Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FACE CE VREA

 Rezultatele 1101 - 1110 din aproximativ 1603 pentru FACE CE VREA.

Nicolae Filimon - Ghibelini și guelfi sau diferite partide muzicale

... multe ori teribilă, ce nu va înceta poate niciodată. Într-una din serile trecute ne aflam în casa unuia din amicii noștri; între alte persoane ce veniseră acolo ca să-și omoare timpul erau și vro două-trei din notabilitățile muzicale ale capitalei noastre. Din discuțiune în discuțiune, ajunseră la muzică ... lor scrieri care îmbălsămeau inimile contimporanilor lor, astăzi nu mai mișcă pe ale noastre, încetat-au ei oare pentru aceasta de a mai face parte dintre celebrități? Daca melodiile lui Mozart, Rossini, Bellini și Donizetti nu mai găsește loc în inimile amatorilor de muzică, trebuie oare să-i inculpăm ... supranaturală de a conținea într-însele esigențele tutulor seculilor? Nu, domnilor, artele înaintează și se perfecționează după civilizațiunea în care să află popoarele ce le cultivă și vin în decadență cînd acele popoare le părăsesc; ba încă unele se pierd cu totul, precum spre esemplu: oglinzile cu care Archimede ... la cele mai frumoase accente muzicale. Popoarele libere și de un caracter vesel cer, din contra, o muzică plină de vivacitate și espansivă, iar acelea ce locuiesc părțile nordice nu se încîntă decît de o muzică filosofică și care să tinză mai mult la stilul grav. Daca prin condițiunele sociale și ...

 

Mihai Eminescu - Tu mă privești cu marii ochi...

... Minuni, de vrei, sărmanul ofacă... Ș-acuma-l vezi, cu-a lor ademenire L-au dus pe-alături dulcile terține, Uitând ce-a vrut să-ți spuie-n aste șire. Au vrut să-ți spuie că e plin de tine, Că de-al tău farmec ...

 

Vasile Alecsandri - Ștefăniță Vodă

... sfârșea Și Domnul astfel grăia: ,,Copiliță, mândruliță, Cu sân alb de porumbiță, Nu mai plânge, că-n curând Împlini-voi al tău gând. Voi, boieri ce ospătați, Stați și nu mai închinați, Cuvântul să-mi ascultați Toți călări și înarmați Cu săgeți, cu buzdugane, Și la brâie cu arcane, Ca să ... se lua, Singur, singur, singurel Pe o zare de muncel. Iar ciobanul se-ndrepta Către munți și mi-l purta Pe cărări și pe potici Ce-s călcate de voinici, Prin hățiș, prin cărpiniș, Unde nu-i loc de cârniș, El mergea, frate, mergea Pân' ce-n codru ajungea Drept la fagul Mihului, Lăcașul voinicului. Când de fag s-apropia, Ciobănașul se oprea Și din gură-așa grăia: ,,Iată fagul Mihului ... Și-n glas mare cuvânta: ,,Alei! Doamne din domnie! Ieri ai fost dat la beție; Astăzi veniși la trezie, Dar n-ai prins la cuminție. Ce păcate te-au împins Paloșul de ți-ai încins? Fostu-ți-a silă de tine De te-ai luat după mine. Ori că ...

 

