Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TIMP FRUMOS
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 471 pentru TIMP FRUMOS.
Alexandru Mocioni - Conștiința națională
... idealurilor mai înalte ale vieții și cu drept cuvânt fiecare popor privește în junimea sa națională naturalul depozitar al speranțelor sale pentru un viitor mai frumos și mai bun. Și aceasta în privința națiunei noastre stă în măsură încă mai mare. Puține popoare au avut o istorie de suferințe atât de ... al nostru popor, pentru trecutul trist și prezentul în parte nefavorabil, caută să-și afle mângâierea și desdăunarea în speranța sa pentru un viitor mai frumos. Acest viitor mai frumos parcă providența l-a rezervat junimei noastre naționale, acestei nouă generațiuni a noastre, dacă ea va pricepe a se ... națională se înalță și scade. De aci se vede, care importanță rolă are să joace în viața popoarelor conștiința națională, și doară în nici un timp această rolă nu i-a fost dată în măsură atât de mare, ca tocmai în prezent. Ating deci sigur o materie de interes ...
... Dumnezeu ne-a arătat pe aceea pe care împăratul nostru trebuie să o ia de soție. Văzând fata că n-are încotro, ceru timp de trei zile în care să se gândească și apoi să-și dea răspunsul. Și trecând în cămara ei, se puse pe un plâns, de ... se îmbrăcă cu o piele de măgar pe care i-o adusese dădaca și fugi. Ascultați, boieri, cuvântul din poveste; Căci d-aci nainte mai frumos îmi este. Fugind fata împăratului de la curtea tătâne-său, apucă pe căi dosnice, pe cărări neumblate de picior de om. Ea se feri ca ... făgădui că altă dat nu va mai face așa. Fiul împăratului nu mai putea de inimă rea, că-i scăpase așa bucățică bună. După nițel timp, acest împărat fu iarăși poftit la o nuntă de împărat. Fiul împăratului se duse și el cu tată-său și cu mumă-sa. Găinăreasa se ...
Vasile Alecsandri - Mihu copilul
... copilaș, Mândru Păunaș, Păunaș de frunte, Copilaș de munte. [1] Merge el cântând, Din cobuz sunând, [2] Codrii dezmierdând Din cobuz de os Ce sună frumos. Merge cel voinic Pe-un murgușor mic Prin mezul nopții, Prin codrul Herții. [3] Mult e frunza deasă, Noaptea-ntunecoasă, Și calea pietroasă! Dar când ... Că Mihu deodată Începe pe loc A zice cu foc, Începe ușor A zice cu dor Un cântec duios Atât de frumos, Munții că răsun, [11] Șoimii se adun, Codrii se trezesc, Frunzele șoptesc, Stelele clipesc Și-n cale s-opresc! Iar ungurii mult Cu drag îl ... i vuiește, Codrul clocotește De un mândru cântic, Cântec de voinic, De-un glas de cobuz Dulce la auz, De cobuz de os Ce sună frumos! ↑ În locul acestor două versuri o variantă zice: "Păunaș de codru, Vătăjel de lotru." Înțelesul cuvântului lotru nu e bine cunoscut. Unii pretind că ... ↑ Cobuzul e un instrument oriental. ↑ Acest codru se găsește în țara de sus a Moldovei. El a fost mult timp lăcașul hoților celor mai vestiți. Asemenea a fost și Strunga, și Teiușul în districtul Romanului, și Bordea lângă Iași, și Lunca-Mare etc ...
Dimitrie Anghel - Floarea de aloes
... să vreau de la întîiul pas pe care l-am făcut trecînd pragul... EI însă era vesel și zgomotos, căci omul de afaceri nu are timp să viseze și nu se poate înduioșa. Ținîndu-mă de mînă, el nu-și da seama că visul și cu banul intrau laolaltă, nu știa ... foi și păsări, cătă de aproape la monogramele vechi săpate pe ele, desfăcu în treacăt giulgiurile de in albe ca zăpada, ce stau frumos orînduite; și aruncînd încă o privire de stăpîn peste toate, mă luă de mînă și ieșirăm într-un balcon. Aerul curat al văzduhului, care nu ... prin cine știe ce întîmplare, înveselea cuprinsul cu fructele lui galbene. Dinspre livadă un miros de roade putrezite pe ramuri alergă ; și aproape în același timp un nouraș se strecură drept soare, adumbrind priveliștea. Umbra îmi întunecă sufletul din nou și veselia mea, înfiorată de aerul curat, pieri. Aplecat pe marginea ...
... căi; Târziu în noapte-abia pleca Și fata la ai săi. O fi bolnav! O fi murit! O, Doamne, el ar fi venit De-atâta timp! mai știu și eu! Și doru-i plângător mereu Creștea de presimțiri hrănit, Din ce în ce mai greu. Trecu și vara, și trecu Și ... de cal! Și sună văile-ndrăzneț, O, ăsta e voinic drumeț! Și-n zarea lunei vezi pe mal Un tânăr călăreț? Ochi dragi, de-atâta timp pustii! Mi-ai zis plecând: aici să fii, Și-aici, aici tu mă găsești! Dar uite, obosit ce ești! Știam eu doar că ai să ... Am plâns de-atunci? O, cum s-adun În vorbe-atâta gând pribeag, Și cum să-ncep... O, dă-mi toiag! O, cât ești de frumos și bun Și cât îmi ești de drag! Dar n-a venit!... Și ea cu zor Oprea din drum pe călător, Râzând cu ...
