Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI��E
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 2261 pentru FI��E.
Ștefan Octavian Iosif - Lenore (Iosif)
... înfrânse Țipând se tăvăli pe jos, Și plânse, plânse, plânse... Bătrâna o găsește-n drum, O scutură, o cheamă — Ah! mamă, Wilhelm este mort! E mort de bună seamă! Să piară lumea! piară tot! Ar fi cu mult mai bine. Nedrept și crud e Dumnezeu, Amar, amar de mine! — Copilă, vino-ți în simțiri! Fă-ți cruce și te roagă; Ce face bunul Dumnezeu E drept și bine, dragă! — Ah, mamă, Dumnezeu e-n cer, Și cerul e departe... Ce bine, vai, mi-a dat în schimb Pe rugile-mi deșarte? — Copila mea, odorul meu! Ascultă, fii cuminte! Nu supăra ... știe, vai, ce spune! Ascultă, fată, sfatul meu! Te du la mânăstire Mireasa fără de noroc În cer găsește mire! — Ah, mamă, ce mi-e cer și rai! Ah, mamă, ce mi-e raiul? Cu el, cu el e raiu-ntreg Și fără Wilhelm, iadul! Nici nu mai vreau să cred nimic, Nimic din câte-mi spuneți! Ah, viața mea! Lumina mea! Strângeți-vă ... micul clopoțel — Cling-cling-cling, fără veste... Și de la ușă, lin de tot, Vin șoaptele aceste — Veghează încă, draga mea? Lumina nu e ...
Gottfried August B%C3%BCrger - Lenore (Iosif)
... înfrânse Țipând se tăvăli pe jos, Și plânse, plânse, plânse... Bătrâna o găsește-n drum, O scutură, o cheamă — Ah! mamă, Wilhelm este mort! E mort de bună seamă! Să piară lumea! piară tot! Ar fi cu mult mai bine. Nedrept și crud e Dumnezeu, Amar, amar de mine! — Copilă, vino-ți în simțiri! Fă-ți cruce și te roagă; Ce face bunul Dumnezeu E drept și bine, dragă! — Ah, mamă, Dumnezeu e-n cer, Și cerul e departe... Ce bine, vai, mi-a dat în schimb Pe rugile-mi deșarte? — Copila mea, odorul meu! Ascultă, fii cuminte! Nu supăra ... știe, vai, ce spune! Ascultă, fată, sfatul meu! Te du la mânăstire Mireasa fără de noroc În cer găsește mire! — Ah, mamă, ce mi-e cer și rai! Ah, mamă, ce mi-e raiul? Cu el, cu el e raiu-ntreg Și fără Wilhelm, iadul! Nici nu mai vreau să cred nimic, Nimic din câte-mi spuneți! Ah, viața mea! Lumina mea! Strângeți-vă ... micul clopoțel — Cling-cling-cling, fără veste... Și de la ușă, lin de tot, Vin șoaptele aceste — Veghează încă, draga mea? Lumina nu e ...
... aprobă, orice prostii să-ți toace Stăpâna casei, vesel primește-i tot reproșul; Dar când începe doamna distrată să se joace Cu micul ei ceasornic, e semn că-ți dă pașoșul. Atunci bonjour încolo, bonjour madam încoace Și zi: la revedere când va-nvia strămoșul! III CRESCIT EUNDO Ce-i drept ... Dar iartă-mi vorba asta (humanum est errare Și toți avem defecte) în fond, mi se cam pare, Că ești prea slab, și stilul ți-e prea neconsecuent. Ești prea banal, zic unii. Eu nu sunt competent Să judec tot; firește, greșeli de conjugare Pentr-un talent ca tine sunt oricum ... DOC. X Trei zile-a stat în pește vestitul profet Iona, Și-a fost el pentru asta savant ihtiolog? Iar X e matematic și mare pedagog Fiindc-a stat și dânsul trei zile prin Sorbona? Când era mic, de dânsul prinsese groază bona: Spunea prostii ... cu dânsul, sunt sigur că ți-a spus De zece ori, că-i doctor în cosinus și sinus. Și te-ai convins! Prostia e uneori un plus Al minții, însă mintea lui X ...
