Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ��N��I��I

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 2873 pentru ��N��I��I.

Dosoftei - Din alte scrieri

... a lui semne, Mănăstiri și beserici ce-au fapt fără lene. Că nu numai prin sate și pre la orașe, Ce și prin munț și-n codri lui Hristos sălașe Ce-au făcut zugrăvite de dau strălucoare. Să-i trăiască-n bun nume pomana supt soare. Pre fiiu-său, pre Bogdan, ș-au lăsat să-i șază În scaun să-ș domnească țara, să să-ncrează. Că ș-a lui nevoință n-au fost cu nemică De-a lui al său părinte să fie mai mică. Svânta mitropolie cea noavă-n Suceavă De dânsul îi făcută, cu multă zăbavă, 1 Pronunțat I-o-an. C-avea destulă luptă și treabă de oaste, Când îș bătea pizmașii lovindu-i în coaste. De-a lui destoinicie scrie și-n cronice, Că ș-au apărat țara cu bună ferice. Pre fiiu-său, pre Ștefan, tânăr după sine Ș-au lăsatu-ș în scaun domn bun ... țară și la munte mari mănăstiri svinte. Pre urma lor domnit-au a lor bună rodă, Ilie și cel Tânăr Ștefăniță-vodă. Nemică n-au stricatu-i vrăjmășasca moarte, Că este-n ...

 

Mihai Eminescu - Strigoii

... În numele sfântului Taci, s-auzi cum latră Cățelul pământului Sub crucea de piatră. Arald pe un cal negru zbura, și dealuri, vale În juru-i fug ca visuri - prin nouri joacă lună - La pieptu-i manta neagră în falduri și-o adună, Movili de frunze-n drumu-i le spulberă de sună, Iar steaua cea polară i-arată a lui cale. Ajuns-a el la poala de codru-n munții vechi, Isvoară vii murmură și saltă de sub piatră, Colo cenușa sură în părăsita vatră, În codri-adânci cățelul pământului tot latră, Lătrat cu ... viață... Din ce în ce mai vie o simte-n a lui brațe Și știe că de-acuma a lui rămâne-n veci. Și sufletul ei dulce din ce în ce-i mai cald... Pe ea o ține-acuma, ce fu a morții pradă? Ea-nlănțuiește gâtu-i cu brațe de zăpadă, Întinde a ei gură, deschisă pentru sfadă: - "Rege,-a venit Maria și-ți cere pe Arald!" - "Arald ... colț îl vezi. De când căzu un trăsnet în dom... de-atunci în somn Ca plumbul surd și rece el doarme ziua toată, Pe inimă- ...

 

Mihai Eminescu - Înger și demon

... a umbrei tale umeri vii ce se întinde? Două umbre de aripe ce se mișcă tremurânde, Două aripe de umbră cătră ceruri ridicate. O, nu-i umbra ei aceea - este îngeru-i de pază; Lângă marmura cea albă văd ființa-i aeriană. Peste viața-i inocentă, viața lui cea sântă plană, Lângă dânsa el se roagă, lângă ea îngenunchează. Dar de-i umbra ei aceea - atunci Ea un înger este, Însă aripile-i albe lumea-a le vedea nu poate; Muri sfințiți de-a omenirii rugăciuni îndelungate Văd aripile-i diafane și de dânsele dau veste. Te iubesc! - era să strige demonul în a lui noapte, Dară umbra-naripată a lui ... Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbrăcate Cu-a lui Dumnezeu numire - astăzi toate-s îndreptate Contra inimii murinde, sufletul vor să-i sugrume! A muri fără speranță! Cine știe-amărăciunea Ce-i ascunsă-n aste vorbe? - Să te simți neliber, mic, Să vezi marile-aspirații că-s reduse la nimic, Că domnesc în lume rele căror nu te poți ... C-opunându-te la ele, tu viața-ți risipești - Și când mori să vezi că-

 

Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei

... cu bolta lui rotundă, Voind să-i facă-un templu în care s-o ascundă. Și-i zice: Însuși cerul spre tine se înclină... Frumseța-i o coroană pe frunte de regină! II Și mers-a vestea-n lume, trecând din gură-n gură, Că Lia fură ochii, și mințile le fură; Și dus-o-au pe aripi în locuri depărtate Cocoarele-n triunghiuri prin aer înșirate, Și spus-a vântul ager, în veci neodihnit, Că nu-i copilă alta mai dulce de iubit. În grabă alergat-au din toate-a lumii zări, De peste munți, din funduri, de peste nouă ... pe-a lui spinare. Și umbra ei rămâne pe mal înstrăinată, Și Graur se afundă în zarea nourată. IV Prin valuri spumegoase ce-n juru-i se alină Cântând o melodie simfonică, marină, Ajunge Lia grabnic la insula dorită, A cărei iarbă vie cu raze-i altoită. Copila-n haine mândre de fiu împărătesc S-afundă în lumină, dar chipu-i îngeresc, Dar mersu-i plin de farmec, cu pas legănător, O spun mai mult că- ...

