Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��I��I
Rezultatele 1101 - 1110 din aproximativ 2873 pentru ��N��I��I.
Emil Gârleanu - Cât un fir de neghină
... judeca. Ci de-ai fi cât o neghină, ori cât un fir de colb, dacă ai în căpușorul tău scânteia dumnezeiască ce cuprinde lumea, ți-i de ajuns: știi ce ești, de unde vii și-ncotro trebuie să te îndrepți.â€� Gândirea aceasta i-o spusese gânganiei o furnică. Și spusa muncitoarei îi intrase atunci pe o ureche și-i ieșise pe alta. De-abia văzuse de câteva zile lumina soarelui, pământul, florile! În iarbă i-au părut toate un rai; dar când a întins aripioarele și-a zburat, mirându-se că poate să străbată aerul, când ... ocolind, ispitind. Colo e apă, dincolo oameni, mai la o parte un cărucior cu copii. „La ce m-a lăsat Dumnezeu dacă n-am părticica mea de pământ? se întreba gângania. Unde să mă așez ca să rămân liniștită?â€� Atunci în față i se ridică deodată casa, locuința stăpânului grădinii. „Sus, acolo, trebuie să fie bine... dar e prea înalt.â€� Să se ridice cu cumpătare. Întâi ... aceea gâza prinse cu ochișorii o semene a ei zburând pe sus, căutând poate un loc de scăpare ca și dânsa. Dar nici ...
Grigore Alexandrescu - Fericirea (Alexandrescu)
... veniți, În fericire de vreți să fiți. O vedeți colo, în palat mare, Înconjurată de bogăție Vedeți ce cinste, ce drepturi are, Vedeți pe fruntea-i ce bucurie? Relele-i fapte se schimb în bune, Orice dorință are-mplinirea, Numai mărirea toate supune, Numa-n palaturi e fericirea. Măriri, nădejdea zice, goniți, În fericire de vreți să fiți. O vedeți colo, colo-n războaie, De steagul slavei falnic umbrită? Ochii sunt groaznici, plini de văpaie, De morți, de sângiuri stă ocolită; Apără dreptul, legea, credința, Și răsplătirea-i ... colo, colo pe mare, Cum își încrede soarta la vânturi, Cum se preumblă fără-ncetare, Și ce departe e de pământuri? Busola drumul la pol i-arată, Află lumi nouă, crește simțirea Măsoară-adâncul, lățimea toată: Numai pe mare e fericirea. Nădejdea zice: pe mări trăiți, În fericire de vreți să ... țara grecească, Azil al slavei ș-al libertății, Fantoma mândră, urieșească, Unde-a scris Solon cartea dreptații? Frumoasa climă, ceruri senine, Care însufla-n veci bucuria! În aste locuri cît e de bine! Ce fericire e în Grecia! Nadejdea,-acolo, zice, trăiți, În fericire de vreți să fiți. O ...
Mihail Săulescu - Aeternitas (Săulescu)
... urmă lumea din coama unui deal. Atât... E tot ce poate să 'nsemne-o îngropare! Pe nas îngână popa o rugăciune, — arare. Bătrâna plânge 'n poală și boii merg la pas, Încet, cu gândul poate c'aproape-s de popas... Atât! Se lasă satul în urmă, pe o vale, Și ... un coșciug — Trag boii 'n jug nainte, așa cum trag la jug... Și soarele se lasă domol în asfințit Așa, ca 'ntotdeauna când ziua-i pe sfârșit... Trei plopi înalți deoparte, la margine de drum, Și 'ntind în lături umbra... Pe miriște e fum... Doar popa dacă 'ngână o rugăciune ...
