Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��CA��
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 2040 pentru L��CA��.
Constantin Negruzzi - Anecdote (Negruzzi)
... samăn amândurora. Dionisie tiranul a poruncit să taie barba cea de aur care era la idolul lui Asklepios, zicând că nu era potrivit ca feciorul să aibă barbă, când Apolon, tatăl său, nu avea. Un guraliv, povestind multe lucruri lui Aristotel, l-a întrebat în sfârșit dacă poveștile sale nu-l supărau. — Nicidecum, au răspuns Aristotel, căci nici nu iau sama. Un curtezan au zis împăratului August: — Huietul umblă că ai să-mi dai ... să-i deie o mare pungă deșartă, zicând că, fiindcă el știe a face aur, el n-are trebuință decât de o pungă ca să-l ție. Un om ruga pe altul să numere nebunii târgului. El au răspuns: — D-ta îmi ceri un lucru foarte greu, iar de m ... au răspuns: — De când Sfântul Petru merge cu careta. Un zugrav, arătând un rău cadru în ființa multora altor zugravi vestiți, se lăudĂ¡ că l-au gătit foarte degrabă. La care Apelles i-au răspuns: — Nu-i trebuință să-mi spui că l-ai gătit degrabă, căci singur cadrul o mărturisește aceasta. Prietenii lui Dioghen, întrebându-l ...
Ioan Slavici - Barbaria modernă
... a se ajuta unul pe altul, ci ca lupiÄ înhăitațÄ, orÄ ca pirul în lumea vegetală, spre a se folosifie-care de ceÄ-l-alțÄ. EÄ nu pot să-și dea sĂ©mă de ce ne emoționăm noÄ când fiecăruia individual nu ni se face nicÄ un rÄ•Å ... lipsițÄ de simțimĂȘnt comun, niște ingrațÄ, mișeÄ nevrednicÄ de lumina sĂ³relui am fi și noÄ, dacă n’am pune umÄ•r la umÄ•r, ca să-l ocrotim pe Român și să punem hotar exploatăriÄ neomenĂ³se, care-l duce la peire. OmenÄ sîntem și-l iubim pe om fie el Turc, Maghiar orÄ EvreÅ, dar tocmai iubind pe Ă³meni, trebue să fim cuprinșÄ de viuă repulsiune față cu indiviĂ ... mas, pe hainiÄ, carÄ nu sînt în stare să se iubĂ©scă și profită fie de nepriceperea, fie de slăbiciunile, fie de strîmtorările nĂ³stre, ca să ne ruineze și să se facă stăpâni pe puterile nĂ³stre viÄ. E destul de largă țara nĂ³stră pentru-ca să ne încapă pe toțÄ și destul de mănos pămîntul eÄ, ca
... ntoarse și la nuor veni. Pe carele nuorul dacă l-a văzut Și îi tăcu cinste cum i s-a căzut, L-a-ntrebat zicîndu-i: cum s-a întîmplat Să vie la dînsul din loc depărtat ? Gherlanul îi zise : -0, slăvite nuor ... neam mai de sus, Să nu fie-n luime nimunui supus. Tu dar mal putenic decît alții ești, Că și chiar pe soare poți să-l biruiești. Cum te pui în dreptu-i, îl întunecezi, Pe loc îl acoperi ș-îl nimicnicezi. -0, mare Gherlane ! norul a răspuns. Ceea ... cît de mic vînt, Eu trebuie-ndată să fug d-unde sînt. Suflă, mă gonește să nu-i stau în drum, Și mă răsipește tocma ca p-un fum. Auzind Gherlanul si că nuorul chiar Altuia mai mare este supus iar, Să pogorî-ndată la marele vînt, Care atunci groaznic sufla ... l vîntul într-al său palat Și d-a lui venire fiind întrebat, Începu Gherlanul și la dînsul iar Să-i zică întocma ca ... de la el, Zicînd întru sine mai bine să ia Pe fata cetății, că-i mai tare ea. Mergînd dar la dînsa, fu iar priimit ...
Ion Luca Caragiale - Vizită...
