Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VINĂ
Rezultatele 1071 - 1080 din aproximativ 1810 pentru VINĂ.
Constantin Alexandru Rosetti - Fracul meu
Constantin Alexandru Rosetti - Fracul meu Fracul meu de Constantin Alexandru Rosetti Informații despre această ediție 1843 Așa de gol în toate cum m-am născut în lume Trăiesc și pînă astăzi ; muncesc, dar n-am putut Să-mi fac trăsură, haine, parale și un nume ; Dar îns-am pus eu minte și-un frac azi mi-am făcut ! Și azi ca-n toată vremea datornicii veniră, Obraznici cît se poate ; boieri, i-ați cunoscut ! Dar însă cu ocară, cu brînci mai toți ieșiră, Fiind c-am pus eu minte și-un frac azi mi-am făcut. Acum să fac mătănii, la piept eu a mă strînge, Să-mi plec și ochi și capu, și mîna să sărut, Să mușc, să vînz pe unu, pe altu iar a linge Le-am învățat pe toate, și-un frac azi mi-am făcut. Rang, slujbă, bogăție, acuma vin grămadă, Acea idee proastă de cinste am perdut ; La un boier prea mare mă duc acum îndată Și mîine și poimîine, și-un frac azi mi-am făcut. Plecai să merg, dar însă împins de îngînfare, Pe la a mea Elenă, să trec puțin am vrut ; Dar ea- ...
Constantin Mille - Veacul nostru
... Nu vă moaie învrăjbirea – veacul nostru-i luminat?… Nu; ascundeți-vă fața în veșmântul desfrânării, Și în glodul mascaradei, comedia vă sfârșiți! Oh! veni
Constantin Negruzzi - Șalul negru
Constantin Negruzzi - Şalul negru Șalul negru de Alexandr Pușkin (Traducție) - traducere de Constantin Negruzzi Publicată în Curier de ambele sexe , periodul I, nr. 6 La șalul cel negru mă uit în tăcere Și sufletu-mi rece e nemângăiat, Pentru că de jale, de chin și durere Este sfășiat! Eu astăzi la lume a spune voiesc, Din care pricină cumplit pătimesc. Când eram mai tânăr iubeam cu dulceață O gingașă greacă cu părul frumos, Cu negre sprincene, cu rumănă față Și trup mlădios; Căci atunce lesne în amor credeam, Și amărăciunea-i încă n-o știam. Iscusita fată cu a sa iubire, Cu-a ei cătătură ce înflăcăra, Singurul meu bine, ș-a mea fericire Pe lume era. Dar statornicie este pe pământ?... Credința e vorbă, amorul cuvânt! Într-una din zile, poftisem la masă Câțiva buni prieteni, cu care vorbind Mă simțeam ferice, la greaca frumoasă Gândul meu fiind. Căci de zile negre grijă nu purtam; Vro nenorocire nici macar visam. Iat-un mârșav jidov vine și-mi șoptește: “Greaca ta, stăpâne, ce-atât o iubești, Te vinde pre tine și te viclenește, Iar tu nici gândești!â€� Eu îi ...
Constantin Negruzzi - Anecdote (Negruzzi)
Constantin Negruzzi - Anecdote (Negruzzi) Anecdote de Constantin Negruzzi Un om care iubea desfătările mesei zicea: tatăl meu mânca mult, și maică-mea ședea mult la masă; eu li samăn amândurora. Dionisie tiranul a poruncit să taie barba cea de aur care era la idolul lui Asklepios, zicând că nu era potrivit ca feciorul să aibă barbă, când Apolon, tatăl său, nu avea. Un guraliv, povestind multe lucruri lui Aristotel, l-a întrebat în sfârșit dacă poveștile sale nu-l supărau. — Nicidecum, au răspuns Aristotel, căci nici nu iau sama. Un curtezan au zis împăratului August: — Huietul umblă că ai să-mi dai un dar. — Nu crede, i-au răspuns August. Un soldat, aflându-se pe mare cu femeia sa în vremea unei furtuni, au văzut că corăbierii aruncau cu grabă orice puteau găsi, neluând sama la nimic, și, cum ei strigau ca să arunce fieștecare orice avea greu, de voiesc să nu piardă împreună cu averile și viața, soldatul auzind, și-au luat îndată femeia și-au aruncat-o în mare, zicând că n-are nimic mai greu și mai supărător decât pe femeia sa. Împăratul Conrad al III-lea, luând cetatea ...
Constantin Negruzzi - Apolog (variantă la Domnul P. Prunco)
... Nu-i pasă dacă vifore Pe lume s-au stârnit, Vârtejele-ntâmplărilor Îl află liniștit. El știe că furtunele Nu pot lung timp ținea, Curând veni-va soarele Ce le va-mprăștia. Cunoaște jucăriile Vicleanului Noroc, De-a lui favoruri putrede Râzând, își bate joc. Acest fel traiu-i ...
Constantin Negruzzi - Dervișul
Constantin Negruzzi - Dervişul Dervișul de Constantin Negruzzi Robilor, depărtați-vă-n laturi! Ghiaurilor, tremurați! Cădeți la pământ cu toții și genuchile plecați! Căci iată trece Ali-Pașa. C-o cabaniță bogată, vizirul este mbrăcat Și d-arnăuți nalți ca munții împregiur încungiurat, Norodul strigă: mașala! Iat-un bătrân derviș gârbov prin norod își face loc, Merge la Ali d-a dreptul și-i ia calul de dârlog, Ș-apoi acest fel îi grăi: "O, tu, înalte vizire, lumina lui Mahomet! Tu ce ții topuz în mână și șezi întâi în devlet, Vestite Ali Tepeleni! Tu ce-ai nume așa mare, umbră a lui padeșah, Care stăpânește lumea și e umbra lui Alah, Lui Dumnezeu adevărat; Ca să-ți spui un lucru mare până aicea am venit, Pe care pân acum nimeni a ți-l zice n-a-ndrăznit: Ești un câine ș-un blestemat! Făclia-ngropării tale a-nceput a lumina, O moarte cumplit-amară plutește d-asupra ta, Ca un năluc înfricoșat. Tu ce te adăpi cu lacrămi și-n sânge te tăvălești. Care îți zidești seraie cu ciolane omenești, Ceasul ți s-a ...
