Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FI��E

 Rezultatele 1081 - 1090 din aproximativ 2261 pentru FI��E.

Vasile Alecsandri - Iașii în 1844

... care, liber de orice înrâurire străină, urmează numai capriciilor vremelnice ale închipuirii și care ia ființă fără pregătire, precum și fără scop hotărât. Adevăratul călător e acela care, când pornește la un drum, își propune să meargă unde l-a duce fantezia lui, astăzi spre răsărit, mâine spre apus ... a stăpâni zburdările calului său; dar oi răspunde și eu că din toate lighioanele lumii, condeiul este cel mai greu de cârmuit și că ades e răsturnat cine vrea s[...]nfrâneze. Ori și din care parte vine străinul la Iași, vie despre Dunăre, despre Prut, sau despre Siret, i se înfățișează ... și în fața altor dealuri acoperite cu păduri și cu vii romantice, el vede o adunătură curioasă de case mari, ce par a fi clădite unele deasupra altora, de turnuri bisericești ce răsar printre ele ca niște catarguri nalte într-un port. Acele palaturi, fără arhitectură cunoscută, care, precum ... noi. Un bătrân onorat, care a fost față la multe întâmpl[...]n îndelungata lui viață, a făcut observarea aceasta: că românul e ca ceara și că primește foarte lesne toate întipăririle ce-i lasă vremea. -- Românii, zicea el, se fac turci cu turcii, francezi cu francezii, englezi

 

Vasile Alecsandri - Înșiră-te, mărgărite

... copiliță Zice astfel din guriță: Eu i-aș face doi feciori, Doi de gemeni frățiori, Cu cosițele-aurite Și cu fețele-nflorite, De n-ar fi alții ca ei Drăgălași și frumușei, Căci ar fi strălucitori Ca doi ochi veselitori! De mi-i face-așa copii, Tu, mireasa mea să fii! (Zice-atunce mândrul crai Ce vâna pe verde plai ... se lovească De fereastra-mpărătească... Frățioare, frățioare, Înlăuntru ce vezi oare? Văd pe mama!... Auzi, frate, Gemetele-i necurmate? Măiculița mea iubită, Cât de-amar e rătăcită! Ochii-i sunt două izvoare Tot de lacrimi arzătoare! Ah! privește cum ne cată Prin cea casă întristată! Cum ne cehamă, cum ne plânge ... pământ voi v-ați închis Și în ceruri v-ați deschis Să priviți la dorul meu... Coborî-v-ar Dumnezeu! Bine v-a fi vouă, bine, În cel rai cu vii lumine, Dar nici raiul nu e lin Ca al mamei dulce sân! Ah! copii, la sânul meu Coborî-v-ar Dumnezeu! O! minune! sus, în cer, Două stele iată pier! Și ... pătrunză Ca să numere-a lor frunză? Cine poate-avea aflare Câte valuri sunt pe mare, Câte raze sunt în soare, Cât parfum ...

 

Emil Gârleanu - Când stăpânul nu-i acasă!

... l momise într-atâta ca aceasta de acuma. Să încerce. Face câțiva pași mărunți până-n marginea ascunzătorii lui. Măcar s-o vadă. Unde-o fi? De unde-l vrăjește, din ce colț îl poftește cu atâta stăruință la dânsa? A! uite-o colo, pe farfurie. Dacă-ar îndrăzni ... Pe urmă... Pe urmă pe unde s-o ia? Pe lângă dulap? Nu. Pe după jilțul cela? Nici așa. Atunci? Păi lucrul cel mai bun e să se suie de-a dreptul pe perdea, și de-acolo să treacă pe marginea lăvicerului din perete până la poliță. Și-odată ... se dezmeticească, să-ncerce să fugă, și iar vrea să-l prindă în cleștele labelor. Dar ce s-aude? Un dupăit grăbit pe sală. Vai, e Corbici, câinele! Nu-i vreme de pierdut! Din două sărituri, motanul e în ocnița sobei, iar șoarecele, mirat că scapă, zăpăcit, cum poate, o șterge în gaura lui. Corbici vine, nebun cantotdeauna; în mijlocul odăii se oprește ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VI