 

Vasile Alecsandri - Legenda rândunicăi

... îi plăcea copilei s-alunge rândunele Ce lunecau prin aer și o chemau la ele, S-alerge pe sub bolta bătrânilor arini, Cercând să prindă-n iarbă a razelor lumini, Să fugă rătăcită de-a lung, de-a lung pe maluri Atrasă-n cursul apei de-a râurilor valuri, Și-n cale-i să s-oprească, uimită, încântată De dulcea armonie naturii deșteptată. Atunci pe nesimțite un glas de zburător Îi tot fura auzul șoptindu-i, plin de dor: Atât ești de frumoasă la chip și la făptură, Că nopții dai lumină, și iernii dai căldură, Și orbilor din umbră dai ... în inimi când te-ai ivit pe lume Tu, zână fără seamăn, minune fără nume! Copila, cu uimire, îl asculta zâmbind... Apoi, cătând în urmă-i, se depărta fugind, Lilie zburătoare, de fluturi alungată, Care-i formau pe frunte o salbă-naripată. III Visează luna-n ceruri!... sub visul cel de lună Flori, ape, cuiburi, inimi visează împreună. Nici o mișcare-n frunze, și nici o adiere Nu tulbură în treacăt a nopții dulci mistere. Albina doarme-ascunsă în macul adormit, Bâtlanul printre nuferi stă ...

 

Vasile Alecsandri - Frații Jderi

... Nici c-au avut el parte să-și împlinească gândul! Mult au să-l mai bocească neveste și copile!“ „He! ... Dumnezeu să-i ierte! ... Ce vreți? n-au avut zile.“ „Dar unde-i Jder mezinul?“ „De pază colo-n șanț, Unde-au perit aseară un zmeu de dorobanț.“ „Să-i spunem, să nu-i spunem că i-a murit frățiorul?“ „Ba să tăcem mai bine, să nu-l ucidă dorul.“ II În capătul din dreapta ... șanțului, în tină, Stă singur la o parte un om care suspină, Căci are-o presimțire ce-i tot menește-a rău Și-i duce, duce gândul măhnit la frate-său. El e ostaș de frunte, Jder Nistor, vânătorul, Ce intră-n turci năprasnic cum intră-n cârd omorul, Și-i place pe câmp neted cu durda să vâneze Cumpliți bașibuzucii și fiarele cercheze. De-aseară-n sentinelă Jder șede tot la pândă, Gândind la biata-i mamă cu inima plăpândă, Visând l-a lui mirească cu sufletul duios, Privind la turci în față cu ochiul scânteios. Dar vântul suflă

 

Mihai Eminescu - O călărire în zori

... A nopții gigantică umbră ușoară,         Purtată de vînt, Se-ncovoie tainic, se leagănă, zboară         Din aripi bătînd. Roz-alb-auroră, cu bucle de aur         Sclipinde-n rubin, Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur         Pe-al florilor sîn; Răspînde suflarea narciselor albe         Balsamu-i divin, Și Chloris din roze își pune la salbe         Pe fruntea-i de crin; Iar rîul suspină de blînda-i durere         Poetic murmur, Pe-oglinda-i de unde răsfrînge-n tăcere         Fantastic purpur; Și pasărea cîntă suspine-imitîndă         Un cîntec de-amor, Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă         La plînsu-i de dor. Pe cîmp se văd două ființe ușoare         Săltînde pe-un cal, Pe care le-ncinge de flutură-n boare         Subțire voal; Ca Eol, ce zboară prin valuri și țipă,         Fugarul ușor Nechează, s-aruncă de spintecă-n pripă         Al negurei flor, O dalbă fecioară adoarme pe sînul         De-un june frumos, Astfel cum dormită oftarea, suspinul         În cîntul duios; Iar talia-i ... fluturînd. I-adoarme pe sînu-i, se leagănă-n ...