Paul Zarifopol - G. Ibrăileanu: Studii literare
... atâtea exemple, ideile discutate în Creație și analiză se valorifică intens. Este în spiritul domnului I. o minunată combinare de răbdare cu vioiciune. Argumentarea lui e și clară, și subtilă; concluziile sunt, nu știu cum, atât de frumos răspicate fără a fi vreodată prea simple. Maniera lui este un didactism superior rafinat; e în el o capacitate surprinzătoare de a prevedea și dezvolta toate punctele unui subiect, fără a-l întuneca și fără a ... oare, în necrologul asupra marelui critic, Anatole France a scris vorbele: îl navait pas lesprit literaire? Memoriul acesta introductiv al dlui I. nu e de citit, ci de studiat. În el e dezvoltat unul din cele mai fundamentale capitole din teoria artei literare; este în definitiv un magistral tratat de metodă. Împreună cu nota, atăt de completă ... încă nu s-au liniștit în această privință. Sunt clase cărora Napoleon Brănzău sau Ricard Dascalovici le sună elegant foarte. Nume de tipul acesta am fi găsit neapărat în Caragiale, dacă ar fi apucat să scrie isloria copiilor și nepoților lui Jupân Dumitrache. După nota dlui I., mă întreb, îngrijorat, ce mi-ar mai rămâne de spus despre
Alexandru Macedonski - Noaptea de decembrie
... rai de grădini, Argint de izvoare, și zare-aurită Bagdadul, poiana de roze și crini Djamii — minarete — și cer ce palpită. Și el e emirul, și toate le are... E tânăr, e farmec, e trăsnet, e zeu, Dar zilnic se simte furat de-o visare... Spre Meka se duce cu gândul mereu, Și-n fața dorinței — ce este — dispare ... ea, Îi cere simțirea, îi cere ființa, Îi vrea frumusețea — tot sufletu-i vrea Din tălpi până-n creștet îi cere ființa. Dar Meka e-n zarea de flacări — departe De ea o pustie imensă-l desparte, Și pradă pustiei câți oameni nu cad? Pustia e-o mare aprinsă de soare, Nici cântec de paseri, nici pomi, nici izvoare Și dulce e viața în rozul Bagdad. Și dulce e viața în săli de-alabastru, Sub bolți lucitoare de-argint și de-azur, În vie lumină tronând ca un astru, Cu albele forme de silfi ... și pică... Din apa fântânii pe care o știe În urmă, mai cere, o dată, să bea... Curmalii-o-nfășoară c-o umbră-albăstrie... Aceeași e apa spre care venea Copil, să-și alinte blondețea în ea Și-ntreagă, fântâna, ...
Alexandru Macedonski - Nălucirea
... suspină, Când dulci arome plană-n eter, Ades mi-apare fața-i blondină, Plină de farmec și de mister. Să fie feea rimelor grele? Sau e-al meu angel privighetor? Sau este roua zilelor mele, Chipul Speranței consolator?... Când mi s-arată, uit orice rele, Uit orice rele și orice dor ... mi ore senine, Piere spre ziuă chipu-i dorit! Piere... cu noaptea, însă revine, Ca să mă facă iar fericit! Ea este feea rimelor grele, E ș-al meu angel privighetor, Este și roua zilelor mele; E-o nălucire dulce d-amor! Cum mi s-arată, uit orice rele, Uit orice rele ș-orice dor! Fecioare albe și virginale, Ochii sunt două ... este atât de subțire, Sânul îi este-atât de plăpând, Încât te-aruncă în rătăcire, Ai vrea în brațe s-o strângi palpitând! Vană dorință!... E-o nălucire Ce într-o clipă vezi dispărând! Când noaptea vine placidă, lină, Când alba lună suie pe cer, Când vântu-n frunze duios suspină ... repede zboară Când nu mai vede chipu-i iubit; Dar la vedere-i se-ntoarce iară Și mă inspiră necontenit! Ea este feea rimelor grele, E
Ion Luca Caragiale - Situațiunea
... am poftă de vorbă, aștept, nu cumva o pica vreun alt bucureștean iubitor ca mine de aer curat, să respirăm împreună: dacă o durere împărtășită e pe jumătate ușurată, desigur o bucurie în doi e îndoită. Așteptând, miros cum din apropiere adie dulce un zefir, pe când un municipal își face cu măturoiul lui enorm datoria, stricând odihna prafului și ... din ce în ce mai deasă luminile felinarelor. Prin ceața aceea, mi se arată legănându-se o umbră... se apropie... Să fie un amic?... Da, e un amic; n-am așteptat degeaba - e amicul meu Nae; și lui i pare bine că m-a-ntâlnit. - Teribilă căldură a fost astăzi! zice Nae, ștergându-se ... că nu se poate ceva mai trist, ca să vie un moment orișicât ai zice, când vezi că bate falimentul la ușe și nu mai e nici un patriotism... Nae face o figură foarte mâhnită; e așa de obidit, încât ai crede că vrea să plângă. - Bine, Nae - zic eu - nu trebuie să fie omul așa de pesimist. Lucrurile or să ... tiranie ca în Rusia... Nu mai merge, mă-nțelegi, constituția, care aceea ce vezi că se petrece, nu poți pentru ca... Zic: - Nae! scuză-mă: ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Munca creatoare și munca-exercițiu
... răspândite, perpetuate prin munca-exercițiu. Munca creatoare se preface în muncă-exercițiu după cum o rază de lumină se preface în muncă mecanică. Munca creatoare e Hyperion, e adevăratul D-zeu care creează lumina din întuneric, munca-exercițiu e aceea care conservă această lumină și o răspândește între oameni și între generațiile succesive de oameni. Care din ele e mai importantă, ar fi de prisos de discutat: fără una și fără cealaltă n-ar putea să existe cultura omenească, și dacă munca creatoare e mult mai prețioasă, e prin faptul că e mult mai rară. De altmintrelea o diferențiere absolută a acestor două munci e cu putință numai în abstracție, în realitate însă nu poate să fie între oameni normal organizați un reprezentant pur al unei munci; fiecare le realizează ... se confundă. În adevăr am zis că munca creatoare creează raporturi noi de lucruri și idei, dar aceeași definiție se dă de unii artei: arta e o activitate omenească care creează raporturi noi de lucruri și idei. Sunt mulți care socotesc că crearea științifică e tot artă, e tot creare artistică. Pentru aceștia activitatea unui învățat, întrucât adună cunoștințele, ...