Panait Istrati - Chira Chiralina
... om necinstit! Stavru se opri brusc, își trase tovarășul lângă gard și luându-și pentru moment înfățișarea-i rară, de sfială și subjugare în același timp, zvârli în nasul lui Adrian: — Da, sunt necinstit! Din nenorocire, Adrian, sunt necinstit! Și zicând acestea, el voi să-și reia drumul, dar Adrian ...
Ion Luca Caragiale - Abu-Hasan
... care ar fi picat chiar în ziua aceea, și pe care să-l poată trimite pe-aci încolo după ce l-a găzduit frumos o noapte. După cum pusese la cale, Abu-Hasan își îngrijea de dimineață să cumpere toate trebuincioase pentru cină, și pe seară mergea să se ...
Dimitrie Anghel - Culegătorul de stele căzătoare
... cărei dureri uriașe, amestecîndu-și lacrimile, cădea parcă tot mai aproape de pămînt. Dar inima lui Enric își avea și ea lacrimile ei și în timp ce universul își plîngea preaplinul de lacrimi, el și le plîngea pe ale lui, sătul de puterea asta nevăzută ce-l ținea încătușat pe pămînt ... prefăcut acum în cenușă și împrăștiat în nemărginire. Și mai străin și răzlețit de lume trăi de atunci cu bizara lui comoară o bucată de timp și apoi, într-o zi, dispăru cu desăvîrșire. Enigmatică îi rămase casa cu obloanele și ușile zăvorite, pînă ce, într-o dimineață, îmbătrînît și purtînd ...
Dimitrie Anghel - Hipparc și Didona
... de ape momea cu graiul lor înșelător, imensa mișcare de unde ce nu stau o clipă locului îndemnau pe cei ce stătuse la adăpost cît timp înfricoșatul Eol își trîmbițase mîniile, să-și întindă din nou încercatele pînze și să plece în căutarea norocului. Ciocane grăbite loveau ritmînd cîntecele, flamure înălțate ... o facă dar veșniciei. Pe amîndouă le iubea Hipparc, căci una era refluxul celeilalte ; pe amîndouă le iubea deopotrivă, căci una era continuarea celeilalte în timp și în spațiu : pe amîndouă le iubea, căci erau întruparea sufletului lui de om și de artist. Sfioasă, domoală și liniștită, venea acum marea să ... o harfă ; dornică venea și-i arunca spumele ei, urcîndu-i o dantelă înflorită pe treptele scărilor ; înșelătoare îi arăta nemărginirea valurilor ei supuse și frumos așezate pînă la orizont ca niște solzi albaștri ; doar l-o face să uite că o minută, zuliară de norocul ce-i hărăzise zeii duruindu ... linii ale pămîntului, așa își găsi Didona adăpost și pe mișcătoarea suprafață a neodihnei. Volnic își întinse el brațul stîng, tăind întunerecul, în timp ce cu cel drept își ținea comoara și urmă să plutească pe adîncuri, pînă ce într-un zor de ziuă se trezi pe nisipul cald ...
Anton Holban - O moarte care nu dovedește nimic
... și la sărutul rece de la urmă... A evoluat poate? Însă mi-aduc aminte de mărturisiri tandre care s-au petrecut în ultimul timp. Și apoi mai sunt atâtea probe care se contrazic în timp, sau, chiar cu înțelesuri inverse, se suprapun. Ca să fiu sincer, nu pot afirma nimic. Cu cât mă gândesc mai mult cu atât se multiplică ... să mă apropii de o fată fără recomandație prealabilă și îndelungi preliminarii, timiditate care — vedeam cu ciudă — îmi întârzia planurile, însă în același timp mă și consola: puneam pe seama ei singurătatea mea. Dar am izbutit cu încetul să am cunoștințe. Vorbeam cu toate fetele urâte. Curios, ca să ... intangibil. Erau mereu împreună, fără amestec printre ceilalți, vioaie, grăbite, surâzătoare, pricepându-se, mi se părea, să fie politicoase față de toți și în același timp distante. Ușurința cu care se strecurau prin lumea multă, siguranța gesturilor și totuși singurătatea lor mă impresionau, și atunci o ambiție m-a străbătut ... armoniei oricărui fapt. Preliminările amorului trebuiau să aibă o durată hotărâtă. Oricât de neașteptată ar fi fost o sărutare atunci, după un așa de puțin timp ...
Mihail Kogălniceanu - Prefață la Cronicile României sau Letopisețele Moldaviei și Valahiei
... ale țării: tăierea sau izgonirea ultimilor domni români, secolul de fier și de tină al fanarioților, prefacerea orașelor dunărene în cetăți turcești, cedarea pe un timp a banatului Craiovei, pierderea până astăzi a Bucovinei și a Basarabiei, în fine mai mult decât iminenta ștergere a ... Francia, Anglia și Italia ridicau mănușa ce Rusia aruncase lumii civilizate. Rezbelul Crimeei naște! Drapelele puterilor aliate fâlfâie pe zidurile sfărâmate ale Sebastopolei. În același timp, o mână de români se fac pelerinii și apostolii naționalității lor. Ei străbat în oficinile presei și în cabinetele diplomaților; glasul lor ajunge până la ...