Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MI��CA
Rezultatele 1081 - 1090 din aproximativ 2023 pentru MI��CA.
Vasile Alecsandri - Dorul româncei
... Vasile Alecsandri - Dorul româncei Dorul româncei de Vasile Alecsandri De-ar vrea bunul Dumnezeu Să-mi asculte dorul meu! De-aș avea un copilaș, Dragul mamei îngeraș! Cât e ziuă, cât e noapte, I-aș șopti cu blânde șoapte. Cât e ... aș da, Și i-aș zice-ncetițor: Nani, nani, puișor! [1] De-ar fi cerul cu priință Să-mplinească-a mea dorință! De mi-ar da un băiețel, Dragul mamii voinicel! N-ar fi prunc mai fericit Și pe lume mai iubit! Alt copil n-ar fi ca el, Mititel și frumușel! Obrăjelu-i ca de spume N-ar avea seamăn pe lume! N-ar fi ochii nimărui Dulci ca ochișorii lui! Iar eu, mândră măiculiță, Pe-ai săi ochi, pe-a sa guriță Nencetat l-aș săruta, Săruta și i-aș cânta ... Note ^ Femeile românce au obicei a legăna și adormi copiii lor cu cântice dulci și melodioase, în care cuvântul nani, nani răsună ades ca
Alexandru Odobescu - Scene istorice din cronicele românești:Prefață
... acea culegere națională. Totuși, dacă generațiunea cititorilor de astăzi ar găsi cumva că d
Petre Ispirescu - Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă
... și căta de munculița lui, își plătea dajdia, se avea bine cu toți din sat, și cum făcea el, ce dregea el, se chivernisea omul ca să-i ajungă agoniseala muncei sale pentru multă vreme. Îi veni vremea de însurătoare, și ca tot creștinul, își făcu și el rândul. Ce să vezi d-ta? O dată cu nevasta se strecură în casa lui și sărăcia. Ea găsise ... în bătaie de joc. Într-una din zile, iată că și nevestei îi abătuse să facă și născu un dolofan de copil, sănătos și voinic ca tată-său. Acum ce să facă el? Parale n-avea, de moară nicicât să orbească un șoarece, ceva țoale, ori vrun dichis în casa lui ... fătătoare. Atâta îi trebui. Când fu să plece, mocanul zise: - Cumetre, tot n-ai tu unde ține oița, lasă-o în turmă la mine, și mi ți-oi îngrijiÂo ca și pe ale mele. - Bine, cumetre, răspunse Neagoe, să fie precum zici tu. El era bun bucuros că-i ia beleaua din bătătură, deoarece n ... lâna și buf! o lovi după ceafă de era să-și muște limba și o răsturnă jos de pe tron. Sărăcia rămase locului unde căzuse ...
... Gelu Vlaşin - Bubuk I Bubuk I de Gelu Vlașin a venit iarna cu țipătul ei cocoșat a venit astupându-mă ca pe un om de zăpadă portocaliu mi-au rămas doar picioarele cu care lovesc trecătorii fără milă mi-a rămas urechea stângă prin care fulgii își caută jumătatea pierdută în iarnă ah povestea asta forever young și mâna întinsă peste trecătorii ...
Constantin Stamati - Tânguirea
... Constantin Stamati - Tânguirea Tânguirea de Constantin Stamati Ah, lacomă moarte, gelat mult cumplit, Mi-ai răpit soția mult mie amată; M-ai lăsat nemernic, în suflet rănit, Și mi-ai dat o rană prea înveninată! Vrând să-mi spui durerea, nu pot de suspin, Vrând să-mi plâng soția, lacrimi mă îneacă, Inima îmi sfarmă al durerii chin, Și suspinuri cearcă pieptul să-mi desfacă. Ah! cu dânsa poate pieri la un loc Jurământuri sânte, ce pe soți îi leagă, Fragede expresii, sărutări de foc, Care numai moartea putu ...
Cincinat Pavelescu - Cântecul Malenei
... Pavelescu - Cântecul Malenei Cântecul Malenei de Cincinat Pavelescu Celei care toarce la geamuri În zori de zi am fost izvorul Cel șoptitor prin viorele; Și mi-era unda mai albastră Ca cerul plin de rândunele! Dar la amiazi a vrut iubirea Spre mine farmecul să-și poarte, Și-acum mi-e apa turburată Și toate florile sunt moarte! Iar dacă tu te uiți prin ramuri Deseară când sfârșești de tors Și vezi o lacrimă pe ...
Mihai Eminescu - Moartea lui Ioan Vestimie
... zise copilul râzând. Același răspuns i-l dete al doilea copil. Astă-seară el nu mai merse la cafenea, dar s' așeză în portalul teatrului, ca să admire femeile cele frumoase cari ieșeau după spectacol. În curând văzu ieșind, roșie ca o roză și blondă ca un caier, cu un capușon alb-vânăt în cap, princesa B., una din frumusețile marelui oraș. Lui îi plăcuse de mult acea princesă înaltă și ... părete ornat cu flori de argint, pe cerul violet al patului garnit cu broderii albe și fine; frumoasa statuă vie se urcă în patul ei ca Susana în baie și bietul băiat se așeză lângă ea sorbind-o cu ochii și mângâindu-i sânul. Ea zâmbea mereu, cuprinsă ca de un vis ceresc, se 'ntindea leneș în patul ei moale și-i șoptea foarte încet: — Ce băiat cuminte și dulce ești tu și ... strângea, până ce adormi în brațele lui. Sub candela cu lumină trandafirie el dezveli încet acea figură cerească, de-o curăție și de-o fineță ca marmura, îi sărută picioarele ei în ciorapi a jour și se uită ceasuri întregi la ea, cum dormea atît de lin, încât nu ...
