Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU SE MAI SFÂRȘI
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 583 pentru NU SE MAI SFÂRȘI.
... n, dar numai în formă de infinitiv imperativ, cu însemnarea: să plătesc! să plătim! În multe limbi europene, între cari și franceza și germana, infinitivul se întrebuințează ca imperativ impersonal, și la pozitiv și la negativ; dar, în limba noastră, forma infinitivului, și numai prescurtată, se-ntrebuința, mai-nainte, ca imperativ, numai la persoana a doua singulară și numai cu negațiune. Exemple: “ Taci, dumnule! Nu țipa, cocoană!" â€�Plătește, nene! Nu plăti, țațo!" Ce se-ntîmplă însă? De la o vreme, grație dezvoltării necontenit crescânde a agriculturii, industriei și comerțului României (pentru care totuși, trebuie să mărturisim, rămâne ... de a se întrebuința", iar pe o cutiuță de alifie: „A se spăla întâi bine cu săpun partea, apoi a se unge și a se lega cu o cârpă curată — după povață". La colțul unei case trase mai înăuntru de linia veche a stradei, citim, sub o ferestruică cu brizbize: „A nu se face murdării pe didul casei mele". Mergem mai departe, după legea progresului, și citim: „A nu se ...
... ți-e Badiul tău acasă, Zi-i degrabă ca să iasă, Iar de-i dus în deal la vie, Mergi de-i zi să nu mai vie, Că s-a trecut de glumie!" ,,Nu-i la vie, și-i în casă Cu paloșul gol pe masă. Badiului voinic nu-i pasă Nici de cursă dușmănească, Nici de oaste-mpărătească!" Badiule, te ține bine, Că urdia-ntreagă vine! Turcii vin grămadă, claie, Capul tău să ... ți-l taie Și să-l ducă pe tipsie De peșcheș la-mpărăție. [4] Iată lupta se-ncleșta: Badiul singur se lupta, Chiar în sânge se scălda Și din loc el nu se da. Dar când trupul obosește, Când puterea se sfârșește, Inima la ce-ți slujește! Badiul meu slăbea, cădea, Turcii rămași mi-l prindeau Și-l ferecau peste tot, Și-l legau strâns cot ... S-o revarsă-aici prin casă, Doar or vrea ca să mă lasă!" La bani turcii năvăleau, Și pe jos se tăvăleau, Dar pe Badiul nu-l slăbeau! Badiul încă mai zicea: ,,Băduleasa mea frumoasă! Cu ochi mari de puică-aleasă, Mergi degrabă în cea casă; Pune față la ghileală, Buze moi la rumeneală Și sprâncene ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. C.
... s-au obișnuit, Ș-ale lui Avraam bunuri din strămoși au moștenit. Dar vorbesc numai de vreme, n-a-nvățat a se gândi, Și decât zilele lunii, alta nu doresc a ști. Poate vrei să-i afli-anume, însă alt nu pot să-ți spui, Decât că fieștecare e copil al mumei lui. Nu de mult, unul dintr-înșii părăsise-al său locaș, Cu cuvânt că-l locuiește al cerurilor vrăjmaș; Dar în zilele trecute, după cum am auzit ... Și de tulburări grozave lumii pricinuitor, Cuvânt vrednic de osândă, care totdeauna-a fost Ca un termen de chimie la norodul acest prost, Nu se zice p-aste țărmuri, unde omul liniștit, Se-ngrașă în neștiință, ca în veacul aurit. Dar destul, iubită muză, stai să te mai odihnești, Că puterea-ți este slabă, și cam lesne ostenești. Și tu, înțelept prieten, care-adeseori mi-ai dat Povețe folositoare ce eu nu prea le-am urmat; Ale cărui fapte bune sunt vrednice-a se cinsti, Și o dreaptă răsplătire merită a dobândi, De se
Ion Luca Caragiale - Procedee electorale
... fi sigur decât de 11 alegători, unii funcționari, alții rude d'aproape ale cutărui ministru sau ale prefectului. Este neapărat prin urmare a se mai asigura 7 voturi cel puțin. În conformitate dar cu cele notificate prin enciclica de mai sus a pontifului suprem, comitetul electoral înaintează lista cu observațiile cuvenite. Cei 11 sunt șterși cu condeiu roșu, alții, mai mulți ori mai puțini, sunt șterși cu condeiu albastru: asupra acestor două categorii, stau scrise jos următoarele două notițe scurte și cuprinzătoare: Roșii sunt toți ai noștri. - Ceilalți ... opozant, are un nepot judecător la tribunalul de aici; ține la el ca la un fiu al său; vrea încă să-l lase moștenitor. Junele se zice că a comis mai multe abuzuri, și acum după mai multe denunțări, este amenințat a-și pierde postul și a fi dat în judecată. Dacă nepotului i s'ar pune cuțitul ... a ruinat grindina; dacă direcția l-ar strânge de aproape ar fi pierdut, prin urmare... D. Rosetti șterge cu roșu și pe respectivul. Și așa mai încolo. La fiece șir, opinia publică se lasă tot ...
