Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ÎȚI

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 677 pentru ÎȚI.

Alecu Russo - Scrisori (Russo)

... Când te vei revedea cu plăcere sub cerul patriei și sub tavanul apartamentului tău, vei simți un mare deșert în suflet, căci amicul tău Russo îți va lipsi. Ah! această idee m-ar face să vărs lacrimi amare, dacă nu mi-ar plăcea mai bine să râd în fața prigonirii ! Mângâie ... 1848, Sibiu P. S. Dragă, cu prima ocazie trimite-mi la Iași, pe adresa dlui Constantin Duca, bagajul și geamantanul. Adio! Când ne von revedea, îți voi povesti multe lucruri de aici și cum, după ce am izbutit să scap de Sturdza, era să fiu spânzurat în Ungaria. Deviza aici este ...

 

Alexandru Vlahuță - Iubire

... unele cuvinte Ar mai păstra ceva din glasul, Din respirarea ta fierbinte; Ș-adesea când mă-neacă plânsul De-atâta dor, de-atâta jale, Eu îți sărut aici privirea Și urma gândurilor tale... Cine-a țipat așa?... Cum tremur... Pare c-aud un pas pe scară, Ascult, țiindu-mi ... se giugiulesc, Și-n aer de plutesc miresme, E că și florile iubesc... Figura ți se luminează, Și ochii galeși ți s-aprind Ce gând îți tremură pe buze De mă privești așa, zâmbind?... Acum ieși, tinere, la tablă Și spune-ne ce-ai înțeles! Tresar... mă-ntreb unde mă aflu ...

 

Alexei Mateevici - Prădătorii

... lor, da sunt și de cei ce umblă noaptea prin țintirim, îi bucură pe draci așa-a! Altul, care-i drumeț, să vrea îți dă-n cap c-o coadă de topor și-ți iese sufletul. — De ce grăiești tu așa? — Ia aș... Ei, iaca-mi pare ... cum îi! D-apoi cui, dar, mă lepezi pe mine? — Dă-mi drumul! strigă păzitorul, silindu-se să-și ia mâna. — Sta-ai! Îți spun să stai și stai... Nu te zgâlțâi, câine ticălos! Vrei să fii între vii, apoi stai și taci pân' când nu ți-oi spune ...

 

Alphonse de Lamartine - Safo

... dacă mi-ar fi fost mai bine, Sub pereții casei tale pân’ voi muri să trăiesc, Sperând că atuncea poate când mă vei vedea murind Îți va fi milă de mine, vei crede cât te-am iubit. Nu mă-ngrijesc de primejdii, nici de a mea slăbiciune, Căci amorul ... somn dulce te-aș fi străjuit; Și dacă de visuri să dormi nu puteai, Eu îmi luam lira pe a mele brațe Și îți cântam fraged pân’ ce adormeai, Sau de-ți era voia și pân’ dimineața... Dar eu zic aceste... și plâng în zadar, Singur numai eho suspină ...

 

Anton Cehov - Prădătorii

... lor, da sunt și de cei ce umblă noaptea prin țintirim, îi bucură pe draci așa-a! Altul, care-i drumeț, să vrea îți dă-n cap c-o coadă de topor și-ți iese sufletul. — De ce grăiești tu așa? — Ia aș... Ei, iaca-mi pare ... cum îi! D-apoi cui, dar, mă lepezi pe mine? — Dă-mi drumul! strigă păzitorul, silindu-se să-și ia mâna. — Sta-ai! Îți spun să stai și stai... Nu te zgâlțâi, câine ticălos! Vrei să fii între vii, apoi stai și taci pân' când nu ți-oi spune ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sorcova

... și stoluri, repezite în lungul ulițelor, sparte la răspântii și împrăștiate fără căpătâi în largul maidanelor de la Olănita . Pârtia nu se mai cunoștea. Zăpada îți trecea de glezne și mai bine. Fumul căminelor, zăpăcit de bătaia crivățului, se zvârcolea pe loc și, ca și cum ar fi fost sorbit de ... să-l hărăzească Domnul vrăjmașilor noștri, că și de-ai avea tufă în bătătură, uiți și de topor, te dai cât mai afund în plapumă, îți răstorni toate țoalele în spinare, și tot gheață rămâi din tălpi până la creștet. Taraful lăutarilor, al lui Sotir Ciupitul, țambalagiul Olănitei, împodobise din preziuă ...