Constantin Negruzzi - Fabulă (Negruzzi)
Constantin Negruzzi - Fabulă (Negruzzi) Fabulă de Constantin Negruzzi Ciocârlanul cu mirare Făcea astă întrebare Către vrabia vecină: — Oare pentru ce pricină Cocostârcul care îmblă Și din loc în loc să primblă Când vine Din țări streine Este și mai nătărău? Vrabia-i răspunde: — Zău! Nu știi vorba românească, Zicătoarea cea obștească Că "prostia din născare Vindecare Nu mai
Constantin Negruzzi - Inscripții
Constantin Negruzzi - Inscripţii Inscripții de Constantin Negruzzi În acest lăcaș de pace unde Domnul se mărește, Omul întăi se botează, când se naște pe pământ, Ș-apoi cu a lui soție vine de se însoțește, În sfârșit aicea află liniștire în mormânt. Nașterea, viața, moartea, sufleteasca mântuire, În acest loc se adună și d-amarul lumii greu Omul scapă când se duce ca să-și iaie răsplătire De la dreapta îndurare a bunului Dumnezeu. Eu nu am fost ca alții, de-aceea în suferință Am petrecut și-n lipsa plăcerilor lumești, Dar cugetul îmi spune că n-oi avea căință C-am fost și eu unealtă la rele
Constantin Negruzzi - Parte întăi
Constantin Negruzzi - Parte întăi Parte întăi de Constantin Negruzzi Tu vrei, iubita me prietină, să-ți fac prescriire rătăcirilor tinereții mele, orișicât ar fi ea de neplăcută; ceea ce tu poftești este pentru mine o poroncă neurnită, nu-ți voi tăgădui nimica; și fără să te supăr prin un înainte cuvânt supărători, îți voi discoperi pănâ și celi mai mici împregiurări a unii curvii înfricoșate, întru care odinioară am fost adâncită. Adivărul va povâțui condeiul meu. Nu mă voi osteni a acoperi nici cu ce mai supțiri gază scriire me: voi zugrăvi lucrurile după fire, fără să mă tem că voi jîgni legile bunicuviință, cari nu sunt făcute pentru niște persoane atât de prietini precum noi. Afarâ de aceasta, tu ai o cunoștință foarte adâncă de desfătările celi adivărate, pentru ca prescriere lor să te scandalisască. Tu știi că oamenii cu duh și cu gust au ca o datorie a-și împodobi eticurile cu feliuri de goliciuni, cu toate că, temându-să de a răni ochii subțiri, nu le pun în sama lor. Să trecim la istorie me: fiind copil, mă numĂ© Franțisca Hil. Eu sunt născută din niște părinți foarte ...
Constantin Negruzzi - Princesei Catinca Conaki Vogoride
Constantin Negruzzi - Princesei Catinca Conaki Vogoride Princesei Catinca Conaki Vogoride de Constantin Negruzzi 24 ianuarie 1856 Afară este vicol, austrul vâjâiește Și zguduie coliba sărmanului lipsit, El tremură și geme, suspină și hulește Palatul de alături ce-l vede strălucit. “Acolo — el gândește — bogatu-n desfătare Petrece, d-ale lumei plăceri încungiurat! Nu vede pre săracul ce pâine macar n-are, El lipsei și nevoiei de ceri e condemnat!â€� Așa nenorocitul cârtea, și-n desperare Pleca în jos privirea cu jale și cu dor, Când iată i s-arată un înger de-ndurare Ce vine cu grăbire să-i deie ajutor. O! multe ai șters lacrimi și multă mângăiere A dat nenorocirei frumosul tău îndemn! Fii veselă, o doamnă! căci poți s-alini durere, Și poți de îndurare să dai un mare semn. Bogatul și săracul te binecuvântează; Bogatul, căci ia pildă de nobile simțiri, Săracul, căci prin tine de chin se ușurează, Și scapă de a lipsei cumplite
Constantin Negruzzi - Strofe (Negruzzi)
Constantin Negruzzi - Strofe (Negruzzi) Strofe (dedicate d-nei Smaranda Docan) de Constantin Negruzzi Patriotismul, doamnă, e bun câteodată Precum e bun la foame și borșul cu păsat, Iar când el vrea să fie bucată neschimbată, Îmi vine să-mpung fuga flămând și desperat. Și eu am ajuns, doamnă, în astă tristă stare! Nu pot s-aud nici vorba cea de patriotism, Căci văd că el nu este decât o faimă mare în vorbe, Iar în fapte e chiar șarlatanism. De-aceea orice treabă de patrioți cântată, Oricât de bună fie, eu n-o pot suferi Când văd că de ei înșii e și aplaudată Și când a lor țintire eu n-o pot nimeri. Îmi iau dar îndrăzneală să vă trimet cu bine Pe ștefan acel Mare și pe Mihai cel Brav, Acei ce pe turci, unguri și litfele străine A-i bate —în vremea veche aveau un rău nărav. La dumneata sunt sigur, mai bine vor petrece Decât la mine, care cu totul i-am uitat, Căci, zău! patriotismul îmi pare-o dusă rece De când de-a lui brașoave atât m-a