Ion Luca Caragiale - O scrisoare pierdută
... Ion Luca Caragiale - O scrisoare pierdută O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale 1883 Cuprins 1 Persoanele 2 ACTUL I 2.1 Scena I 2.2 Scena II 2.3 Scena III 2.4 Scena IV 2.5 Scena V 2.6 Scena VI 2.7 Scena VII 2 ... moflujii. PRISTANDA: Curat moflujii! TIPĂTESCU: Las' că le dau eu voturi. PRISTANDA: Da' să vedeți ce s-a-ntâmplat... coane Fănică. Din vorbă-n vorbă, Cațavencu zice: „Mă prinz cu d-voastră că o să voteze cu noi cine cu gândul nu gândiți, unul pe care contează bampirul ... l-om avea pe ala, i-avem pe toți... Ia ascultați scrisoarea asta"... și scoate o scrisorică din portofel... „Ia ascultați..." Diavolul de popă, n-are de lucru? se scoală repede de la joc și zice: „Să mă-ngropi, sufletul meu, Năică, nu citi... stăi, s-o ascult și ... s-ar putea să punem mâna și pe firul ăsta, — nu doar că mi-e teamă de intrigile proaste ale lui Cațavencu, — dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu desăvârșire, ș-apoi să-l lucrăm pe onorabilul! PRISTANDA: Curat să-l lucrăm! TIPĂTESCU: Stăi un minut până ...
Cincinat Pavelescu - Două roze
... Cincinat Pavelescu - Două roze Două roze de Cincinat Pavelescu În păru-i blond își prinse una O roză roșie-nadins S-aprindă-n ochi un foc nestins Și-n multe suflete... furtuna! În păru-i negru, însă, bruna Un palid trandafir și-a prins. Pe chipu-i fin părea c-au nins Petale crinii, raze luna. Întreaga sală, -nfiorată Privea cum blonda zvăpăiată P-atâtea brațe se lăsa. Și-n
Alexandru Macedonski - Cu morții
... Cu viii nu mai am de-a face De mult, Și foarte des, când totul tace, Chemând pe morți, ce dorm în pace, I-ascult. Din gropi ei vin și mă-nconjoară, Ei vin, Când liliacu-n noapte zboară, Când dealu-n umbră se-nfășoară Deplin. Din lumea lor necunoscută, Răsar, Și când șoptesc cu voce mută Poema cea nepricepută Tresar. Îi simt pe loc ce au ... Pe zidul alb de la odaie, Urcând, Zăresc ușoara lor văpaie Verzuie, oacheșă, bălaie, Pe rând. Cu totul osebiți de lume, Ușori, Dorinți, nici griji n-au să-i consume, Suavi ca niște dulci parfume De flori. Sunt din atome nevăzute Țesuți, Ș-amestecați pe întrecute, Resimt plăceri necunoscute, Tăcuți. Iubind simțirea ce mă ...
Alexandru Macedonski - Vânt de stepe
... al slavului de sud Spre locuri unde nu se află societăți organizate, Pustii, întinse, fără urme de plug, de-orașe sau de sate, Nemărginiri ce-n timpul verii sunt oceane de verdeți, Cu flori albastre, cu flori roșii, în raza clarei dimineți, Cu aerul umplut de-arome sălbatice și mușcătoare, Ce ... al cugetului cort, Și renăscând la viață nouă, naufragiat ajuns la port, Sunt principe stăpân pe stepă cât pot cuprinde cu vederea... Îmi crește păru-n stufuri negre și-n ochi îmi fulgeră plăcerea, Sunt june, sunt puternic, liber, — încalec repede-armăsar, Apun ici-colo ca nălucă și dincolo din nou răsar... Jiletca mea ... e de mătase cu fir de aur ceaprezată, Cămașă am cu mâneci roșii, și cizma mea e-mpintenată De-un fel de bold ce poartă-n vârfu-i o boabă chiar de diamant... Am pantaloni ce cad în cute și am mustață de amant, O Varinkă cu ochi albaștri ca stelele sub fruntea ...
George Topîrceanu - Eminescu și epigonii lui
... el evident le condamnase definitiv, ștergându-le cu creion roș . Astfel au scăzut pe Eminescu admiratorii lui. Dușmani să-i fi fost, și poate că i-ar fi respectat mai mult memoria! Dacă unui poet din zilele noastre i-ai umbla prin saltare, ca să furi și să dai publicității drept opere definitive niște însemnări provizorii imperfecte, acest poet te-ar chema în judecată ... genus irritabile — s-ar apăra cu pumnii împotriva unei astfel de injurii. Eminescu însă, despre care se știe cât era de scrupulos cu propria-i producție, nu se mai poate apăra. Și această injurie i se aduce tocmai acum, când se împlinesc 25 de ani de la moartea lui — ca un omagiu! Într-o țară unde bunul-simț și ... ales dorința lui de a-și expune mutra, obiceiurile, preferințele, amicii și viața intimă văzului tuturor — și credința că publicul dorește să i le cunoască. Iar publicul — acest mare cabotin, cum i-a zis Lemaître, sau acest mare protector al cabotinilor, cum i-am zice noi, — aplaudă întotdeauna. Căci pe el îl interesează parcă mai mult dessous -urile vieții unui om mare, decât însăși opera acestui om ...
