Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ SOMN
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 351 pentru FĂRĂ SOMN.
... fură... Din calul acel mare elinii se coboară, Cu pază ei prin uliți în pândă se strecoară; Cum văd că mic și mare căzuse-n somn ca morți, Ei gâtuie străjerii, ce stau lungiți la porți Ș-aprind făclii în noapte pe-a zidurilor creste. Din Tenedos văzură luminile ... lănci și săbii, S-apropie de țărmuri pe negrele corăbii. Când peste lumea toată domnea a nopții slavă Ei prea cu molcomișul și fără de gâlceavă Intrară în cetate... oricare repezi Și începur-în toții a da și a snopi. Tăiau bătrâni și tineri, din ...
Vasile Aaron - Istoria lui Sofronim și a Haritei cei frumoase
... n-avu multă grije Trudind oareșcare talant să-i câștige. Talanturi frumoase îi dădusă firea Și cum nu-i lipsisă nice iscusirea, Ajunsă fecioara nu fără lesnire La desăvârșita minții procopsire. De ani șaisprezece, era iscusită, Un suflet curat, față veselită! Ascuțimea minții cu dânsa născută, La trupșor subțire și oablă ... aflate, Sofronim acestea le știa prea bine, Avea mare frică și grije de sine. Știa că de iasă lucrul la iveală, Dânsul va să peie fără îndoială. Ce pământ să facă? trăbuie să piae Sau ieșit din minte lumea-n cap să iae. Sau să să ivească odată afară Cumplita mișcare ... mea veselie. Te-am văzut și m-am rănit, Am rămas încremenit. Dintr-acel cescuț încoace Inima-n foc mi să coace, Nice n-am somn cu hodină, Nice mai văd vro zi lină. Piei și mă uscu-n picioare Ca smulsa din pământ floare - Boală cu totul cumplită! Siracă, așa ...
Ion Luca Caragiale - O făclie de Paște
... se supuse voinții. "Scoală, jidane!" strigă cineva trosnind tare cu o nuia pe masă. "- Proastă glumă! zice Sura din pragul crâșmei; să sparii omul din somn, țărănoi mijic!" Leiba sări drept în picioare. "Te-ai spăriet, jidane? întrebă râzând glumețul. Dormi la nămiez, ai?... Scoală că-ți vin mușterii... sosește harabaoa ...
... e ungur. — Poftim, zisei, întinzându-i ziarul și surprins de interesul ce-mi insuflă îndată ce ridicai ochii. Un om pe care-l cunoșteam fără a-l cunoaște, una din acele figuri ce ți se pare că ai mai văzut-o vrodată-n viață, fără s-o fi văzut niciodată, fenomen ce se poate explica numai prin presupunerea unei afinități sufletești. Începui a-l observa cu comoditate. Era ... a juca, miniștri ce nu știu a guverna, financieri ce nu știu a calcula, și de aceea atâta hârtie mâzgălită fără nici un folos, de-aceea atâtea țipete bestiale care umplu atmosfera teatrului, de-aceea atâtea schimbări de ministeriu, de-aceea atâtea falimente. Vei afla mai ... generațiunea cu umărul? Tot ce se-ntâmplă pe lume rezultă. De-o fi ca ei să se stingă, se vor stinge și cu noi și fără de noi — de nu, nu. Cosmopolit? adaose el încet, hm! cosmopolit sunt și eu; aș vrea ca omenirea să fie ca prisma, una singură ...
Ion Luca Caragiale - Năpasta Năpasta de Ion Luca Caragiale Cuprins 1 ACTUL I 1.1 SCENA I 1.2 SCENA II 1.3 SCENA III 1.4 SCENA IV 1.5 SCENA V 1.6 SCENA VI 1.7 SCENA VII 1.8 SCENA VIII 2 ACTUL II 2.1 SCENA I 2.2 SCENA II 2.3 SCENA III 2.4 SCENA IV 2.5 SCENA V 2.6 SCENA VI 2.7 SCENA VII 2.8 SCENA VIII 2.9 SCENA IX ACTUL I (Interiorul unei cârciume, clădire cu grinzi de lemn. În fund, la mijloc, ușa de intrare; la stânga, fereastră mare de prăvălie cu blon; lângă fereastră, taraba. La stânga, planul întâi și al doilea, două uși cari dau în două odăi. La dreapta, planul întâi, chepengul beciului și o ușe care dă în celar. La stânga, în față,o masă de lemn și scaune rustice. Lavițe pe lângă pereți.): SCENA I DRAGOMIR, GHEORGHE și ANCA (Toți trei stau împrejurul mesii pe care arde o lampă mică cu petrol. Gheorghe ține o gazetă în mână. Anca lucrează la o cămașe.) GHEORGHE: ... E greu să scape, firește... dar se-ntâmplă... Așa fac mai toți câți scapă: ...
