Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CE IN CE MAI MARE
Rezultatele 1071 - 1080 din aproximativ 1580 pentru DIN CE IN CE MAI MARE.
Ion Luca Caragiale - La hanul lui Mânjoală
... și s-a uitat la mine chiorâș... Dar eu ca s-o dreg, zic: - Strașnici ochi ai, cocoană Marghioalo! - Ia nu mă-ncânta; mai bine spune ce să-ți dau. - Să-mi dai... să-mi dai... Dă-mi ce ai dumneata... - Zău... - Și eu, oftând: - Fie, că strașnici ochi ai, coană Marghioalo! - Dacă te-aude socru-tău? - Care socru?... de unde știi? - Dumneata gândești ... te ascunzi sub căciulă, nu te mai vede nimeni ce faci... Nu te duci la pocovnicu Iordache să te logodești cu fata a mai mare?... Aide, nu te mai uita așa la mine; treci în odaie la masă. Multe odăi curate și odihnite am văzut în viața mea, dar ca odaia aceea... Ce pat! ce perdeluțe! ce pereți! ce tavan! toate albe ca laptele. Și abajurul și toate cele - lucrate cu iglița în fel-de-fel de fețe... și cald ca sub o aripa ... mi mai faci o cafea; da... nu așa dulce... Și râzi!... Când vine jupâneasa cu cafeaua, zice: - Cocoană, dumneavoastră stați de vorbă aici... nu știți ce-i afară... - Ce ...
Vasile Alecsandri - Răzbunarea lui Statu-Palmă
... sămânța cea măruntă, Ș-apoi știi tu că Pepelea vornicel i-au fost de nuntă!...“ Urieșii, stând pe coate, au trântit un hohot mare Cât s-au răsunat pământul într-o lungă depărtare, Și toți vulturii din codri, ridicându-se pe vânt, S-au nălțat în nori să vadă, ce minune-i pe pământ? Apoi iar, căzând pe gânduri, Sfarmă-Peatră zice: „Frate, Câte stânci de aur pline și de petre nestimate Le-aș ... Amândoi, cuprinși deodată În vârtej de nebunie, se fac Dunăre turbată S-în văzduh încep s-arunce, împroșcând ca doi vulcani, Cei mai groși stejari din codri, cei mai zdraveni bolovani. Zbor copacii cătră soare, stâncele prin nouri zbor, Și din cer, ca să-i zdrobească, ele cad pe capul lor! Spun poveștile c-atuncea Statu-Palmă dintr-un plop Chicoti... apoi călare sări pe-un ... munte și pe vale, Zise: „Mica buturugă carul mare mi-l prăvale!...“ Note ↑ Statu-Palmă-Barba-Cot este un personagiu fantastic din cei mai originali cari se găsesc în povești. El e un pitic monstruos, având satura mică de o palmă și barba lungă de un cot. Locuința lui
George Coșbuc - Cântecul redutei
... George Coșbuc Publicată în Albina , 1898, nr. 10 (6 dec.) În redută numai lei; Uite-i, mă, bașibuzucii, Eu de-aici le-aud papucii ! Dar mai mare peste ei Cine-mi e? Vrun Strâmbă-Lemne? Cică și mai și, pesemne, Unul, Ciaca-Paca-Bei. Câte cinci pe-un ban să-i vinzi, Că sunt tot oșteni pe-alesul, De viteji le saltă fesul ... porunci să-i puie Tălpilor la cizme cuie, Și-apoi, ce-o fi fost, ce nu, Că sări pe băț călare Și-alergând în fuga mare Drept la Vadin s-abătu. Strig-Osman: — "Păsat vă fac ! Încurcați pe-aicea treaba, Și-mi mâncați pilaf degeaba — Vă tai ciorba, vă ... Tu cam tremuri, bag de seamă, Sări, curând, că-ți viu de hac !" Turcii, toți, gândeau: "Poftim ! Să dezbraci p-un gol ca napul Cu ce-și bate pașa capul !" Și-i strigară: Cioc selim ! Dar temându-se de vorba Că Osman le taie ciorba, Au mai zis: "Sărim, sărim !" Și-au sărit cei lei de turci Care cum putea mai iute: Vin românii spre redute, Și să stai să-i mai încurci? Căpitanii-și pierd șalvarii, Fac mătănii ghinărarii, Că-i la deal, și-i greu să-l urci. Noi strigam atunci ...