... fără legi și grănițare. Ancorează, marinare! Iată: noaptea s-a lăsat... Și tu, stâncă solitară, fii cu brațele deschise 'Ți sunt frate, căci ca tine sunt și culme și abise, Și-ți aduc un corp în zdrențe și un suflet sfâșiat. II Seară palidă, și-n ceruri, ochi de ... Se iuțește, se-ntremează, mișcă unda și-i dă brânci Până ce-n galop o pleacă de-a-n călare pe talaze. Și, ca orgă colosală, geme tot, — se vaită tot... Izbucnește-o disperare strigătoare către astre, Ce zâmbesc din pacea naltă a tăriilor albastre, Unde ... albe-ntind spre dânsa. V Sub troiane de ninsoare zace stâncă, zace val... E-nflorirea fără seamăn de zăpadă selenară, Ce prin aer se propagă ca un vis de primăvară, Ce-ar zâmbi din flori de piersic și răsunet de caval. Coronată cu zambile, cu narcise presărată, Catifea sau țesătură de ... giuvaiere mișcătoare, -- Joacă-n raza luminoasă a electricului fard. VI Și chiar sufletul meu este rază, cântec și magie! Și colorile din juru-mi, nimb al cerului divin, Le beau sacra voluptate, ce mă-mbată ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la sfinții și întocma cu apostolii împăraț Constandin și Elen
... nu să ostenĂ©ște? Și cu ce nu să silĂ©ște, pentru odihna, liniștea și paza sănătății lui? Că fiind sănătos, ce nu face, pentru ca să apere și să depărtĂ©ze cĂ©le ce supără sănătatea? Câtă cheltuială face, pentru ca să stea împotriva gerului ernii, împotriva arșiței verii? Fiind bolnav, cât să cheltuiaște, cât pătimĂ©ște, cât rabdă, pentru ca să-și câștige ce-au pierdut? Nu bagă în seamă a-ș cheltui avĂ©ria, a gusta doftorii amară, a ... iarbă de vindecare; mușcă năpârca de moarte, iar din trupul ei să face tiriacul, carele iaste împotriva veninului, într-acestaș chip au rânduit dumnezeiasca pronia ca pe vremile necuratului Arie să strălucească blagocestivul Constandin, pentru ca să răsipească cu lumina credinții norul eresului arianesc. Aici, adevărat, să cuveniia să aibi minte îngerească, pentru ca să scoț la arătare legile cĂ©le sfinte, ce însuș au scris, spre sporiul creștinătății și al credinții celor credincioș, mulțimea besĂ©ricilor carele în ... creștinul nostru domn. Suppune supt picioarele credinciosului lui suflet slabi și fărde putĂ©re pre vrăjmașii măriei-tale, precum ai supus pre potrivnicii credinții, pentru ca să luminĂ©ze în mulți ani, întru stăpânirea sa, creștinătatea, pentru ...
Mihai Eminescu - La curtea cuconului Vasile Creangă
... lene, e oprit adesea în drumul său de iazuri mari, încunjurate cu papură ce-și înalță ciucalăii copți în soare, cu stuf, cu măturile mohorâte ca blana de urs și răgoz verde. Pe malurile iazurilor jur împrejur mătreața de un verde tânăr strălucește ca mătasa, iar în mijloc ochiul verde cel clar al apei pare negru, reflectând în el umbra lumii ce-l înconjură. Pe câte-un plan mai ... pentru moș Miron prisăcarul, care-i spunea povești și-l ținea pe genunchi, sunt amănunțimi neinteresante. Adesea s-ascundea în câte-un saltar de scrin, ca să nu știe nimeni unde -i, or[i] în vo ladă veche cu lumânări de său, din care ieșea uns ca dracul. El observase că nu pe el, ci pe dădacă o batjocuresc totdeauna, ci de aceea nu trecea zi fără comedii. Dădaca lui era roaba ... subțirele se-ncrețeau de un fel de mândrie, rochia de lână verde cu piepții strânși îi da un fel de mlădioasă grație, pestelca era albă ca omătul, iară mânecele totdeauna suflecate trădau niște brațe de alabastru. Pe piept cădeau șiruri de hurmuz sur ca
Mihai Eminescu - Iubită dulce, o, mă lasă...
... mângâi păru-ți d-auree mătase, Privindu-te, de-amor să nebunesc! Ah, brațul tău rotund e alb  se lasă Cu grație pe umerii-mi  privesc În ochii tăi, în fața ta  în gura jună S-ascult uimit la vorba ta nebună! Nebună, că nu are șir și ... să pot; Pe când astfel o noapte e măreață, Pierdută-n stele ce în ceri înot, Prin ele trece melancolic luna  O gură dă-mi, iubito  și-ncă una! Spre sărutare gura-ți se încreață Și ochii tăi privesc întunecat Și visători.  Iubito, tu, glumeață, Nu știi c ... lor întunecare! Căci ce ai zice dacă eu acuma Aș uita toate... tu mă înțelegi  E drept că ție-o vorbă-ți trebui numa Ca toată firea mea în lanț s-o legi  Dar vorba aceea serie-ori de glumă, Cu care pasiunea-mi s-o diregi Vei spune tu?  O, taci - o, taci, n-o spune  Ai spus-o? -S mânios, tu, -nțelepciune! În van vorba ... seriozitatea ta surâd; Spre sărutare gura-ți se-ncrețește; Spre sărutare ochii tăi se-nchid; Șireată ești! sub geana ce umbrește Ochii-ți sclipesc, și-