... de cu putere Vrei a da turcilor mângăiere. [13] Ce-ajunge-oștaneasca ta-îndrăzneală Asupra puterii înzăciuite! Vitejia-înceĂ¡tă-a fi de fală Și faptele ei cele mai vestite Să numesc oarbă numa dârzie, Când lucrează fără-înțălepție. Deci, împrotiva celui mai tare, Nu vărtute, ci ... pre-alalții întru nimică? [15] Nu voi să-i întunec vrednicia, Căci banii-au în lume căutare; Dar' ce-ajunge numa bogăția, De n-ar fi și-o vărtute mai mare Cui ș-însă bogăție să-închină!... Și-aceasta e mintea cu sfat plină! Mamona cu banii face toate, Dar' numa la cei cu lăcomie, La suflete de-argint însătate, Iar Mamona doar' încă nu ... a gâcire." [16] VeliĂ l, ce peste politie Are-în iad pază și priveghere, Cel ce tot feliul de măiestrie Lumească care domnia cere E procopsit, fârșind Asmodeu, Să sculă-începând cuvântul său: ,,Adevărat! nu să-ar cădea mie A mustra pe cei ce-au zis nainte Doară ... în odaie, Să vedem pe cine, ce desfată, Și-apoi pe om în tot chipul rău Să-l otrăvim în cugetul său. Iar în cât

 

Mateiu Caragiale - Sihastrul și umbra

... De furia furtunii au nu te temi, străine Cu searbăd chip, ce singur, prin ceață, treci gemând, De te vei pierde-n codri amar va fi de tine, Nu vezi cum fierb nori negri la zare fulgerând? Ascultă vântul rece în apriga-i mânie Ce sumbru vaier smulge stejarilor trufași, Stă ... ce-a cobe-n selbă țipă La cuibu-i se întoarce în turnul părăsit Să-și oploșească puii și, tremurând, în pripă, Tot ce e viu s-ascunde de spaimă năpădit. Hai, dar, în sihăstria din vechile ruine De te adăpostește și tu, rămâi la mine. - Nu, nu pot, îmi ... am parte, Pleca-voi înainte, în noapte, sunt dator Să merg fără-ncetare și fără țel, departe, Și nu știi de odihnă ce sete mi-e, ce dor... - Rămâi, și locuința-mi tu ia-o drept a ta, Ca și cum tu stăpânul ai fi, iar eu străinul, Găsi-vom înăuntru cu ce ne ospăta, Vom împărți frățește azima, mierea, vinul, Apoi la vatra caldă, pândi-vom blânda clipă, Când ...

 

Titu Maiorescu - Despre progresul adevărului în judecarea lucrărilor literare

... ce o aude și își aduce aminte de ea, o poartă chiar din loc în loc. Dar tot nu mai este vorba dintâi; aducerea-aminte e necredincioasă; vorba purtată de altul nu e gândul vorbitorului, ci graiul purtătorului. De aceea sunetul trecător caută a se transforma în litera statornică, și ideea astfel întrupată, spărgând marginile spațiului ... mai mare parte a literaturii zilnice nici nu merită să existe, nici nu poate exista; și dacă se pare astăzi a fi, se vede mâine că nu este și rămâne ca cum n-ar fi fost. Să restrângem, prin urmare, cercul cercetării noastre la literatura în propriul înțeles al cuvântului și, după ce am văzut că cei ce scriu din ... contemporană. Dar astăzi cine mai citește pe Pradon? Și cine nu a citit Phedra lui Racine? Întregul nume al lui Pradon s-ar fi pierdut de mult în întunericul uitării dacă nu l-ar fi atins din când în când o rază nemilostivă din gloria lui Racine. Opera lui Mozart Don Juan începe a se juca la Berlin ... ...