Constantin Stamati - Mascurii în vie
... aur, sau de granat mărgele, Pleca mlădioșii curpeni la pământ în floricele, Și plini de mursă ca mierea aștepta culegătorii, Meșteri să știe să facă din al lor must belșugat Vinul cel mai minunat, Demn și pentru trapeza lui Jupiter tunător, Dar, cum am zis, tocmai atunci, din nenorocire, Sosi și a ei pieire; Căci porcii, ce nimic nu cruță, Sta grohăind, între dânșii zicând: “Cum se fudulește Ceastă vie roditoare și cum de frumos rodește, Și cum strugurii pe dânsa ... ați îndopat, Ba încă vă bucurați că m-ați desființat! Dar să știți, cumplite fiare, că și pe voi oarecând, Oamenii buni ucigând, Și foc mare aprinzând, Din curpenii viei mele acestei părăginite, Pe-ai mei cărbuni vă vor frige, Și mâncând a voastră carne, vor chiui și vor zice: â ... seculi odrăslită, Si-n veci să trăiască via, Care tot învie, Măcar porcii să o strice.â€� . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Două zicători știute a neamului românesc, Ce le au ei din vechime, au fost și sujetul meu, Pentru fabula aceasta pe care v-am descris eu, Și pe care ca o odă viilor o hărăzesc. Una ... ...
Mihai Eminescu - O, te-nsenină, întuneric rece...
... Eminescu O, te-nsenină, întuneric rece Al vremei. Înflorește-n neagra-ți Speluncă umedă ca ebenul cel topit, Fă ca să strălucească pe-acea cale Ce duce-n vecinicie toate-acele Ființe nevăzute, cari sunt , Deși trec nesimțite, ca și vremea Ce vremuiește-adânc în tot ce e. Să văd trecând în haină cuvenite Acele gânduri, ce-atunci când apar Nemuritoare par, pentru c-apoi Nici să nu știi cum de au dispărut. Din mintea secolilor lungi, greoi  Ca și când n-ar fi fost. Câte ființe Ar trebui să treacă pe-a ta cale: Unele ... Cu-ncoronată frunte  îmbrăcate În purpură; altele dulci, cu ochii Moi, mari, albaștri... albe ca și crinul, Mișcând a lor corp voluptos, ce-nvită Mai aruncând priviri de muritoare, Mai căutând iubire, ca sirene; Unele-nchipuite, alte tâmpe, Unele aspre, altele duioase, Toate cerând brevet la nemurire Și toate strecurându-se cu toate astea Pe ... De gânduri trecătoare, vezi departe Munții de vecinici gânduri ridicând A lor trufașă frunte către cer: Cu nepăsare ei privesc la toate Efemeridele ce ...
Mihai Eminescu - O, te-nsenină întuneric rece...
... Eminescu O, te-nsenină, întuneric rece Al vremei. Înflorește-n neagra-ți Speluncă umedă ca ebenul cel topit, Fă ca să strălucească pe-acea cale Ce duce-n vecinicie toate-acele Ființe nevăzute, cari sunt , Deși trec nesimțite, ca și vremea Ce vremuiește-adânc în tot ce e. Să văd trecând în haină cuvenite Acele gânduri, ce-atunci când apar Nemuritoare par, pentru c-apoi Nici să nu știi cum de au dispărut. Din mintea secolilor lungi, greoi  Ca și când n-ar fi fost. Câte ființe Ar trebui să treacă pe-a ta cale: Unele ... Cu-ncoronată frunte  îmbrăcate În purpură; altele dulci, cu ochii Moi, mari, albaștri... albe ca și crinul, Mișcând a lor corp voluptos, ce-nvită Mai aruncând priviri de muritoare, Mai căutând iubire, ca sirene; Unele-nchipuite, alte tâmpe, Unele aspre, altele duioase, Toate cerând brevet la nemurire Și toate strecurându-se cu toate astea Pe ... De gânduri trecătoare, vezi departe Munții de vecinici gânduri ridicând A lor trufașă frunte către cer: Cu nepăsare ei privesc la toate Efemeridele ce ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor 3
... întru carele nimeni nu să va afla scris. AcĂ©ste cuvinte a lui David foarte mi să par întunecate și nepricepute. Eu știu din Scriptură cum că în cartea lui Dumnezeu nu numa să scrie fieștecarele, ce să scriu încă și a fieștecăruia și faptele cĂ©le bune ce au lucrat și păcatele ce au făcut și zilele și ceasul și locul întru carele le-au făcut. Că zice iarăș David: Și cel nelucrat de mine au cunoscut ochii ... zi și nimenea nu s-au scris. Au venit a 4 Duminecă și ni-au pus Evangheliia de față pe fiiul acelui om ce avea, din copilărie duh mut. Și oare câț s-au învățat dintru aceasta să tacă păcatele cĂ©le streine și să-ș ispoveduiască, cu umilință, precum să ... firea, să schimbe viața și să se facă îmbunătățiț, de nu vor fi acĂ©stia ale postului, carele să numesc zilele plângerii și ale umilinței? Ce acĂ©sția iată că au trecut, făr de folos și nu iaste cu putință vrĂ©mea ce au trecut să se mai întoarcă înapoi. Acum, dară, ce ...