Elena Liliana Popescu - Imn Tăcerii
... Adâncul tâlc al existenței Tăcerea mută-l revelează, când făr' de chipul aparenței Realitatea o probează. Cel ce aspiră încă să-și rostească sensibila trăire-n poezie, Cel invitat la cina-mpărătească hrănind cu har umila-i fantezie, Cel ce ofrandă-aduce tot ce are Aceluia ce-nseamnă însăși Viața, cel ce se-ntoarce veșnic la izvoare și-i pregătit oricând pentru povața Oricui ar fi dispus să îl învețe, cel ce se-ncumetă-a privi-n tăcere să-L vadă în faptele ce par răzlețe pe Cel ce, Singur, știe-a lor durere Și le păstrează-n viață prin Iubire, cel ce-n poeme-ncearcă să cuprindă Esența vie-ascunsă-n elixire și din tabloul Vieții să desprindă Ce Pictorul a vrut să-nfățișeze prin umbrele pe Chipul nemuririi, cel ce-ndrăznește să se ... n cuvinte întreaga lui iubire așternută, din toate câte sunt, luând aminte, Cel ce avea cât de mult a spune, cândva, prin rimele-i ...
Petre Ispirescu - Băiatul cel bubos și ghigorțul
... tocmai la inimă. Vezi că și vorba lui ca și a fetei era vorbă cu lipici, dragul neichii; fetei îi tâcâia inima nu-i tâcâia, dară lui știu că-i tâcâia de sta să-i iasă afară din piept. Și dintr-acel minut, nu știu ce făcea el, nu știu ce dregea, că se pomenea, fără voia lui, trecând pe ... văzu tatăl fetei, împăratul, că fie-sa pusese piciorul în prag și nu voia nici în ruptul capului să ia pe altul de bărbat, mi i-a luat binișor pe amândoi, i-a băgat întrÂo butie și i-a dat pe gârlă. Ei începură a se boci și a plânge de mi ți se rupea rărunchii. El ... lucru ce nu mai văzuse el de când intrase în butie, coborî scara palatului și veni la poartă de pofti pe acești călători înăuntru și-i ospătă ca pe niște oameni de omenie și rătăciți. Stăpânii palatului cunoscură pe împăratul, dară el nu-i cunoscuseră pe dânșii, vezi că nici nu-i trăsnea lui prin cap ca ei să mai trăiască. Împăratul nici ...
... dus de lângă mine?... ți-am prins în părul inelat Vreo floare artificială? Te-am ofensat Cu vreo metaforă banală? Ori mi-ai bătut vreodată-n geam Și, spionând perdeaua trasă, Te-ai supărat că nu eram Acasă?... Vrei poate macii din livezi Pe toți cu mâna ta să-i scuturi? Sau te distrezi Cu pălăria după fluturi? N-ai adormit cumva pe-afară Și te-ai trezit sub un umbrar, Îndrăgostită de-un măgar Ca-n Visul unei nopți de vară? Cu Demonul lui Lermontof Te-i fi-ntâlnit și ți-a fost frică?... Nu ți-a intrat cumva-n pantof O pietricică? (De-aceea-mi iese șchiop și mic Un vers, în fiecare stanță... Vezi, tot m-ai inspirat un pic De la distanță ... păcatul la oricine, Și confidențele, tu știi, Le-am dat pe față, tale-quale, Într-un volum de Parodii Originale... Oricum, de-o fi ca-n viitor Să placă stihurile mele, Las mărturie tuturor Că n-ai colaborat la ele. Că singur m-ai lăsat să scriu O carte-ntreagă fără tine... Și dacă totuși mai târziu Te vei întoarce lângă ...