Garabet Ibrăileanu - Influențe străine și realități naționale

... poezia populară. Poezia lui, imaginată în altfel de limbă, măcar în limba lui Alecsandri (ori tradusă în franțuzește) ar fi acceptabilă și azi. Și aceea ce o face absolut inacceptabilă pentru noi și-i dă un caracter chiar cam ridicol e limba, limba boierească de atunci, din care a rămas până ... mai mici confirmă considerația de mai sus, ca și unele mici abateri mai mult aparente -- dar nu e locul aici să intrăm în detalii. Vom face-o altă dată.) Aceste influențe au fost binefăcătoare, adică fructuoa se, pentru că au fost potrivite cu spiritul vremii. Imaginațivă ce caricatură, ce literatură "nouă", ce "modernism" deșănțat s-ar fi produs atunci, dacă niște scriitori, în disperare de cauză (așa cum ne-a zugrăvit dl Davidescu îmbrățișarea simbolismului ... seamă că trecuse și vremea culturii fanariote, care înstrăina spiritul public. Dar mai este ceva. Este poezia populară, care învigorează spiritul specific național și-l face să asimileze influența străină. Și cum curentul acesta poporan există numai în Moldova, scriitorii moldoveni de atunci sunt mai mari și mai trainici. (Atragem atenția ... ...

 

Vasile Alecsandri - Novac și corbul

... Vasile Alecsandri - Novac şi corbul I Fost-a, cică, un Novac, Un novac, Baba Novac, Un viteaz de-al lui Mihai [1] Ce sărea pe șapte cai De striga Craiova vai! El un fecioraș avea Și tot astfel îi zicea: ,,Fecioraș, Gruiuțul meu! Ascultă de ce-ți zic eu, Să nu cazi la vreun loc rău, La loc rău și mult departe În neagra străinătate. [2] Dacă sorții te-or purta ... zărește despre soare Cârduri, cârduri de cocoare, Călătoare zburătoare Și de el nepăsătoare. Iată, mări, cum plângea Că departe, sus zărea Un corb negru, corbișor Ce zbura încetișor Și din aripi tot bătea Și cu jale croncănea. Iar Grue se amăra Și din gură-amar zicea: ,,Căci n-am durdă, pui ... Ce tot țipi și croncănești, Ori de mine te gătești?" Corbul se apropia, Pe fereastră se punea Și din pliscu-i răspundea: ,,Gruișor, drăguțul meu! Ce ... 5] El mergea și iar mergea, În Țarigrad ajungea, La divan că se ducea Și din gură-așa zicea: ,,Auzit-am, auzit De-un voinic ce mi-ați robit, Iată-mă-s că am sosit Să vi-l plătesc îndoit". El desagii deșerta, Turcii toți năvală da, Și pe jos se ...

 

Constantin Stamati - Motanul și bucătarul

... său motan credincios Bucatele să păzească de șoarecii stricători Și de guzganii răpitori. Dar întorcându-se vede, Și nu poate crede, Găsind motanul pe masă, Ce se trudea mâncând Și spârcuind O găină grasă. Atunci el, ca un orator și ca un om învățat, Au strigat: “Oh, motane mâncăcios! Oh ... Onorul să-ți feștelești, făcând lucru de rușine, Mâncând bucate străine! Sau poate că ai uitat Că toți vecinii vor zice că motanul cel smerit, Ce ni se părea cinstit Și rușinos, Îi ca un lup mâncăcios, Și trebuia izgonit sau îndată spânzurat! Când eu către toți așa te-am lăudat ... meu Se teme de Dumnezeu...â€� Motanul însă ascultă aceste sfaturi și tace, Forcăiește și mănâncă, căci găina-i place. Acole ritorul nostru nu știe ce să mai zică, Căci motanul tot ascultă, tace mulcu, tot mănâncă... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Iar eu bucătarului i-aș zice Să nu umble cu vorbe înțelepte, Dacă nu ... vrea motanul să-i mănânce Găina Sau slănina, Ce mai bine să-l deștepte Cu un băț, făr’ a-i spune multe, Dacă vrea motanul să-l asculte. Sunt și mulți din dregători Ca motanii stricători. * Aceste pilde-nțelepte, Pentru omul făr’ de cuget și plin de năravuri rele ...