... Emil Gârleanu - Gândăcelul Gândăcelul de Emil Gârleanu Cum venise pe lume, nici el nu-și dădea seama. S-a trezit ca dintr-un somn și parcă era de când pământul. Nu simțise nici durere, nici bucurie. Și mult își muncise gândul cum răsărise, și-al cui era? Mic cât ... sus, o fărâmiță de lumină închegată, rătăcită pe pământ? Și, ca o adeverire, pe țarâna neagră trupul aruncă o lumină dulce. Ce se mai întreba! Fără îndoială, de acolo căzuse, acolo trebuia să se întoarcă. Dar ce depărtare. Și cum să ajungă? Privi în sus; și atunci, deasupra căpușorului, zări lujerul ... apoi la drum, băiete! Mai întâi se rostogoli de pe tulpina lucie de câteva ori în țărână. Văzând asta, se ridică pe piciorușele dinapoi și, fără să știe pentru ce, cu cele dinainte își făcu, moșnegește, cruce. Pe urmă încercă din nou și văzu că poate. Luciu i se păruse lujerul ...
Ștefan Octavian Iosif - Pasteluri (Iosif)
... talanga sună — Ciobanul a rămas în urmă, Cu cotul rezemat în bîtă, El cată dus în depărtare. Dar seceta posomorîtă Se-ntinde fără de hotare... II Prin sat aleargă paparude Și se-nvîrtesc în danț vioaie : Își scutur' pletele lor ude, Cîntînd descîntece de ploaie. Un uliu sus ... nemărginit. Nori albi din zare se ridică — Par minunate jucării ; Se-nșiră, se desprind, se strică În praf de raze aurii... III Tresari din somn... Ce harmalaie ! Țigani cu șatra — ce mai vrei ? În car, sub rogojina spartă, Fumează, cîntă, rîd femei... O droaie de copii în zdrențe Fac ...
Ion Luca Caragiale - Din foloasele tiparului
... hârtie și-și comunică între ei gândirea lor peste mări și țări și, mai mult, peste veacuri întregi. Dar ce ar fi fost invențiunea scrierii fără invențiunea tiparului? O sămânță fără putință de a rodi, cel mult o floare de lux într-un ghiveci strâmt, incapabilă de a spori și de a ... va trăi speța umană, și cel din urmă muritor va putea adormi somnul de veci cu un volum sub căpătâi, presupunând că, fiind singur rămas fără tovarăș pe scoarța rece a pământului, nu va avea cu ce să-și petreacă de urât decât cu un exametru profan sau cu ... omului, prin mai multe feluri de cărți precum: turcești, ungurești, zodie etc., așezându-le în diferite forme, va putea arăta întreaga viață, gândurile și destinul, fără a lăsa ceva de dorit. Consultațiuni pentru: comerciu, judecăți, furturi, maritagiu și altele. Domiciliată în strada Traian 94 (la finele tranvaiului stradei Călărașilor ...
... cadențe nemaicântatu-mi cântec. Veniți misterioși și falnici, voi, fermecați de-un glas străin! De-acuma zvârcolirea voastră numai în ritmul lor se schimbă Și fără vlagă e-mpotrivă-mi primejdioasa voastră limbă, Ce ca o floare otrăvită înalță amarul ei venin. Eram prin ierburi lungi culcată și v-așteptam cu ... cu trupuri agere de spadă, Să-nalț, încolăcind pe brațu-mi, sălbateca mea pradă Și-n cingători însuflețite să las să-mi fie brâu-ncins. Fără de putere împotrivă-mi, pădurea-întragă-mi este roabă, Ea, ce mă-nlănțuia cu aspra-i mireazmă și cu teama-i grea, De-acum împărăția ...
Ștefan Octavian Iosif - Sfat în pustie
... Albina , 24 octombrie 1904 După Saadi Dormeam odată în pustiul mare, Furat de visul unei nopți senine, Dar călăuzul de cămile vine, Mă scutură din somn, și-mi strigă tare: "Sus și la drum ! gătește-te degrabă, Că vremea trece, vremea nu te-ntreabă, Și ceasul de pornire bate-acum !... Ori ... și de-ar fi chip Aș mai dormi măcar și eu oleacă, Dar caravana pleacă, Și vai, — o mare largă de nisip — Pustiul fără de hotar se pierde Și ce departe este oaza verde !" Tu care dormi cu zîmbetul pe buze Și nu asculți de glasuri călăuze, Trezește-te ...
... Albina , 24 octombrie 1904 După Saadi Dormeam odată în pustiul mare, Furat de visul unei nopți senine, Dar călăuzul de cămile vine, Mă scutură din somn, și-mi strigă tare: "Sus și la drum ! gătește-te degrabă, Că vremea trece, vremea nu te-ntreabă, Și ceasul de pornire bate-acum !... Ori ... și de-ar fi chip Aș mai dormi măcar și eu oleacă, Dar caravana pleacă, Și vai, — o mare largă de nisip — Pustiul fără de hotar se pierde Și ce departe este oaza verde !" Tu care dormi cu zîmbetul pe buze Și nu asculți de glasuri călăuze, Trezește-te ...