... ce-ntâlnește-n cale. În momentul acesta, jupâneasa cea răgușită intră cu tava aducând dulceață și cafele. Cum o vede, maiorul se oprește o clipă, ca și cum ar vrea să se reculeagă fiind surprins de inamic. Clipa însă de reculegere trece ca o clipă, și maiorul, dând un răcnet suprem de asalt, se repede asupra inamicului. Inamicul dă un țipăt de desperare. — Ține-l, coniță, că mă dă jos cu tava! Madam Popescu se repede să taie drumul maiorului, care, în furia atacului, nu mai vede nimic înaintea lui ... place. Și zicând „dumnealui", mama mi-arată râzând pe domnul maior. — A! zic eu, și dumnealui? — Da, da, dumnealui! să-l vezi ce caraghios e cu țigara-n gură, să te prăpădești de râs... ca un om mare... — A! asta nu e bine, domnule maior, zic eu; tutunul este o otravă... — Da tu de ce tragi ... țigareta mea, militarul o aprinde pe a lui și, fumând, ca orice militar, se plimbă foarte grav de colo până colo. Eu nu-l pot admira îndestul, pe când mama îl scuipă, să nu-l
Vasile Alecsandri - Fata cadiului
... Ieșea-n vară pătrărel [5] Mânz ce fuge ca șolcanul De nu-l prinde nici arcanul. Pe el iute că sărea Și din fugă mi-l oprea La o poartă de grădină, De grădină cu flori plină Unde stau cadânele [6] De se-ngân cu florile. ,,Tu, fată-a cadiului ... le ducă la portiță. Voinicelul greu ofta, Perișorul săruta Și din gură cuvânta: ,,Tu, fată-a cadiului, Surioara crinului! Ghelai, ghelai pân colea Ca să-mi dai o floricea, Dar mi-o dă cu mâna ta, Ca să-mi dreagă inima." Copila cadiului Din satul Odriului Bujorică se făcea Ș-o garoafă culegea O garoafă ca și ea, Apoi singură-o ducea Celui mândru Novăcel, Avere-ar parte de el! Feciorașul se pleca, De mijloc o apuca, La sânu-i o ... La hagi Baba-Novac. Cadiul încă sosea, Iataganul își scotea, Iar Novacul cel bătrân Ce nu știe de stăpân, Își ridică genele, Genele cu cârjele Ca să-și vadă oaspele: ,,Stai, cuscre cadiule, Să ne-ascultăm vorbele, Că junii fac certele Și bătrânii pacele!" ↑ Comănacul e coifură călugărească. Este de ... se găsește raportat în călătoria dlui de Lamartin în Orient. Un arap furând calul altuia, acesta se luă pe urma furtului, dar când era să-
... acesta mai ales de când veniseră cârciumarul cel nou cu nevasta lui tânără și cu soacră-sa cea bătrână, căci ei nu primeau pe drumeț ca pe un străin venit din lume, ci ca pe un prieten așteptat de multă vreme la casa lor. Abia trecuseră dar câteva luni după Sf. Gheorghe, și drumeții mai umblați nu mai ziceau ... lui, căci Ana era tânără și frumoasă, Ana era fragedă și subțirică, Ana era sprintenă și mlădioasă, iară el însuși, înalt și spătos, o purta ca pe o pană subțirică. Numai câteodată, când în timp de noapte vântul zgâlțâia moara părăsită, locul îi părea lui Ghiță străin și pustiicios, și atunci ... chiar și din oala cu varză. Și dacă lumea zice că locurile de lângă Moara cu noroc sunt rele, n-ai fi avut decât să-l întrebi pe vreunul dintre sămădăi, și el ți-ar fi putut spune pentru ce nu sunt bune și cine le primejduiește; dar sămădăul e, mai ... nu era nici scaun, nici fân, ci unul dintre porcarii unsuroși mâna caii, stând în picioare, iară ceilalți doi ședeau pe leutrele vopsite în verde, ca ...
Antim Ivireanul - Luna lui avgust, 6. Cazanie la Preobrajeniia Domnului
... minuna de putĂ©rea lui cea nespusă care totdeauna ar fi putut ca să strălucească cu această mărire? Și cine nu va iubi o bunătate ca aceasta, pentru care (o, minune!) au gonit de la sine o mărire ca aceasta, ca să poată săvârși mântuirea noastră? Că mai mare minune au fost a închide o mărire ca aceasta, strălucitoare decât a străluci cu dânsa de-a pururea. Și nu numai singură mărirea lui Hristos veseliia ochii ucenicilor, ce ... în trup, ci și în mărire și în strălucire îmbrăcat l-au văzut? Că de vrĂ©me ce s-au învrednicit aceștea a-l vedea și a-l auzi pre domnul Iisus, de care ei de mult doriia ca să-l vază și nu numai ei ce și toate neamurile, cu ce gură va putea neștine să grăiască cu adevărat bucuriia lor și mai vârtos că ... înmulțirea credinții, ertăciunea păcatelor și slobozirea sufletelor. Și atâta să bucura de acĂ©stia cât în locul bucuriei ce era înaintea lui, răbda crucea de-l munciia și bătăile de-l căzniia și spinii de-l ...
