Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��I
Rezultatele 1081 - 1090 din aproximativ 2873 pentru ��N��I.
... se numi omenești. Prin ușa unei cârciumi deschise auzii țârlâiturile unor coarde false, pe care le schingiuia sub arcușul său cel aspru și cu degetele-i uscate un biet copil de țigan, și-n preajma lui sărea de rumpea pământul o muiere-n doi peri și un țigan rupt și lung, cu picioarele goale băgate în niște papuci largi și umpluți cu paie. O veselie grotescă, urâtă se ... Oamenii noștri, zic eu, sunt de-un cosmopolitism sec, amar, sceptic — ba și mai mult: au frumosul obicei de-a iubi orice-i străin, de-a urî tot ce-i românesc. Noi am rupt-o cu trecutul fie ca limbă, fie ca idee, fie ca mod de-a privi și a cugeta ... mai bine istoria Franței decât pe-aceea a României, fii unor oameni veniți din toate unghiurile pământului, căci adevărații copii de român încă n-au ajuns să învețe carte... oameni în fine care au făptură și caracter de la tații greci, bulgari și numai numele de la mumă â ... ...
Ion Luca Caragiale - Inițiativa...
... se prăpădește... Și, dacă m-asculți pe mine, aici s-o bateți dv.: statul trebuie să se gândească serios! M-am despărțit de Stasache jurându-i că niciodată n-am considerat pana mea altfel decât ca o armă, și promițându-i că îndată voi deschide campania. Pe când mă gândeam cum s-atac chestiunea, iată că mă-ntâlnesc cu un eminent artist dramatic, un om plin ... va trece de, drept în acest post onorific, indiferent de vârstă. Sunt încântat... Victorie!... Am scăpat de o campanie!... Să vedem acuma de plugari... Unde-i arma mea? Să-ncepem!... Dar, iată amicul meu Mitică, foarte enervat: — Monșer, stăm rău! foarte rău! e ceva deplorabil și ridicul în același timp ... pentru că, imaginează-ți că existența unui copil — Sisilica, fetița noastră, de exemplu — este, din cauza ei periclitată; căci doctorul pretinde că noi n-am păzit-o îndeajuns, și laptele este stricat, ceea ce nu mai poate conveni pentru nutrițiune, neavând încă formate sucurile gastrice; și firește suntem desperați ... Este o chestie mare, domnule, chestia alăptării!... să nu glumim! — Dragă Mitică — zic — înțeleg prea bine enervarea ta; dar eu crez că- ...
Alphonse de Lamartine - Lacul (Lamartine)
... ceasuri blânde,-ascultătoare, Opriți cursul vostru, stați! A zilelor mai frumoase plăcerile fugătoare Lăsați să gustăm, lăsați! Destui ticăloși vă strigă, ce necazu-i împresoară; Curgeți, pentru ei grăbiți; Luați cu ale lor zile grijile care-i doboară Și uitați p-ăi fericiți... Dar ce cer? deșartă rugă! minutele trec, n-așteaptă, Vremea-mi scapă, s-a pierdut; Eu zic nopții să-ntârzie, aurora se deșteaptă, O-mpraștie... a trecut! Să iubim ... ni le dete, vremea care le omoară Mai mult nu ni le va da? Trecut! Nimic! Vecinicie! Abisuri negre, noptoase! Unde sunt zilele noastre care-n veci ni le-nghițiți? Spuneți, ne veți mai întoarce aste plăceri fioroase Pe care ni le răpiți? O, lac, și voi, stânci tăcute, peșteri și ... vă păstrează sau vă poate re-nnoi, Păstrați ținerea de minte acestei nopți prea frumoase Cel puțin a vă-nsoți. Fie cu tine-n repaos, fie și în vijelie, Frumos lac, și în privirea dealurilor ce-asudez, Și-n aste sălbatici râpe, și-n brazii ce cu mândrie Malul tău încoronez; Fie-n
Ion Heliade Rădulescu - Lacul (Lamartine)
