Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE TOT
Rezultatele 1071 - 1080 din aproximativ 1670 pentru DE TOT.
Duiliu Zamfirescu - Viața la țară
... coană Profirițo, cum stai dumneata afară, soro!... Ia să intrăm înăuntru, că pe nădușala asta te bolnăvești chiar din senin, zău. Și, ținând pe babă de subsuori, trecură într-o odaie răcoroasă, mare, în care bătrâna păru a se înzdreveni ca prin farmec. Sofia Murguleț se îngrijea de babă cu un interes nespus. O puse să-și istorisească patima de la descălicătoare, îi dete cafea cu lămâie, pică oțet pe un cărbune sub nasul ei — iar pe de altă parte porunci să aducă tânărului dulceață, cafea, tutun, cu tot dichisul cuvenit. — Ia spune-ne, coană Profirițo, cum îți vine?... Aci, începu bătrâna o lungă șiretenie de vorbă: — Uite, maică, îmi vine așa un "nixis" pe la stomah, și parcă numai ia așa mă zgâlțâie de chiept, și să te ții numa goană la cap, și apoi parcă-mi bate două zbanțuri în tâmple, de mă prăpădesc, maică!... — Și nu iai nimic dumneata pentru asta? — Da' câte n-am făcut! N-a cheltuit ghetu băiat o ... mușcă din unghii mai adânc și tăcu. — Așa e, îngână coana Sofița, dar avem greutăți: fata la pension, nepotu-meu în străinătate... — Aracan ...
... George Coşbuc - Nedumerire Nedumerire (După Strodtmann) de George Coșbuc Cât de rău ești, Doamne, Doamne! Tu mă-ntrebi grăbit și-aprins, Dacă te-am iubit vreodată? Ce-i cu tine? Ce te-a prins ... Cum să știu, că n-am de unde! Eu la asta niciodată N-am gândit cu dinadins. Tu mă știi. Eu râd într-una, Numai de glumit mă țiu - Ei, dar când mă-ntrebi de-acestea Parc-aș vrea să nu mai fiu! Lumea de dureri e plină, Calea vieții mi-e străină; Tot așa-mi vorbește mama, Iar eu, biata, ce să știu? Eu cu drag te văd la horă, Ochii tăi și toate-mi plac; Orice-mi ... n șoapte Și să te sărut — ei, asta! N-am putere să o fac! Nu mi-am dat anume seama Niciodată, viața ce-i! De-mi zici «dragă», râd cu hohot, Ascunzând obrajii mei. Tu te superi dintr-o dată, Mă faci proastă și-ngâmfată, M-ameninți, c-o ... nu? Aș zice toate, Numai asta nu se poate; Parc-aș plânge viața toată Dac-aș ști, că te-am mâhnit. Ei, acum ghicește singur De
... Anghelina, când acesteia, într-o bună dimineață, îi venise gustul să spânzure deasupra ușii o vedere cu marea, corăbii și niște munți sinilii în fund. De când mănâncă împreună cu boierul Toader, prieten din copilărie, conul Gavrilă s-a făcut mai vorbăreț. Dă, sunt multe de spus: ba amintiri de pe vremea învățăturii, ștrengării, mai despre chipul fetei jupânului Enache Stupu, plăpumarul din strada Veche, mort, he! acum de mulți ani! astăzi își amintise cum, odată, venind de la dascălul Spiridon, unde învățau pe bucoavnă, i-au tăiat, bietului plăpumar, funia pe care întinsese câteva fețe de plapumă, nou-nouțe, și vorbeau, râzând, de strașnica bătaie ce le-o dase la amândoi aga Racliș, tatăl boierului Toader. Acum se potolise din vorbă. Boierului Gavrilă îi e puțin cam somn ... ți-o murit... Ai venit de-a dreptul de la moșie. Acesta era lucru știut: pe când boierul Gavrilă trecea drept om uituc, de amintirea boierului Racliș se slujeau toți acei care vroiau să învieze lucruri moarte de ani de zile. Boierului Toader îi e de ajuns o clipă de
Gheorghe Asachi - Broaștele care cer un împărat
... Gheorghe Asachi - Broaştele care cer un împărat Broaștele care cer un împărat de Gheorghe Asachi Nevrând broaștele s-asculte De guvernul democrat, De la Zevs, cu strigări multe, Au cerut un împărat. Zevs, ce-i zân îndurător, Le-au trimes un domnitori Pacinic, drept, cu blândă fire, Încât ... de foarte, Încât neamul cel broscos, Bolând mult și mai fricos, Pin coșor, glodoase boarte Tupil s-au acufundat Și timp mult n-au cutezat De ... d-un copăcel. Despre acesta mare teamă Avea broasca care-ntăi Au ieșit să iaie samă Și să deie semn l-ai săi. Dar abia de ramu-ncet Tremurând s-au propiet, Iacă ș-alta vine-n urmă, După ea întreaga turmă. Apoi nu pre târzior Tot acel broscos popor Așa bine s-au deprins La fireasca bunătate, Încât sărea, înadins Împăratului pe spate. Păzind al său caractir, Toate sufere-acel Sir ... hâde, pare-vi-se Că eu voi să mă supun Cătră țipetul nebun? Dac-ați fi avut voi minte, Trebuia să fi ținut Pe guvernul de-nainte; Dar după ce l-ați pierdut, Vă era destul odor Acel pacinic domnitor. Acuma vă dau un sfat: Păstrați p-acest împărat, Nu cumva ...