 

Ivan Andreievici Krâlov - Motanul și bucătarul

... său motan credincios Bucatele să păzească de șoarecii stricători Și de guzganii răpitori. Dar întorcându-se vede, Și nu poate crede, Găsind motanul pe masă, Ce se trudea mâncând Și spârcuind O găină grasă. Atunci el, ca un orator și ca un om învățat, Au strigat: “Oh, motane mâncăcios! Oh ... Onorul să-ți feștelești, făcând lucru de rușine, Mâncând bucate străine! Sau poate că ai uitat Că toți vecinii vor zice că motanul cel smerit, Ce ni se părea cinstit Și rușinos, Îi ca un lup mâncăcios, Și trebuia izgonit sau îndată spânzurat! Când eu către toți așa te-am lăudat ... meu Se teme de Dumnezeu...â€� Motanul însă ascultă aceste sfaturi și tace, Forcăiește și mănâncă, căci găina-i place. Acole ritorul nostru nu știe ce să mai zică, Căci motanul tot ascultă, tace mulcu, tot mănâncă... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Iar eu bucătarului i-aș zice Să nu umble cu vorbe înțelepte, Dacă nu ... vrea motanul să-i mănânce Găina Sau slănina, Ce mai bine să-l deștepte Cu un băț, făr’ a-i spune multe, Dacă vrea motanul să-l asculte. Sunt și mulți din dregători Ca motanii stricători. * Aceste pilde-nțelepte, Pentru omul făr’ de cuget și plin de năravuri rele ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Prolog (Iosif-Anghel)

... pene! Am să te-ascult, cu toate că mi-e lene, Și-oi căuta să fiu la înălțime Spre-a dovedi, când vreau, ce

 

Dimitrie Anghel - Prolog (Iosif-Anghel)

... pene! Am să te-ascult, cu toate că mi-e lene, Și-oi căuta să fiu la înălțime Spre-a dovedi, când vreau, ce

 

Dimitrie Anghel - În expoziția lui Verona

... în sfîrșit, să-și afirme personalitatea lor multiplă de oameni cari au colindat toate muzeele și pinacotecile din lume și, prin urmare, pot decreta. Ceea ce vreau să însemn aci sînt numai impresiile primite direct, bucuria sufletească ce mi-a dat-o o oră trăită în expoziția deschisă de curînd la Ateneu. Las la o parte pentru astăzi delicatele acuarele ale ... ncovoaie un ram, dat de mîna lui în lături, acum coboară un hîrtop ca să apuce pe o potecă știută numai de dînsul ; simt din ce în ce răcoarea pădurei, singurătatea devine fioroasă, luminișurile se-ntunecă, amintirile vechilor hoți ce bîntuiau acest legendar codru te urmăresc la fiecare pas și te-nfioară, dar el și-așază tihnit scaunul lui de pictor, cu pușca alături, scrutează ... scoate streașina ca o corabie naufragiată — e o tragedie neștiută, într-un pustiu. Și mai departe, într-un colț fericit, iată o simandicoasă familie ce ține sfat, punîndu-și pretențiile în evidență,personaje grave, cravatate cu vinețiu, umflîndu-se de mîndrie, cum le stă mai bine unor curcani ce ...

 

Dimitrie Anghel - Balul pomilor

... nchină, și-n urmă iarăși vin la loc, Cochetării și grații albe, și roze gesturi, dulci arome, Împrăștie în aer, danțul acesta ritmic de fantome, Ce-așteaptă de un an de zile minuta asta de noroc. Ce e de spumă, sus pe ramuri, se face jos de catifea, Și astfel umbrele căzute pe pajiște par mantii grele Zvîrlite de dănțuitorii ce au rămas numa-n dantele, În parcul legendar în care s-a prefăcut grădina mea. Pe gura scorburilor vîntul plecat a deșteptat ... candele aprinse Să facă și mai albă noaptea acestui alb epitalam. Așa-s în clipa asta toate, dar mîine albii cavaleri, Despodobiți de-atîtea grații, ce le-mprumută luciul lunii, Vor deveni ce-au fost de-a pururi: caișii, zarzării și prunii, Banalii pomi din fața casei, ce

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>