Constantin Stamati - Înțelepciunea lui Solomon
... de la noi se pierde, Și a noastră iarăși după noi se uită, Și tot acea soartă pe urmași așteaptă, Căci și-nvățătura e deșertăciune. Nimică sub soare nou acum nu este, Căci ce este astăzi au fost de când lumea. Și mai înainte s-au vărsat mult sânge ... înțeleptul, timpul, Cel fără de lege și neprihănitul, Vor pieri ca umbra toți deopotrivă, Și pe toți înghite tot un mormânt rece, Căci și omenirea e deșertăciune. Câmpul înflorește pentru om și tigru, Un pământ hrănește pe neânduratul, Și pe-acel ce-ajută văduva, sărmanul, Și tot un mușchi crește pe ... ticăloase, vai de a ta viață! Tu petreci în lume amăgit de patimi, Și mori în durere, căindu-te foarte, Negândind că lumea e deșertăciune. Deci dar, moarte, tu ești noastra fericire, Tu ești picătura ce-ndulcești amarul, Și potoli furtuna chinurilor noastre! Pe tine te-așteaptă inimi întristate ... se stinge viața, Și-n nerve se-ncheagă recele meu sânge. Va trece lumescul răsfăț de la mine, Vinul și nectarul Libanului dulce Nu vor fi în stare să-mi gâdile gustul; Bătrânețea pleacă la pământ grumazul, Pășesc cu-ntristare spre mormântul rece... Femei mult amate, a cărora brațe ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Luceafărul (Delavrancea)
... și plângea ca un copil; mândru, și se juca cu mine ca mâța cu șoricelul. Or nu se născuse deplin, or născut deplin, să-l fi luat din iele... Cine știe?... Mai rabdă, Mogârdici... Mai rabdă, și mie mi-e sete... Parcăl aud... Ș-a treia zi căzu capul lui Arbore, ș-al lui Toader, ș-al lui Nichită, ș-al lui Cățeleanu ... răsări. SANDOMIR: Mult o s-o ducem noi fără domn? MOGÂRDICI: N-ar vrea tat-tău să fie? SANDOMIR: Na! MOGÂRDICI: Ba, zău c-ar fi bine. Om bun și drept... Că pe tine cât e el de mare și te pune de veghe ca pe orice copil de casă... S-ar duce vestea de Bubuig-vodă... CREMENE: Ori Grozea... SANDOMIR ... Baloș, l-ar fi luat gura pe dinainte ș-ar fi strigat: bu-bu-buuu!... Neamul bubuiugilor!... Sandomir al lui Bubuiug... Frumos nume... Ce mi-e Mogârdici, ce mi-e Bubuiug. (Ridică capul.) Un foșnet?... S-apropie?... Mi s-a părut... (Nu se mai vede.) Așa... (Cântă o melopee veche.) Du, du, du ... se uită peste Rareș): Cine-i acolo?... Nu răspunzi?... Să nu dai, că mă mișc... adică să nu te miști, că dau... (Tremurând.) Născătoare, o fi, or n-o ...
Ion Luca Caragiale - Șah și mat!
... pași pe scări, sar toți... Vine!... Nu... Nu vine. Ce să fie? Petrache Mănescu își cere atunci voie să se repează măcar să guste ceva: e obosit, toată noaptea n-a putut dormi în trăsură și n-a mâncat nimica din ajun. El merge să dejuneze în ... „Desigur — gândește el — sunt cartofori... de dimineață au luat-o... ori poate că n-a [sic] isprăvit încă de aseară..." E aproape 2 și nimini nu vine să-l caute... Mormăiala însă crește dincolo... începe să se auză distinct o dispută de joc: regina! calul! pionul ... Dar între accentele amestecate ce trec prin ușa cu geamul spart, Petrache pare că aude un glas cunoscut!... Se ridică și ascultă mai bine... Da!... E o iluzie? un joc al închipuirii stăpânite de un gând stăruitor? Dar e cu putință să se-nșele astfel?... Dar e peste putință să fie acela!... Dar e glasul lui!... Dar nu se poate! În prada unei nedomiriri amețitoare, omul se repede la ușe, dă-ntr-o parte perdeluța de la ochiul spart ... ...