm-încununată S-aurează încă de raze ce lucesc din a lor tron, Ș-amu carul cel de abur din umră întunecată Să ridică ș-înalbează geana a lui horizon. De-altă parte acea tăcere și văzduhul să dispică De sunet melanholiii călăuz lui călător, Ș-amorțitul clopot iarăș din zidire acea gotică Sara al său conțert adauge spre uietul muritor. Dar acestor ... acum făr de haruri sânt. Văi, păraie, stânci și codruri, singuratică câmpie, O ființă vă lipsește și-i pustiu în tot pământ. Sau că soarele să nască, sau s-apuie cătră sară, Urmez cale sa cu ochii fără dor în al mieu piept. Să apuie în sănin soarele, au în nori ca să răsară, De la soarele nimică, nimic de la zile aștept. De-aș pute s-urmez în cursul întru care el rotează, Pretutindene ai mei ochi ... mine cer. Însă poate că aiure, dincolo de-a noastre sfere, Unde lucie dreptul soarele altor ceriuri pe alte căi, De-aș pute să las aice pământeasca dispoiere, Cele ce-am visat atâta s-ar vădi la ochii mei. Îmbăta-m-aș la izvorul unde sufletul oftează Și-acolň ...
Vasile Alecsandri - Român Grue Grozovanul
... stejarul mortului. Ghirai han cât îl vedea, Ofta greu și mi-i zicea: ,,Alei! Grue, viteaz mare! De la mine ai iertare, De vrei numai să te prinzi Negrul meu să nu mi-l vinzi, Să nu-l vinzi la ungurean, Nici la turc țarigrădean. Să nu-l vinzi nici la litean, Că liteanu-i om viclean. [14] Ci să-l vinzi la un român, Că-i om drept și bun stăpân Și de mână mai dănos Și de suflet mai duios. [15] El pe ... român? De-s român, sunt frate bun [17] Cu-orice cal viteaz nebun! Iar de ai bahmeți fugari Și de ai voinici tătari, Bahmeți iuți să mă gonească, Tătari crunți să îndrăznească. Dă-le voie, dă-le știre După mine să se-nșire Și s-alerge să m-ajungă Pe câmpia astă lungă." III Ghirai hanul semn dădea, Tătărimea purcedea Pe cel câmp nemărginit Cu negară învelit Și cu troscot coperit. Tătărimea ... unui om ce fusese spânzurat de crengile lui. Oricine adormea la umbra acelui arbore, făcea visuri de moarte care se împlineau până în trei zile. Poate că stejarul mortului din baladă ...
... văzduh, și noaptea vine Cu cer senin; pe cîmpu-nzăpădat Zîmbi-va-ndată discul lunii pline. Ești slab și vechi, dar te-ai luptat voinic Să crești un stol de suflete sărace. A plîns mai pîn-acum bolnav cel mic Și cel mai drag al tău... și parcă tace ... zbat s-agonisească pîne, Sînt mulți și mici, și-așa de dragi îți sînt — Și-acum ei tac și iar vor plînge mîne. Dar, poate crezi că va pluti mereu De-a lungul nopții pace-adormitoare? Acum tu crezi, sărman bordei al meu, Că-n alb veșmînt din ... s-a-nvîrtejit pieire: Cîmpii cu crivăț, și văzduh cu nori, Și-un suflet răzvrătit întreagă firea ! Tu-n pază suflete de oameni ai ! Să nu te dai ! De te-o strivi pe tine, Sînt toți ai tăi pierduți ! Să nu te dai ! El vine mînios, el vine, vine — Te va urni din locu-n care stai, Va smulge stuhul tău cu brațe pline ... te ridice. Trosnind te vei lupta să scoți Din mîna lui, dar ca un snop de spice, Tu strîns vei fi de el; și ce ...
... dar pe om slugă pe un an, anul, cum se știe, de trei zile, iar simbria — ziua și găleata cu galbeni, dac-o fi să-și poată împlini anul. Om să fii, însă, ca să împlinești un an în slujba zmeilor. — Uite, îi zise zmeoaica cea bătrână celui mai de dai-Doamne din- tre feciorii ei, să vă strângeți toate puterile, că ne-a venit tata lor, și mare urgie o să ne-ajungă dacă n-o scoatem la capăt cu unu ca el. — Las' pe mine, mamă, răspunse zmeul, că-i vin eu de hac ... scoțând apă din puț, ca s-o bag în burduf și apoi iar s-o scot după ce voi fi sosit cu ea acasă? Am să iau puțul așa cum e în spinare și-l duc în deal. — Ba să nu te pună păcatele să faci așa, răspunse zmeul speriat, că puțul ăsta e făcut de bunicul bunicului, și-aici e rostul lui să fie. — Ferit-a Sfântul! grăi omul. Am să-l iau și să-l duc și
Dimitrie Bolintineanu - Avuși tu zile mândre
... verde mulți oameni rătăcesc, Dar inimile-s moarte: nimica nu doresc, Nimica decât umbra sub care se strecoară, Ca păsările nopții ce-n noapte vor să moară... Plângi, patrie de doruri, cu lacrime de sânge! Cu sufletul în moarte, suspină și te plânge! III Dar, prin aceste lacrimi durerile îmbuni! Nui ... n vânt. Speranța nu mai luce prin lacrimile tele. Durerea te hrănește din crudele-ndoiele. Dar floarea de speranță ce stinge crudu-ți dor Răsare poate dulce departe-n viitor? Ce muritor cunoaște misterele divine Și fericiri ce soarta păstrează pentru tine! Toți fiii României nu sunt ai vieții sclavi. Pământul ...
