Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��CU��OR
Rezultatele 1101 - 1110 din aproximativ 1361 pentru L��CU��OR.
Alexandru Vlahuță - Inter arma...
... sufletul întunecat de ură Al bietei noastre lumi, de patimi plină. Și cîntecul zbura din gură-n gură, Și omul se simțea mai bine cîntîndu-l... Deodată toți să murmure-ncepură: "De ce nu se coboară și ea-n rîndul Mulțimii ce de veacuri o ascultă? Prea șade-n slăvi, prea ... atunci Prostia zise Răutății: "Tu arme ai, eu am oștire multă, S-acea prieten-a singurătății Va trebui să ni se-nchine nouă !..." Cu urlete, la porțile cetății. S-au năpustit puterile-amîndouă. Tac vechile cîntări înfricoșate, — Mulțimea cere-o poezie nouă... Tu dormi, senino,-n veșnica-ți ...
Paul Zarifopol - O biografie, în sfârșit
... sfârşit O biografie, în sfârșit de Paul Zarifopol G. Călinescu: Viața lui Mihai Eminescu De câțiva ani biografia e înnămolită în o situație delicată. Oamenilor cu spirit delicat, adică, ea li se arată în primejdie de a deveni o specie literară inferioară. Cu puterea deosebită pe care le-o dă momentul de față, romanul prost și melodrama felurit deghizată au tras biografia în jos, spre treapta și teapa ... tocmai pentru că sunt și ei tipuri adânc specializate, s-a înființat, ca o dinadins batjocură, camlota parodistică a biografiei romanțate, cu genialitatea ei de cafenea, cu fantezia din topor și toate celelalte simulacre de talent care constituie pe scribul de calitate joasă. 0 masă europeană căzută până la un nivel intelectual ... dar și speciala, aproape unica, înțelegere a superior cultivatului Maiorescu pentru gânditorul Eminescu. De Maiorescu singur, Eminescu nu avea nevoie să se apere cu ironic amabila formulă: Asta-i o teorie care-i greu de înțeles cu care s-a scuturat de antiliterarul și antifilozoficul Panu și de ceilalți. 0 întrupare de rare daruri: contemplativ și activ; nesupus, ...
Ion Creangă - Moș Nichifor Coțcariul
... numai de câte un ochi; iară popă, unchiul unchiului mamei mele, Ciubuc Clopotarul de la Mănăstirea Neamțului, care făcuse un clopot mare la acea mănăstire, cu cheltuiala lui, și avea dragoste să-l tragă singur la sărbători mari; pentru aceea îi și ziceau Clopotarul. Tocmai pe acea vreme trăia și moș Nichifor din Țuțueni. Moș Nichifor era harabagiu ... de-ți lua auzul. Și cu încărcat și cu descărcat, la deal moș Nichifor se da pe jos și trăgea de-a valma cu iepele. La vale iar se da jos, ca să nu se spetească iepele. Chiriașii, vrând- nevrând, trebuiau să se dea și ei, căci le era ... de tot hapsân, când sta câte două-trei zile pe lângă casă, încât biata băbușca lui era bucuroasă uneori și răsbucuroasă în sufletul ei să-l vadă cum l-a vedea urnit de-acasă. Se vede lucru că și moș Nichifor era făcut pe drumuri, căci cum ieșea afară la drum parcă ... și i-am mai tras și o unsoare de cele a dracului, de are să meargă cum e sucala. — Ai să lași cu
Mihai Eminescu - Ochiul tău iubit (variantă)
... Mihai Eminescu - Ochiul tău iubit (variantă) Ochiul tău iubit de Mihai Eminescu (variantă) Ochiul tău iubit, Plin de mângâieri, Dulce mi-au lucit Până ieri. L-am iubit cu mii Lacrime fierbinți Și cu-atât de vii Rugăminți. Și cum suferii De al tău amor, Cât de mult dorii Ca să mor! Pururi te cătam Pe orice pământ, Căci ... am Un cuvânt. Cămăruța ta Sara să-mi deschizi, Că te-oi dezmierda Ca să râzi. Să-ți închid îndat Pe când tu te culci Cu un sărutat Ochii dulci. Să măsor mereu Cât de mult crescuși, Să sărut al tău Picioruș. Sânul rotunjor Când pe braț îl porți, Li s ...
Vasile Alecsandri - Nevasta tâlharului
... Vasile Alecsandri - Nevasta tâlharului Fost-am eu la părinți una Precum e în ceruri luna, De părinții mei iubită Și de dânșii potrivită Cu luna, cu stelele, Salba cu mărgelele, Grădina cu florile Și ziua cu zorile. Ei pământul au umblat Să-mi găsească un bărbat. Bărbățelul ce mi-au dat Era tânăr și bogat, Avea bani, avea inele De-mi ... umplea mâna cu ele, Dar vezi, frate, ce păcat! Erau toate de furat. Nu trecu chiar săptămâna Și pe el puseră mâna Și la ocnă-l înfundară Și cu lacrimi mă lăsară. Decât m-aș fi măritat, Mai bine-n foc m-aș fi dat, C-am rămas cu rod în sân Și nu-i rod de bun român Ci e rod de om mișel, Sărăcuț, amar de el! De-ar fi fost el ...