... ceasuri blânde,-ascultătoare, Opriți cursul vostru, stați! A zilelor mai frumoase plăcerile fugătoare Lăsați să gustăm, lăsați! Destui ticăloși vă strigă, ce necazu-i împresoară; Curgeți, pentru ei grăbiți; Luați cu ale lor zile grijile care-i doboară Și uitați p-ăi fericiți... Dar ce cer? deșartă rugă! minutele trec, n-așteaptă, Vremea-mi scapă, s-a pierdut; Eu zic nopții să-ntârzie, aurora se deșteaptă, O-mpraștie... a trecut! Să iubim ... ni le dete, vremea care le omoară Mai mult nu ni le va da? Trecut! Nimic! Vecinicie! Abisuri negre, noptoase! Unde sunt zilele noastre care-n veci ni le-nghițiți? Spuneți, ne veți mai întoarce aste plăceri fioroase Pe care ni le răpiți? O, lac, și voi, stânci tăcute, peșteri și ... vă păstrează sau vă poate re-nnoi, Păstrați ținerea de minte acestei nopți prea frumoase Cel puțin a vă-nsoți. Fie cu tine-n repaos, fie și în vijelie, Frumos lac, și în privirea dealurilor ce-asudez, Și-n aste sălbatici râpe, și-n brazii ce cu mândrie Malul tău încoronez; Fie-n
... Mateiu Caragiale - Clio Clio de Mateiu Caragiale Mi-a îngânat stăpâna: "Nu-n file-ngălbenite Stă-mbălsămată taina măririi strămoșești. Amurgul rug de purpuri aprinde: de-l privești, Se-nfiripă-n vâlvoarea-i vedenii strălucite. Căci, uriașe stoluri la zări încremenite, Zac norii ce, în pragul genunilor cerești, Par pajere-ncleștate de zgripțori din povești Umbrind cetăți în ... Dar ceața serii-neacă troianele de jar. Atunci mergi de te-așază sub un bătrân stejar, Ascultă mândrul freamăt ce-n el deșteaptă vântul, Ca-n
Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Ion Luca Caragiale)
... Ionescu și alții. Joia trebuia să citesc totdeauna două-trei poezii sau epigrame inedite, Caragiale făcea critica justă și uneori chiar cu indulgență. Ceea ce i-a atras atenția asupra mea n-au fost atât primele poezii de la dejunurile lui Const. Dissescu, cât un concurs de sonete pe care l-a provocat maestrul Caragiale ... argument: Te miri cum este cu putință Să vezi pe critici că se ceartă: Când pentru arta cu tendință. Când pentru arta pentru arta! Și-n vrajba lor înflăcărată Să nu-i auzi nici un moment, Vorbind de arta-adevărată, Adică arta... cu talent! Tot atunci, cum maestrul Caragiale continua discuția cu o doamnă foarte simpatică din ... fac, Voi învinge-anevoința, Însă numai cu tendința Să vă plac! Ca să-l mai necăjesc pe maestrul Caragiale, pentru care aveam un adevărat cult, i-am făcut în altă seară această epigramă la care a binevoit să colaboreze și el, modificând un vers. Un literat de la Constanța ... Caragiale. Dacă ar fi fost așa, n-aș fi publicat-o în volumul meu și în Flacăra, pe când Caragiale era în viață. De altfel ...
Ștefan Octavian Iosif - Dunărea
... Ah, dă-mi un dar, frumoasă Dună, Tu, care ești așa de bună ! O mîndră spadă scoase ea, De mult băiatul o dorea. Băiatul însă-n mîni ce are? O salbă de mărgăritare ! I-o așeză în negru-i păr, Părea-o prințesă-n adevăr ! — Mai dă-mi un dar, frumoasă Dună. Tu care ești așa de bună ! Copila mai încercă iară Și scoate-un scut de-oțel ... scoate-un piepten aurit. A treia oară ea încearcă, Dar ah ! alunecă din barcă. El sare după ea s-o scape, Dar Duna-i fură între ape. Îi pare rău de comoara ei Și se răzbună acum pe ei. Pustie barca se scufundă Și soarele stă să s-ascundă ...