Constantin Negruzzi - Parte întăi
... și că, neândoindu-să că n-avem prietini în oraș, adaozi îmi pot cată de treabă. Cum m-am văzut că am un pat, am mai dobândit curaj și am hotărât să mă duc adaozi la biuro a căruia adres me-l însămnasă Esthir Davis. Nirăbdari ce avem de a-mi împlini scoposul meu m-au făcut să mă mânec de dimineață. M-am îmbrăcat îndată cu celi mai frumoasă podoabi ce avem din sat și, lăsând în mâna hangiții bocceluța me, m-am dus drept la locul ci-mi era însămnat. O matroană bătrână țâne această casă. Ea ... ce va da drumul unora din muștereii săi. M-am tras întristată înapoi și mai diznădâjduită de răspunsul aceștii vechi antici. Pentru ca să mă mai ieu însă, am îndrăznit sâ-mi primblu căutătura pe cinstita adunări întru cari mă aflam și printre cari am văzut o damă groasă cu o ... tractirul unde eram, am mers de ne-am scoborât drept la casa ei, ulița N.N. Chipul locului, gustul și curățăneia mobililor nu au micșorat ideea ce bună ce luasâm pentru locul meu. Nu mă îndoiem că nu eram într-una din casile celi ...
George Coșbuc - Perirea dacilor
... mână-avea cravașă Semn distins, ca bulibașă. Zise el: De vrei, ne-aruncă Peste-un milion de scări, Dar cinstita ta poruncă Prea ne scoate din răbdări! Când nu-i strop de vin în țară Ce să bem noi? Petroleu? Regele cu vorba rară: Oh, Sarailie-al meu! Tu cunoști pe Leon papa, Vorba lui mereu e: Apa! Rege mare! Mai cu-ncetul! Apa-i lucrul cel mai bun, După cum Pindar poetul, Popa Kneip și mulți o spun, Însă dacii, ca păgânii, Nu beau apă, nici să-i pici. Zic și ei ... daci cu ura! Să ia toți paharul plin, Căci aveau ca focul gura De când nu băură vin. Însă care cum înghite Dă să scuipe mai curând Și cu fețe-ngălbenite Se privesc pe rând, pe rând. Rege, asta-i vrăjmășie! Ce ne dai să bem leșie? Auzim că mult li-e dragă Celor scoborâți din Crum Un lichior ce-i zice bragă Și și-o-mpart de cinci pe drum. Da! Întâi când am văzut-o, Am crezut că sunt lături, Dar pe Zevs ... ...
... răscolit de spaimă, cu nervii uniți într-o singură tremurare. Apoi colonelul mă luă jos, puse piciorul în scară și se șterse ca o vedenie din fața mea. Am căzut din nou bolnav de moarte, în prada celei mai puternice spaime. Am zăcut întreaga primăvară, fără ca mătușile mele să știe pentru ce m-a întors boala. Nu le spusesem nimic despre întâmplarea care nu putuse ieși din mintea mea nici după ce mă însănătoșisem, nici chiar după ce scăpasem de groaznicele visuri ce-mi cutreierau somnul. Și totuși, pe urmă doream să mai văd pe sălbaticul soldat. Nu știu de ce îmi inchipuiam că n-aș mai fi tremurat pe spatele calului... Era pe la mijlocul iernii. Auzisem că și regimentul acesta trebuia să plece numaidecât. Toata ziua mă plimbam prin grădinuță ... cu privirile pierdute în gol, apoi adăugă: Pentru că e vorba despre un om cum nu trec mulți prin viață, și fiindcă dânsul astăzi nu mai este, o să vă povestesc, domnilor, într-adevăr cea mai grozavă întâmplare din
Grigore Alexandrescu - Așteptarea
... de-asemenea simțire Pășește-nvăluită în umbra unui nor, Chiar în acele sfere care au ceresc nume, Poate-amorul domnește ca aerul în lume: Cu ce drept omul singur să fie simțitor? Nu știu, dar la atâtea rele nesuferite, Ce asupră-mi adesea se par a fi unite, Singur amorul este izvorul fericit, Ce fără încetare m-adapă cu uitare, Ca undele vestite fântânii de mirare Prin care morții uită că-n lume au trăit. Zile neprețuite ale copilăriei ... a-ncepe să trăiesc, Câte mi-a dat amorul minuturi, ceasuri bune, La un loc adunate, cu voi să se-mpreune, Și din toate o scurtă viață să-ntocmesc! M-aș duce unde zboară atâtea rândunele, Când viscolul începe, când vin vremile rele; Pe pasur'le verdeții ca ... trece în climele străine, Unde sunt alte stele, și ceruri mai senine, Dar iarăși m-aș întoarce când firea ar zâmbi. Sătul de mari nimicuri ce nu dau fericirea, Cătând în viață pacea, și-n pace mulțumirea, Ca râul fără nume, aș trece neștiut. Oricât de mic e templul, dar tot ...