Mihai Eminescu - Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle
... de DV. chiar. O repet, Doamnă, nu insist câtuși de puțin de-a urni de pe umerele mele sarcina de vină ce mi se cuvine și ca omul, care ia orice amănunt asupra sa, după ce a luat totul împreună, nici nu mai gândesc să-mi ușurez sarcina, să atribuiesc altora sau împrejurărilor sau în fine numai greutăților momentane purtarea mea oricum ar fi fost. Cât voi putea ... și-a luat libertatea de-a zice că pretinde a mă cunoaște, nici curiozitatea de-a ști ce se vorbește. O singură dorință am avut, dar dacă și oameni și împrejurări o fac să devină irealizabilă, nu voi fi eu acela care să impun unora, să siluesc pe celelalte. Toate merg, se vede, pe-un drum prescris de mai-nainte, asupra căruia puterea individului nu are nici o influență. Repetând rugăciunea să binevoiți a îngădui vro două zile până să vă pot trimite actele rămân cu tot respectul ... a spus c-o să vie Sâmbăta viitoare, ceea ce doresc și eu pentru ca să se mântuie odată. Pe pezevenchiul cel de grec
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VI
... asudând Se cațără pe-un munte stâncos, înalt și aprig A cărui culme este atât de ascuțită, Încât oricât voiește a se ținea pe ea, Nu poate sta-n odihnă, și vântul cel mai mic Îndată-l îmbrâncește în groaznice prăpăstii? Asemene acestui ambițiosul este. Prea rareori norocul ridică pre un om Pe aripile sale suindu-l la grad ... blondul Febus când te-ar putea vede Ți-ar pizmui suita, caleasca strălucită. Dar ești liniștit oare? Nicicum. O casă mare Îți ia odihna toată; nu gustă dulce somn Acela ce se culcă în aurit crivat. În inimă bogatul în veci repaos n-are; Nici marea răscolită din ale sale-adâncuri De cel mai strașnic vifor nu se izbește-atât. Zavistia asupră-ți cârtește ne-ncetat, Măcar că nu cutează a s-arăta în față; Deși ai vrednicie și merite înalte, Ea tot te îmbrâncește, te-oboară în sfârșit, Fără să poți ... să-l bată un pedagog cu vergi, De mârșave deprinderi să-l poată dezbăra. Silven când vindea untul într-un paner pe piață Era mult mai ferice și se hrănea mai bine; De frica sărăciei nu ...
Ion Luca Caragiale - 25 de minute...
... a lua în considerațiune... că acest district, acest oraș, în fine, toți concetățenii noștri v-au iubit atât și au făcut sacrificii!... Apoi, cu mai multă căldură, doamnei: — Să nu plecați măcar măria-voastră!... N-a venit încă toată lumea!... mai sunt dame, mai sunt copii, mai sunt amici, cari ar dori să vă vază ca pe o mamă! Vodă, zâmbind foarte bucuros, zice: — Mai stăm, mai stăm, domnule director. — Mersi! răspunde acesta în culmea emoției. Și, lăsând pe suverani, aleargă la capătul peronului, se suie în picioare pe o bancă și se-nalță în vârful deștelor, făcând către șoseaua dinspre oraș semne violente cu batista, în adevăr pe șosea vine o trăsură în goană, urmată de un ... băiatului: — Taci din gură, măgarule! și sărută mâna măriei-sale: dumneaei s-a rugat să te iert! Suveranii s-au urcat și se arată plini de veselie la fereastra vagonului. Directorul se hotărește în sfârșit, după stăruința șefului gării, să permită a se suna al treilea. Trenul se pune în mișcare. Urale și muzică. Bărbații fac semne de adio cu pălă- riile, damele bezele călduroase; directorul
Vasile Alecsandri - Cucoana Chirița în voiaj
... vă spun una? Soțul meu nu-i pe aice? Mi-a făcut curte, berbantu, tot drumul și, zău, între noi să rămâie... dacă nu mi-ar fi fost de ighemonicon, mai că... mai că... UN GLAS DE LA GALERIE: Aferim, cucoană Chiriță! CHIRIȚA (adresându-se către capelmaistru): D-apoi cum socoți, domnule? Chirița nu se dă cu una, cu două. (Către public.) În sfârșit... nu-ți uita vorba... am ajuns la Beligrad... Când la Beligrad întreb pe căpitanu: Monsiu căpitan, je vu pri, aice-i Viena? — El îmi răspunde ... bunătate de săcușor cusut de copile, cu un turc călare de-o parte și cu un andenken din dos... Cum vă pare așa bazaconie? te mai încrezi în baroni de drumu mare?.. Dar asta nu-i nimica, pe lângă ce mi s-a întâmplat în urmă. Plodu cel de Guliță se cobora Ia toate stațiile... Copil nu-i, mă rog?... îl trimiteam cu Ioana țiganca pentru ca să nu se prăpădească; când aproape de Viena aștept să se întoarcă în vagon... nu vine. Conductoru închide oblonul, clopotu de la stație sună de trei ori, mășina șuieră, trenu ...