 

Constantin Negruzzi - Sobieski și românii

... patriotică și vrednică de toată lauda, și că au avut norocirea a câștiga făgăduința marelui Sobiețki că vor fi slobozi și nesupărați. — Îți mulțămesc, vrednice al meu tovarăș de arme, zise Sobiețki ca deșteptat din somn, îți mulțămesc că m-ai oprit de a face o faptă defăimată. Ai cuvânt; oamenii aceștii s-au purtat vitejește. Să li se deie ...

 

Constantin Stamati - Safo

... dacă mi-ar fi fost mai bine, Sub pereții casei tale pân’ voi muri să trăiesc, Sperând că atuncea poate când mă vei vedea murind Îți va fi milă de mine, vei crede cât te-am iubit. Nu mă-ngrijesc de primejdii, nici de a mea slăbiciune, Căci amorul ... somn dulce te-aș fi străjuit; Și dacă de visuri să dormi nu puteai, Eu îmi luam lira pe a mele brațe Și îți cântam fraged pân’ ce adormeai, Sau de-ți era voia și pân’ dimineața... Dar eu zic aceste... și plâng în zadar, Singur numai eho suspină ...

 

Emil Gârleanu - Bătrânii

... lui. Și oftă și căzu pe gânduri. Boierul Gavrilă își aduse și dânsul aminte de feciorul dumisale; oftă și dânsul. — Dacă nu e Anghelina, îți spun eu, nimic nu e la locul lui, începu iar după un timp boierul Toader. Găsi un chibrit și aprinse ciubucul, se așeză în jilț ... dușcă. — Ei, și plângi, babo? Plângi? îi strigă mamei Sultana care se prăpădea de plâns la spatele lui. Hait! să vă deie vin cât îți vrea și să faci o plăcintă cu brânză, pentru toți, și să râdeți, babo, auzitu-m-ai? Să râdeți, că vi se mărită stăpâna. Și ...

 

Emil Gârleanu - Boierul Iorgu Buhtea

... Și-s puțini, boierule, puțini! adăugă Vodă cu amărăciune, uitându-se la cei de primprejur. Să fi auzit că ai nesocotit povața unui bătrân!... Îndată îți trimitea trăsura și te poftea până la dumnealui. Când te chema, știai ce te așteaptă, dar n-aveai încotro, te duceai. Boierul îți ieșea în scară, te ducea în odaia de primire, îți da dulceți și cafea, apoi te lua la depănat. Nu scăpai decât atunci când îți ghicea din ochi că te întorsese pe calea adevărului. Avea un mare dar: îți citea în privire, cum ar fi citit într-o carte. Odată, tot așa, povățuia pe un tânăr; i-a vorbit boierul cât i ... ochii lui, s-a sculat de pe scaun și a deschis ușa: — Paraschivo! mai adă dulceți și cafea, cuconașului. — Îți mulțumesc, boierule, am luat o dată, răspunse stingherit tânărul. — Dumneata crezi că nu te-am înțeles? răspunse boierul. Pe când îți vorbeam, te gândeai că tot mai bune mi-s dulcețile decât spusele. Îl ghicise. Tânărul mai luă dulceți, cafea, apoi fu silit să vorbească cu ...

 

Emil Gârleanu - Tată

... străini și locuri necunoscute, pacea te învăluie mai ușor; priveliștile frumoase munții, apele, satele pierdute în ceață, departe în clinurile munților acoperiți de păduri întunecate îți ușurează inima, îți răcoresc sufletul ca aripa unui vânt ce se strecoară între piept și faldul hainei care te înăbușă. Așa sunt călătoriile. În anul acela am cutreierat ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>