... Ah, dă-mi un dar, frumoasă Dună, Tu, care ești așa de bună ! O mîndră spadă scoase ea, De mult băiatul o dorea. Băiatul însă-n mîni ce are? O salbă de mărgăritare ! I-o așeză în negru-i păr, Părea-o prințesă-n adevăr ! — Mai dă-mi un dar, frumoasă Dună. Tu care ești așa de bună ! Copila mai încercă iară Și scoate-un scut de-oțel ... scoate-un piepten aurit. A treia oară ea încearcă, Dar ah ! alunecă din barcă. El sare după ea s-o scape, Dar Duna-i fură între ape. Îi pare rău de comoara ei Și se răzbună acum pe ei. Pustie barca se scufundă Și soarele stă să s-ascundă ...
... Coşbuc - Prin Mehadia Prin Mehadia de George Coșbuc Și era un vuiet jalnic prin porumburile coapte. Carul-mare scoborâse jos de tot spre miazănoapte Și-i păreau pe deal înfipte roțile de dinapoi; Lira ne-nsoțea la dreapta, iar Antares după noi. Prin răcoarea mult-a nopții îmi vedeam ... câtă mă-nsoțea pe cale. Noaptea neagră tot mai negru văl punea pe neagra vale Vântul zbuciuma frunzișul și prin stânci la cotituri, Fioros scotea-n durere muget cu-nzecite guri. Și urcam, urcam poteca. Parcă m-aș fi dus spre moarte, Singur, închizându-mi ochii, ca-ntâmplarea să mă poarte ... vântul, cerul scapără senin. Iar în zarea limpezită ca un scut de aur luna Sta pe piscul unui munte, roșiu aurind cununa Muntelui, și până-n vale ca și ziua luminând. Iată turle de biserici cum s-arată rând pe rând, Sate risipite-n lungul văilor, grădini prin sate, Toate-n alba zare-a lunei și-n răpaos cufundate, Iată, dealuri pe-unde via își întinde vița ei. Rîul colo-n negre maluri ca un fulger cu scântei Ce-alergând în strâmbu-
... e bine să trăim bine cu lumea. Aceasta s-a văzut și cu alde părintele Trandafir. Un om ca el nici doi ani n-a putut să stea în Butucani. Când una, când alta: odată da cu vorba-n săteni, altă dată-n protopop. Și este știut că, mai ales cu protopopul, preoții trebuie să nu facă multă vorbă. Decât vorbele, la protopopi, darurile au mai mult înțeles ... numai dacă le știm face. Cu mult, cu puțin, părintele Trandafir fu trimis de la Butucani la Sărăceni — pentru buna înțelegere între credincioși. Popă-n Sărăceni? Cine știe ce vrea să zică popă-n Sărăceni! Dar așa-i trebuie părintelui Trandafir! Cine vrea să sară peste groapă, arunce-și mai-nainte desagii peste ea. Părintele Trandafir n-avea însă decât nevastă și doi copii: desagii îi erau deșerți. Pentru aceea îi era atât de greu să sară din Butucani la Sărăceni. * Pe ... loc în mai multe suflete, și cine îl are și poartă, mai ales atunci dacă îl prețuiește, se bucură când vede că-și face cale-n lume. Părintele Trandafir se simțea norocit într-acea zi. Niciodată el ...
Mihail Cuciuran - Pavilionul romantic
... Acel iubit de tine în veci nu te-a iubi! Apa cu-a ei murmură iar pare că-mi vorbește Că-n veci de-a me dorință nu mă voi îndulci. Cântarea filomelei îmi pare-așa de tristă, Ca plânsul cucuvaiei, ca glasu-i cobitor; Ș-a silfului saltare îmi pare o tempistă Și lucea aurorei un nor îngrozitor. Și salcea rămuroasă o simț c-ar vrea ... drept aceste lacrimi den ochii tăi tot pică, Că mult încă va arde înflăcăratu-ți foc. Și sufletul acela ce inima-ți iubește Cu cât i-arăți iubirea-ți cu-atât ți-e mai străin Ș-adesea a lui gură pe altul drăgostește Când pieptu-ți pentru dânsul răsuflă ... ce ți-i iubită Plăcerea pretutindeni în zori te-ntâmpina Dar azi a ta simțire atât e de rănită Încât nici o suflare n-o poate vindica. Deci dac-aceste toate obiecturi de plăcere De care s-împresoară un suflet nejignit Nu pot să-mi deie mie nici semn ...