 

Ion Luca Caragiale - O admirabilă lucrare literară

... se poate vedea la scriitorii noștri...â€� Să dăm și noi câteva probe din faimosul Probar, câteva mustre din admirabila traducere. Pentru a fi însă mai expeditivi, să întrebuințăm metoda lexicologică. Iată: Un ĂȘtre bornĂ© — omul cu mintea scurtă; TimiditĂ© naturelle — frică; Le jeĂ»ne — cină ... de post; La bonne chère — prânz de dulce; Assemblage — șir; La bĂȘtise — neghiobia; En arrière — mai în dos; PensĂ©e — cuget; Une femme du monde — o muiere căreia îi place lumea! D.A.Pencovici rămâne dar un admirabil traducător, cum — mărturisim cu Naționalul ... — rareori se vede la noi, că, de! bat-o norocul de franțuzească, povestea coanii Chiriții, și copiii mici o vorbesc. Dar unde admirabilul traducător e nu numai rar, dar și unic, este în prefață, în care explică cum i-a venit inspirația să facă admirabila traducere. Acolo junele ... în parte, dacă nu chiar în totul, asupra șefului de atelier, care i-a cerut text pentru Probar; la urma urmelor, acela ar fi de vină că d. director a devenit om de litere. D. director nici nu visa de literatură, și el vine și-i cere ...

 

George Coșbuc - Poet și critic

... mitic, A râs de furie și-a-nchis În turn pe critic. P-un biet Omer îl poți nega; Dar când e prinț, e altceva. Orice poet, ca rege-i prost; Dar ca poet e orice rege Un geniu cum puțini au fost! Deci să-nțelege De ce murind fu Nero trist, Nu ca-mpărat, ci ca artist. Și bietul ... Ce-artistic, ah! și ce profund!" —"Și tu ce zici? M-am îndreptat?" Polixen, tremurându-i pașii, Spre ușă pleacă, resignat, Privind slujbașii: —"E

 

George Coșbuc - Nu te-ai priceput

... mi umblai sfios, Sorine, Și plângea durerea-n mine, Că tu nu te-ai priceput. Nu te-ai priceput! Am fost rea și n-aș fi vrut Să te las, ca altă fată, Să mă strângi tu sărutată? Dar m-ai întrebat vrodată? Mă-nvingea să te sărut Eu pe tine ... și mie Mi-a fost luni întregi mânie Că tu nu te-ai priceput. Nu te-ai priceput! Zici că de m-ai fi cerut Mamei tale noră-n casă, N-aș fi vrut să merg? E, lasă! Că de-o fată cui-i pasă, Nu se ia după părut! De-ntrebai, ai fi văzut! Tu să fi

 

George Ranetti - Triptic marin

... această ediție Marea-i verde, liniștită, Când se ivesc zorile. O câmpie nesfârșită                     Parc Smaraldina, calma mare... Dar unde-i sunt florile? Marea la amiaz e-albastră Cum sunt peruzelele. Pare-un cer... Dar nici o astră                     N-are Acest cer fără hotare Unde-i sunt stelele? Noaptea-i neagră. S ...

 

George Topîrceanu - Expunere de motive

... Întâi, fiindcă mi-a fost lene... Al doilea, nu-s modernist Sentimental ca Demostene Și nici ca Blaga — futurist... Al treilea, mi-e imposibil: Eu dezaprob și versul șchiop Și orice premiu divizibil... Al patrulea — sunt mizantrop. Al cincilea, din fudulie... Al șaselea, fiindcă n-am Încredere ... bună despre mine... Al nouălea, îmi vine greu Să mă prezint cu opu-n mână Pe la iluștrii mei confrați Din Academia Română, Să zic: "E bun — mi-l premiați?..." Al zecelea, nu pot admite Să fiu învins la handicap — Și când m-ar scoate din sărite Le-aș ... Când mia face azi cât suta, Ori dai un spor echivalent, Ori tragi oblonul la fereastră... Și-al doisprezecelea — nu pot, Fiindcă printre dumneavoastră E

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>