... vara, colbul de pe drum. Și această lepădare de bani avea de pricină o patimă, dar o patimă, dragul meu, care cotropește ca focul, care se revarsă ca apa când se prăbușește în înec. Acești doi oameni pierduseră tot, tot, înțelegi tu? Nu le rămăsese decât banul pentru hrana zilnică și lucrurile din casă. Așa se face că, după ce se întoarseră de prin străinătăți, dânșii s-au apropiat, găsindu-și unul în altul scăparea de urâtul ce se cobora cu aripile întinse peste viața lor mohorâtă. Și au început să joace cărțile înainte. Bani nu mai aveau, atunci care dintre ei doi și-o fi dat părerea? au început să joace pe lucrurile din casă. Când am priceput ce se petrece în casa din față, când am înțeles de ce nu călcase piciorul tatei, o dată măcar, peste pragul portiței înflorite, și de ce dânsul se ferea, ca de o molimă, să se întâlnească cu cei doi vecini, faptul era vechi de peste șase ani. Atunci am căutat să văd lucrul mai de aproape... Cărțile se jucau numai la cuconul Gavrilaș, într-același loc, lângă fereastra a doua din partea stângă. Eu, unul, nu i-am văzut începând
George Topîrceanu - Ioan Slavici (Topîrceanu)
... în împărăția liniștii. Puțini cititori de literatură românească din generația lui l-au prețuit de la-nceput și l-au urmărit cu dragoste. Dar cititorii mai tineri, de azi, ori nu-l cunosc deloc, ori îl cunosc prea puțin, din ultimele lui scrieri, de aceea nu-l prețuiesc cum se cuvine. Căci opera literară a lui Slavici a fost cam inegală: ca să trăiască zi cu zi, scriitorul a fost ... care răsfoim cărțile îmbibate de farmecul unor amintiri personale, deci cu aceeași plăcere. Dar aceste două nuvele, de care pomenesc predilect toți criticii lui Slavici, nu mi se par totuși cele mai izbutite creațiuni ale lui. Genul în care a excelat talentul lui Slavici este, fără îndoială, nuvela tragică. Moara cu noroc , care nu poate să placă atâta în copilărie, recitită de câteva ori mai târziu, la intervale, cu toată blazarea necruțătoare a unui spirit saturat de literaturism, lasă aceeași impresie puternică. E povestirea unor fapte dramatice pe ... fond, ceva din psihologia specifică a țăranului din Ardeal. Așa se explică până la un punct și atitudinea lui din viața publică de
Constantin Negruzzi - Negru pe alb
... se mai vede, decât numai o biserică făcută de Ștefan Marele; pe urmă ajunse a fi capitalie de ținut, iar acum nici aceea nu este. Târgul-Frumos de ce merge, se face urât. Nu departe de aici, sunt apele minerale de Strungă, de însemnător folos la felurite boale; ele sunt însă neîngrijite. Pătimașul nu numai că nu găsește îndemânările trebuitoare, dar e nevoit să-și facă și casă de locuit; pentru aceasta, mulți părăsesc de a-și căuta lecuirea în ... ar fi lipsit ambiția, dupre talentele și virtuțile lui, istoria pe dreptul l-ar pune în rândul lui Tit, ce numea pierdută ziua în care nu i se înfățoșa prilej să facă vreun bine. Nu știu însă de ce privirea se ostenește a se uita mult la această prea regulată arhitectură; poate pentru că lucrările nouă n-au acel grandios ce se vede în toate lucrurile bătrâne. Aici pe vale curge Siretul; mai încolo, pe un pestriț prundiș se leagănă trândava Moldovă. Întocma ca o cochetă, după ce face multe cotituri, în sfârșit lângă Roman, vine de saruncă în brațele Siretului, amorezului ei. Drumul ... ...