George Coșbuc - Dragostea păcurărească
... pământul meu Să trăiesc, cum se trăiește, Cum știm noi, ardelenește! Dar te duc, ca să fii dus Și să nu mai vii acasă, Căci cu anii nu te lasă Din porunci; și-acolo nu-s Oameni cu inimă bună, Vorbe dulci măcar să-ți spună! Vai, să merg în loc de chin, Unde n-am cu dor nici frate Și nici om cu bunătate, Căci străinu-i tot străin: Tragi de moarte și te vede, El te bate, nu te crede... Cât mi-a fost mie ... fie locul Cum e raiul de frumos! Nu vreau țări de fală pline, Lase-mă p-aci pe mine! Căci p-aicea m-am dedat Cu vremi grele, cu vremi bune Și cu ploi și cu furtune Și cu cer înnegurat: Eu știu munții, dar mai bine Mă știu ei întregi pe mine! De pe-aceste locuri eu, Nu m-aș duce niciodată, Căci ... Tot cu jale fără seamă Și de tată și de mamă Eu nimica să nu știu? De părinți, de frați, sărmanii, Să port dor, sa-l port cu
Duiliu Zamfirescu - Plecată cu capul...
... Duiliu Zamfirescu - Plecată cu capul... Plecată cu capul... de Duiliu Zamfirescu Plecată cu capul pe albe genunche Fecioara cu ochi liniștit Din apa curată adună mănunche De ramuri de tei înflorit. O rază de soare furiș se coboară Și lung o sărută pe gît ... o că-i goală Și soarele prea arzător Un vînt se adună, din lanuri se scoală, Și pleacă încet spre izvor. El părul ei moale cu vinete unde Ușor i-l
... împăratului. Ce feciori! Ce feciori! Trei feciori în È›ară ca trei luceferi pe cer! Florea, cel mai bătrân era de un stânjen de înalt, cu niÈ™te umeri încât nu l-ai putea măsura cu patru pălmi cruciÈ™. Cu totul alta era Costan: mic la statură, îndesat la făptură, cu braÈ›ul de bărbat, cu pumnul îndesat. Al treilea È™i cel mai tânăr fecior al împăratului e Petru: înalt, dar subÈ›ire, mai mult fată decât fecior. Petru nu ... Florea într-o bună dimineaÈ›ă. Dar Florea nu s-a dus: el È™tia încă de mic că împăratul se supără, dacă-l întrebă cineva de astă treabă. Tot aÈ™a o păÈ›i Petru È™i cu frate-său Costan. - Nu cutează nici unul; lasă c-oi cuteza eu, zise la urmă Petru. Vorba fu zisă; lucrul fu gata. Petru merse ca ... È›ară. Ferească Dumnezeu È™i pe sufletul păgân de aceea ce văzu Florea acum, când era să plece mai departe. Un balaur! dar balaur cu trei capete, cu niÈ™te feÈ›e grozave, cu o falcă-n cer,
Ion Luca Caragiale - Mic și mare
... Ion Luca Caragiale - Mic şi mare Mic și mare de Ion Luca Caragiale Trece un prăpăd pe lume... Dinspre larg de ocean, Cu ce neagră turbă bine, vine vajnic uragan! E o spaimă-n toată firea... Păsări albe fug, s-ascund; Pinii seculari se-ndoaie; pești, jivine merg ... se-nghite val pe val. Geme farul... Un grăunte de nisip, nepăsător, Râde de urgia oarbă și de groaza tuturor; „Râzi? Nu vezi?â€� l-întrebă farul. „Ba văd bineâ€� zice el; „Ș-apoi, dacă vine, — vină! Sunt atât de mărunțel! „Rădăcini eu n-am, să ... mi pese! nu mă simt deloc legat — „Ori în adâncimea mării, ori la soare pe uscat — „Să mă spulbere de-aicea, cu
Constantin Negruzzi - Cucoșu și puica
... milă! iacă mor! El era isteț, galant și frumoasii îi plăcea, Dar se temea Că îl știa Ca tainele nu păzește. — Gustul să ți-l împlinești, Îi zice ea, numai cauți și apoi, cântând în glas mare, Vei da de știre în tot satu că nu mai sunt fată mare ... cânt cât oi trăi. — Jură-te dar, și te-oi crede ș-apoi și eu te-oi iubi! Cocoșelu s-a jurat Cu puicuța a plecat. După ce ș-a izbândit Că ș-a păzit jurământu cucoșu, nu vă-ndoiți. A ...
George Coșbuc - Cântecul redutei
... tot oșteni pe-alesul, De viteji le saltă fesul, Pitulați pe după grinzi. Se-ntind, nene, de căldură De le-ajung genunchii-n gură Mașală, cu ei te prinzi? Ce te uiți tu, că sunt goi? Așa-i turcu-n vitejie, Zvârle haina ca să fie Sprinten-foc, când e-n ... cheamă, Tu cam tremuri, bag de seamă, Sări, curând, că-ți viu de hac !" Turcii, toți, gândeau: "Poftim ! Să dezbraci p-un gol ca napul Cu ce-și bate pașa capul !" Și-i strigară: Cioc selim ! Dar temându-se de vorba Că Osman le taie ciorba, Au mai zis: "Sărim, sărim ... românii spre redute, Și să stai să-i mai încurci? Căpitanii-și pierd șalvarii, Fac mătănii ghinărarii, Că-i la deal, și-i greu să-l urci. Noi strigam atunci din tun: — "Ce fugiți, ca-n groaza furcii? Nu vă vin din urmă turcii ! Stați, și dați-ne tutun." Ei ...