Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ARTA
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 301 pentru ARTA.
Cincinat Pavelescu - Epilog (Pavelescu)
... să-nchegi lumină! Să ieși din căile banale, Să nu tot gemi p-o coardă spartă, Să zbori cu aripile tale Spre idealuri noi de artă! Să n-arunci strofa ca o haină Pe vorba goală, gândul șters, Și lacrima ce-ți pică-n taină Să fie rima la un vers ...
Cincinat Pavelescu - Lui Adolf de Hertz
... știut că amicul meu de Hertz nu e numai creștin ortodox, dar încă un om de talent necontestat De când trecu Carpații Goga Să facă artă
Cincinat Pavelescu - Olarul și amfora
... Un plug va re-nfrăți a noastră soartă. Și trist mă-ntreb: Din forma ta păgână În care-am prins atât fior de artă, Din ghipsul tău și din cenușa-mi moartă Ce-a fost ursit de-a pururi să rămână? Pe trupurile noastre risipite ...
Cincinat Pavelescu - Paris Paris de Cincinat Pavelescu Cu prilejul inundațiilor din 1910 (n. a.) Oraș de lumină și umbră, abis! Cetate de lacrimi, de râs și durere, Vast Babel de aur, noroi și plăcere, Paris! Târg aprig în care virtuții-i e scris Genunchii să-și plece slăvitului aur, Regină ce-mparte cununa de laur, Paris! Bal veșnic destinul să fii ți-a prezis Și luxu-ți atâția săraci să hrănească, În ochi numai zâmbet, dar lacrimi sub mască, Paris! Vast câmp de bătaie, circ pururi deschis, În care artistul dă luptă enormă Să-mbrace ideea în splendidă formă... Paris! Palat al femeii, modern paradis În care iubirea dă aripi speranței, Far magic al lumii și suflet al Franței, Paris! Dedal unde ochiul visează deschis, Calvar pentru geniu, dar și Pantheon, Voltaire, Victor Hugo, Balzac, Napoleon, Paris! Izvor ce nu seacă de gânduri și vis, Râu veșnic ce-și poartă lumina prin lume, Și-nvață dreptatea prin cântec și glume, Paris! Vestală impură! ștrengar bun de-nchis! Altar ce-ncunună orgia și arta! Tu, Memphis și Roma, Gomora și Sparta, Paris! Când lumea întreagă spre tine-a trimis Al inimii aur și smirna ...
... pacea serii, Căminul meu să suie spre tărie, Un stâlp cioplit din marmura durerii. Și gata când va fi să se ridice Clădirea mea de artă
Cincinat Pavelescu - Pro domo (Pavelescu, 2)
... domo (Pavelescu, 2) Pro domo de Cincinat Pavelescu N-am pretenția deșartă Că, în goana-acestor rime, Am închis idei sublime De revoltă și de artă
Cincinat Pavelescu - Unei doamne
Cincinat Pavelescu - Unei doamne Unei doamne de Cincinat Pavelescu din tabăra lui Tony Bacalbașa, apărătoare a artei cu tendință Doamnă, mi-e cu neputință Să scriu versuri cu tendință, Dar cum mă silești să-ți fac, Voi învinge-anevoința, Însă numai cu tendința Să vă
Dimitrie Anghel - Crizanteme Crizanteme de Dimitrie Anghel Publicată în Literatura și arta română , 25 septembrie 1899 (sub titlul Se trec și florile de toamnă ) Se trec și florile de toamnă, cele din urmă flori, și-n casă Lîngă oglinzile-obosite, o fată șubredă și pală Preschimbă florile în vase, evlavios ca o vestală. Mor florile mîhnite, toamna, în casa cui n-a fost mireasă... Înc-un mănunchi, și cîte visuri și primăveri — cîtă ruină ! Dac-ar avea grai ca să spuie, oglinda cîte n-ar mai spune; A tale brațe obosite putere n-ar avea s-adune Troienele de flori bogate, culese zilnic din grădină. Norocu-ntăilor brîndușe culese-n zori de zi pe rouă... Cum s-a trecut, și cum trec toate pîn' vine moartea să te cheme; Azi vasele-s împodobite cu triste flori de crizanteme; În lacrimi tremură oglinda ca fața apelor cînd plouă. Și-mbrățișați alături plîngem, plîngi blîndă, candidă vestală, Din lacrimi liniștea sporește, ș-a fi tîrziu pricepi ce-nsamnă. Brîndușele-nfloresc de-a pururi și poate soarele de toamnă S-o-nduioșa ca să-ți arunce pe frunte mîndra lui
Dimitrie Anghel - După ploaie După ploaie de Dimitrie Anghel Publicată în Literatura și arta română , 25 noiembrie 1900 S-a dus furtuna-n zări ș-acuma se-ntrec miresmele-n putere: Se-ntrec care de care parcă, stăpînă să rămîie-anume Peste-ntunericul acestei nopți dulci și pline de mistere ; Se bat și florile — se vede că nimeni n-are tihnă-n lume. Se războiesc mereu și ele să stăpîneasc-un ceas pămîntul... — Dar cine nu-și încearcă oare o dată-n viața lui norocul? În van să le despart-aleargă sub negrele umbrare vîntul... — Biruitor pînă acuma domnește singur busuiocul. Ca o biserică miroasă seninul cucerit o clipă, Dar se trezesc în umbră crinii, vărsîndu-și boarea lor profană, Văzduhu-i greu cît n-ar fi-n stare vîslind să-l taie o aripă, Un trandafir murind se farmă pătînd cuprinsul ca o rană. Și tot mai grea, mai tare crește naiva florilor urgie, Se-ntrec care de care parcă să-nvingă ori să moară-n luptă. În van trimite-un gînd de pace un miros blînd de iasomie, Și flutură-n deșert în aer, ca un steag alb, o nalbă ruptă. Hodină ...
Dimitrie Anghel - După reprezentarea lui Camo%C3%ABns
... fundul sufletului meu și îmi întrebam puterile. La altele desigur, însă, se gîndeau Quebezii din sală, căci rasa lui Quebedo înflorește pretutindeni. Marele fior de artă pe care l-a trezit în unii din noi cel ce întrupa pe CamoĂ«ns n-a avut darul însă să ...
Dimitrie Anghel - Dureri ascunse
Dimitrie Anghel - Dureri ascunse Dureri ascunse de Dimitrie Anghel Publicată în Literatura și arta română , 25 octombrie 1897, sub titlul În grădină III Sunt flori care-și înclină boiul și mor topite de visare, Mai sunt și ochi ce plâng în noapte și-adorm când soarele răsare, Mâhnite-s florile acele, dar jalea lor cine-o mai știe? Cine-a-nțeles cît plâns ascunde sub ochi o dungă viorie? Cît praf de flori nu cerne vântul de-a lungul zilelor de vară, Și totuși veselă-i grădina. Pe-un ram, sfioși, visau asară Doi trandafiri ca doi prieteni, și azi vîrtejul de petale Acelui ofilit, în roate, dă celui de pe ram, ocoale... Ca ei, ții minte, stam alături...Dar tu nu poți să mai ții minte: Ochii închiși nu mai visează și foile ce mai-nainte Erau o floare roșie-acuma-s doar un prilej de amintiri, Iar viața re-nnoită-ncepe din purpura de trandafiri. Așa mor florile-n neștire, așa-și sting ochii buni lumina Și-n preajma vieții care râde, cine-ar gândi, privind grădina, Că sub surâsul ei s-ascunde o ne-ntreruptă agonie! Cine-a-nțeles cît ...