... bate-n aer tarantella Și ploaia se porni cu grabnic ropot. Înfricoșat de freamătul acela Ce se-nălța vuind în vijelie, Am zis: — Maestre, să deschid umbrela? N-aș vrea să facem hidroterapie. La anii tăi, o gripă subversivă Îți poate-aduce vreo pneumonie. — Eu nu mă tem de moarte, dimpotrivă, Răspunse el, — când ai murit o dată E foarte greu să cazi în recidivă... Această vorbă îmi păru ciudată. Cuprins de-un fel de vagă presimțire, Pândii pe-ascuns figura-i nemișcată. — Nu m-ai ... cheii, Să știu că nu m-am ostenit degeaba. Eu, lui: — Pardon! Așa fac doar lacheii. Începe tu! Ori m-ai luat cu graba, Să-mi scoți la urmă niscaiva ponoase? (Și-n gândul meu: "Se oțărăște baba!") Ce interes avut-ai, ce foloase, Ca să m-atragi cu vorbele-ți viclene Prin locurile-acestea dubioase? Doar știm noi că pe-aici, prin buruiene, Se află o panteră-n libertate Și ... ilustrei mele Călăuze, Văzui o mutră plină de cerneală: Un om trecea... Și cele nouă Muze Îl zgâriau, purtându-l sub escortă Și obligându-l să ...
... Emil Gârleanu - Luptătorii Luptătorii de Emil Gârleanu Soarta se vede că-i menise așa: să fie vecini și să fie dușmani. Și-amândoi cocoși frumoși. Unul, negru — cu toate lucirile pe care negrul le poate da în mângâierea luminii. Gulerul și penele subțiri, moi ca mătasea, ce-i atârnau de pe spate spre pinteni, băteau în verde ca fierea. Aripile ... mărgeanul pleoapelor, o creastă cărnoasă, bătută și roșie ca o garoafă. Nu se puteau suferi; își aruncau priviri tăioase printre spărturile gardului; fiecare se silea să trâmbițeze mai înainte zorii zilei. Și totuși prilejul nu-i adusese încă față-n față, să se măsoare. Astăzi însă clipa dorită de amândoi sosise pe neașteptate. Cocoșul alb, cu găinile lui, ieși pe tăpșanul de din dosul casei, la scurmat ... coapse. Erau grozav de voinici amândoi: cel negru ceva mai iute, cel alb mai cumpătat. Și iarăși se deteră-napoi, cu gâturile întinse de mai să se desprindă din trup. Ca și cum i-ar fi suflat odată vântul, așa s-au ridicat de la pământ. Se îndesară pene-n pene ... se apuce cu pliscul, ...
... Păinjiniş Păinjiniș de George Topîrceanu În plasa gândurilor mele de lumină Ți-am prins imaginea: o viespe Subțire-n mijloc, ageră și fină. O adiere poate s-o desprindă Din luminosul ei hamac. Să cadă ca o floare pe fața unui lac, Să-i tulbure metalica oglindă... E seară... Plopii înșirați în zare Se sting departe - Văpăi de umbră, facle funerare La căpătâiul zilei moarte... De ce să ... am urzit - păianjen solitar - Nu din argintul razelor de lună, Ci din fiorul unui vis bizar Pe care Noaptea mi-l aduce-n dar Ca să
Nicolae Filimon - Schițe trase din viața și scrierile muzicale ale celebrului maestru G. Verdi
... mijloacele necesarii de a-și complecta educațiunea muzicală. Verdi priimi acest ajutor, fiindcă încrederea ce avea în fortele sale dispozițiuni muzicale îl lăsa să prevază că viitorul va arăta protectorului său că nu s-a înșelat ajutîndu-l și că va putea odată să-și arate recunoștința către dînsul. Mulțumită generozității acestui nou Mecena, ce se numea Antonio Barezzi, fiindcă prin ajutorul său Verdi se duse la Milan la ... care prin privirea gestului și tragica espresiune a versurilor, precum și prin dulcea și plina de forță cîntare a notelor știu să facă a vibra toate coardele inimilor simțitoare, această artistă, mai repetăm, care știa a esprima prin forța talentelor sale pînă la ... teatrului italian și rămaseră pentru totdauna neimitabile. Debassini, acel june bas care se bucură de o așa înaltă reputațiune și care a putut să atragă simpatia tutulor celor ce l-au ascultat, numai în operile lui Verdi putu să dezvolteze vocea sa plină de forță și espresiune, iar mai cu seamă opera I due Foscari deveni calul său de bătălie. Ronconi, sublimul bariton, în ...
Cincinat Pavelescu - Farniente (Pavelescu)
... n-am pizmuit, Am fost și sunt un biet smintit Care visează chiar mergând. Eu niciodată n-am muncit. Noaptea nu dorm și ziua casc, Poate-aș fi vrut să nu mă nasc, Dar nu mă plâng că n-am murit. Și nu știu dac-am suferit; N-am fost sărac, n-am fost bogat ...
Cincinat Pavelescu - Un cântec, numai unul...
... s-ascult a mea durere Cum plânge-n taina ei adâncă. Un cântec, numai unul încă, Dar blând ca și o mângâiere, Că poate va avea putere Să