 

George Coșbuc - Ideal

... fata de-mpărat i-a dus Cofița ei; și când i-a spus Flăcăul cel dintâi cuvânt, Ea să uită speriată-n vânt, Și ca certat-apoi și-a pus Privirile-n pământ. Aș vrea, ca și la-ntorsul meu, Să fii aici să-mi dai să beu Iar ea, tot nemișcată stând Cu ochii-n jos, și tremurând De lupta ei, târziu și greu Rosti sfioasă: Când? Și mâine poate... Mai târziu... Ori peste-un an! Nici eu nu știu ... toți ai mei azi nu mă vor! Sânt singură, pe căi trăiesc, Sunt singură, și mor! Treceau drumeți pe lângă ea, Șoptind, dar fata nu-i vedea. Treceau și zilele zburând, Treceau și luni, treceau pe rând, Treceau și ani, ei nu-i trecea Răbdarea, așteptând. III Auzi! ca valuri după val Năvalnic tropotit de cal! Și sună văile-ndrăzneț, O, ăsta e voinic drumeț! Și-n zarea lunei vezi pe mal Un tânăr călăreț? Ochi dragi, de-atâta timp pustii! Mi-ai zis plecând: aici să fii, Și-aici, aici tu ... întreit Din totul inimii pornit Și-apoi o liniște de veci! Din lumea asta într-alta treci. Și nici nu știi, tu, om trudit, Ce-

 

Alexei Mateevici - Fie voia ta!

... Și-i îndeamnă să se roage; Iar ea cade-n pat zdrobită Și de milă, și durere. Și privirea i se stinge Și puterea toată-i piere... Copilașii plini de groază Plâng, se vaietă și zbiară; De-a lor țipete de groază Chiar și moartea se-nfioară. Toți o ... las această seară..." Și ca umbră nevăzută A ieșit pe ușă-afară. * Se deșteaptă biata mamă Ca trezită fără veste, Plânsul pruncilor, durerea I se par numai poveste. Se ridică de pe paie, Copilașii-n brațe-i strânge Și-i sărută și-i dezmiardă, Că nici unul nu mai plânge, Culcă unul câte unul Sărutându-i cu dulceață; Iar pe cel mai mic, sărmanul, Îl adoarme-n a ei brațe, Și îi pace și îi bine, Tot visează fericire. Ce nu poate-o mamă face Cu a ei ... luciri de aur Mai frumos decât în soare! El privește mersul vremii, Taina de puțini pătrunsă Și zidește viitorul Cu-ntocmeala lui ascunsă Și ia-n seamă isprăvirea, Veacurilor trecătoare, Ce se pierd în vecinicia Care-i ...

 

Alexandru Vlahuță - În amurg...

... foc ce-o vede Fugind în noapte-i, din zare-n zare? . . . . . . . . . . . . . . . Asta-i ascunsa firii dorință Ce-nspre repaus veșnic o-mpinge: Orice lumină i-o suferință; Scăpare-i noaptea-n care se stinge. Tremurătoare, viața bate, C-o frică oarbă și nențeleasă, La poarta păcii neturburate, Din care omul n-a vrut să iasă; Căci chinul vieții cine l-ar cere? Ce stea de sineși s-ar mai aprinde Când ar ști bine ... vânturi, lovit de stânci. Târziu, când simte că e aproape Clipa în care valul, sub dânsul, Să se desfacă și să-l îngroape, Se uită-n urmă, și-l umple plânsul; Căci tot trecutu-i pare-o comoară De fericire, rămasă-n drum. Păn și durerea-i de-odinioară Plină de farmec o vede-acum, Și nu se-ndură să se despartă De-atâtea visuri veștede foi, Ci-n năzuința-i oarbă, deșartă, Dă să-și întoarcă barca-napoi... (Copil ce umblă s-adune stele De pe oglinda blândelor ape) Dar cad trudite brațele-i grele, Cârmă și vâsle lăsând să-i scape! Gându-i ...

 

George Coșbuc - Rada

... necontenitul zâmbet Și cu-a vorbelor căldură. Harnică, din zorii zilei Nu stau mâinile copilei Fără lucru, tot să prindă, Casa lor toată-i oglindă. La izvor vezi pe Rodica Până-n zori, când pe sub streșini Încă doarme rândunica. Pe izlaz nu-i multă hrana, Dar vezi albă ce-i Joiana! Și-n amurg copila-n tindă Foc în vatră vrea s-aprindă, Dar mu-mu, Joiana muge Radă, fă, s-alergi degrabă, Că-n șopron vițelul suge. Doar e tare! Haid mai iute! Și din drum, ca să-i ajute, Vin flăcăii totdeauna. Nu-l înjugi așa cu buna Pe vițel, și Rada-i slabă, Știu flăcăii! Și-și fac seara Pe-aici vecinic ceva treabă. Vaca-i tot ce-au ei, ea biata! Toarce-n sat cu ziua fata, Dar e veselă din fire; De noroc și-ndestulire Inima-i în veci e plină: Când e fericită, spune-mi, Mai mult ce-are o regină? Rada-i nălucire vie, Când aleargă pe câmpie Și-i bat vânturi în cosiță, Ori când seara stă-n portiță, Și-o întrebi: Ce-aștepți, iubită? Și pe dup-un stâlp s-ascunde, Galbenă și zăpăcită. Dar la holdă! Arde soare ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>