Constantin Negruzzi - Aprodul Purice (Negruzzi)
... azvârle, șiroi iute furios, În pârăul care curge pintre flori în vale jos, Îl turbură, îl mărește, îl îmflă cu al său val, Și nu-l lasă păn' nu-l face de se varsă piste mal; Câmpiile se îneacă, iar păstorii spăimântați S-aciuiază cu-a lor turme în munții învecinați; Acest fel ... pricina acelui bejanărit, Căci el crede că de dânsul nimene nici au gândit; Deci îndată poruncește să-i afle pre cineva Prin colibe, prin bordeie, ca să-l poată întreba. Iată că îmblând haiducii piste un moșneag au dat, Gârbovit de bătrâneță, într-un toiag răzămat; A sa barbă ca zăpada, a lui plete argintii, Fața lui cea cuvioasă, ochii săi măreți și vii Îl aseamănă că este îngerul ocrotitor Al acelor pustii ... Să sfâșii cu-a ta turbare credincioasă turma sa, Ce-și va înturna urgia preste spurcat capul tău, Ș-îl va detuna zdrobindu-l cu-nfocat trăsnitul tău!“ Zicând, face semnul crucei și din greu a suspinat— Cine-n minutul acela să-l vază s-ar fi-ntâmplat L-ar fi socotit că este din ceruri vrun prooroc —„Spânzurați-l! înțepați-l ...
... De râs bufnește mișcător, Și nu pricepe, nu gândește, Pe Cine îl obijduiește Cu râsul batjocoritor, Ce a făcut El, de la chin Ca pe un rău L-a osândit? Și ce vrăjmaș de ură plin La Dumnezeu s-a îndârjit? Cu-a dragostei învățătură El blând ... preasfânta judecare... O frică-atunci neputincioasă Intrat-a-n firea lui fricoasă... După aceasta — noaptea toată Închipuirea ațâțată Pe cel vândut i-l arăta; Degeaba Iuda căuta Vedenia ca să alunge: Doritul somn la el nu vine, Și din lucirile senine Hristos vederea îi împunge; Degeaba ochii el închide, Ca minții sale ostenite Să-i deie pace. Luminos I se arată lui Hristos. V Îl vede Iuda necăjit Pentru preasfântul adevăr, În greul chin, batjocorit ... lui Hristos Ființă blândă În veci nu te vei împăca... . . . . . . . . . . . . . . . . . Și a fugit... . . . . . . . . . . . . . . . . . VIII În depărtare, A zilei zori frumosul soare, Ca un foc mare, a aprins, Și zorile în revărsare În străluciri luminătoare Chedronul repede-a cuprins... Toate-au învis... Cu-a ... ...
George Coșbuc - Patru portărei
... III 4 IV 5 V I Din larguri de palată ies patru portărei: Au coifuri, au ceaprazuri, au sulița la ei. Nebun s-aruncă roibul, ca viforul pe luncă, Trei cai cu el alături p-același pas s-aruncă. Și zice portărelul, al cărui cal e corb: Ca pajură pe Surgă, zdrobit, am eu să-l sorb! Ți-l strâng, până ce-mi urlă că nu-i mai trebe fete. Vorbește cel ce fuge pe cal stropit cu pete. Și cel pe calul muced ... să trăiesc! Astăzi îngrop sulița-n el! De nu-l fac eu cenușă, să n-am de mamă parte! Se jură cel cu roibul frumos ca scris în carte. II Un zmeu a dus pe Veta lui Trăsnet-Împărat Pe Veta s-o găsească ei patru s-au jurat ... De scapi de dânșii teafar, ajungi să poți vedea Palatele de glajă pe-un munte de mărgea. Și cine-i om să lupte cu zmeu, ca să-l omoare, Stăpân va fi pe Veta, pe chei și pe zăvoare. IV Hei, Trăsnet-Împărate! Mulți ani cu har de domn! Feciorii tăi deșteaptă tot ...
... în credință, C-un prieten să-ntîlnește, Îl roagă, i să jelește, Mergînd p-alături cu dînsul, Suspină, îl trece plînsul, Îi propune vorbe multe Ca să-l plece, să-l asculte. Prietenul gros în burtă Da cîte o vorbă scurtă : Că acuma n-are vreme Și cum că să-i dea să teme, Poate cumva ... Dar tot n-a vrut să se lase. A treia zi merse iară, Stătu la ușă afară. Văzînd că sluga nu-l lasă, Îl așteptă ca să iasă. El ieșind plecă ca vîntul, Necăjit călcînd pămîntul. Acest după el iar pleacă, Rugăciune să-i mai facă, Asemenea călcînd gloduri (Nefiind p-atuncea poduri), Îi puse vorbe nainte ... nouă, Pe loc la dînsul să duce Să-ntrebe căci nu-i aduce. Acesta, cum îl zărește, Acasă nu zăbovește, Pleacă pe poartă în grabă Ca după o mare treabă. Creditorul după dînsul, Crăpînd de necaz într-însul, Calcă gloduri să-i vorbească Și să ceară să-i plătească. Iar el ... Ia adu-ți aminte bine Cum umblam eu după tine Cu pălăria în mînă Mai bine d-o săptămînă, Călcînd gloduri și noroaie, Smerindu-mă ...