... George Coşbuc - Prin Mehadia Prin Mehadia de George Coșbuc Și era un vuiet jalnic prin porumburile coapte. Carul-mare scoborâse jos de tot spre miazănoapte Și-i păreau pe deal înfipte roțile de dinapoi; Lira ne-nsoțea la dreapta, iar Antares după noi. Prin răcoarea mult-a nopții îmi vedeam suflarea gurii Eu mergeam pe strâmta ... marginea pădurii Obosit și de mânie și de drum îndelungat. Uneori izbea copita calului descălecat Pietrele ,-ngrozind tăcerea câtă mă-nsoțea pe cale. Noaptea neagră tot mai negru văl punea pe neagra vale Vântul zbuciuma frunzișul și prin stânci la cotituri, Fioros scotea-n durere muget cu-nzecite guri. Și urcam ... în răcoarea dimineții, Sufletu-mi simții deodată liber de uimire plin: Încetase-acum și vântul, cerul scapără senin. Iar în zarea limpezită ca un scut de aur luna Sta pe piscul unui munte, roșiu aurind cununa Muntelui, și până-n vale ca și ziua luminând. Iată turle de biserici cum s-arată rând pe rând, Sate risipite-n lungul văilor, grădini prin sate, Toate-n alba zare-a lunei și-n ... Rîul colo-n negre maluri ca un fulger cu scântei Ce-alergând în strâmbu-i umblet a-mpietrit păstrându-și locul. Iar departe, ...
... sfântă, scăldată în lumină. Ce clară stă-n pervazul copilăriei mele Figura ta cuminte, duioasă și senină! O lene grea se lasă din cerul cald de vară. De soare-i plină casa. Tu-ncet, pășind pe scânduri, Lași storurile groase și dai muștele-afară. Apoi, prostii de-a mele asculți și cazi pe gânduri. O lene grea se lasă din cerul cald de vară. Curg valuri mari de umbră și se-mpânzesc pe vale. Din șes, privim spre codru, cum soarele se-neacă. În mirosul de iarbă, tăcuți pășim agale, Și bolta răcorită mai jos parcă s-apleacă, Curg valuri mari de umbră și se-mpânzesc pe vale. Stai dreaptă-n strana vechii biserici de la țară; Eu bat la sfinți mătănii, și-i pup, și-i rog cuminte, Cum blândele-ți povețe de mic mă învățară. Tu, palidă-n extazul înduioșării sfinte, Stai dreaptă-n strana vechii biserici de la țară. Din cărți cu slovă veche și cu figuri frumoase, O lume ca de visuri, cu totul minunată, Mi-o scoți, și pe-ndelete începi a mi-o descoase. Cât farmec e-n această viață, adunată Din ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Văduvele
... covrigi în coadă și apa Dunării prin curtea vecinului, atunci e atunci, să te mai ții, pârleo, că nu-și mai vine în voie măcar de i-ai da tot mărunțișul și pe deasupra și toiagul lui vodă pe spinare. Se întâmplă, câteodată, și mai altfel de cum gândești. Nici lene, nici prostie, nici răutate să nu fie la mijloc, și totuși sare omului țâfna din senin, din iarbă verde. Ba că ... îți spun și eu, uite, mie mi-e mai greu, că alta e flăcăul, și alta e fata la vatra văduvei. Irina mea e vrednică de n-are cum mai fi, da' tot se simte că nu e cruce de voinic în casă. Vezi d-ta, e altfel când trece bărbatul prin bătătură; unde calcă, colo, rar și îndesat și mi-ți stăpânește c-o ... mânecuțe largi și scurte, se aduna în cute la betelia rochiei, se lipea de spinare și se încovoia pe sânu-i rotund și cucuiat. Așa de fragezi îi erau obrajii, așa de curată și limpede privirea ochilor săi negri, umezi și lucioși, ca ai unui vițel de ...
Ștefan Octavian Iosif - Excelsior! (Iosif-Anghel)
... Ştefan Octavian Iosif - Excelsior! (Iosif-Anghel) Excelsior! de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Cunosc atâți netrebnici care zic: „Să nu pui preț pe anii care zboară!â€� Ei nu pricep că ... un inamic. Lor li se pare natural să moară, Că după moarte nu mai e nimic: Nu știu că firea e un alambic, În care tot renaște-a doua oară. Sub care formă viața-o să te cheme Ca s-o trăiești din nou în altă vreme, Tu nici ...
Dimitrie Anghel - Excelsior! (Iosif-Anghel)
... Dimitrie Anghel - Excelsior! (Iosif-Anghel) Excelsior! de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Cunosc atâți netrebnici care zic: „Să nu pui preț pe anii care zboară!â€� Ei nu pricep că ... un inamic. Lor li se pare natural să moară, Că după moarte nu mai e nimic: Nu știu că firea e un alambic, În care tot renaște-a doua oară. Sub care formă viața-o să te cheme Ca s-o trăiești din nou în altă vreme, Tu nici ...
Gheorghe Asachi - Disfătare nu să curmă
... Gheorghe Asachi - Disfătare nu să curmă Disfătare nu să curmă de Gheorghe Asachi Disfătare nu să curmă D-a zâmbi năluci d-a sale; Toți aleargă p-a ei urmă ... ei dobândire; Toate gusturi s-afl-în fire, Omul unu alege sie. Învățat în dizghiogare Numai cauzălor petrece, Nebunul făr îngrijare Gustă vreme care trece. De-a scurta timp unul știe Măsuri, altu a sa mărire; Toate gusturi s-află-n fire, Omul unu-alege sie. Unu ...
... Vasile Alecsandri - Păsărica Păsărica de Vasile Alecsandri — Albă păsărică ! Ce stai singurică Lîngă cuibul tău ? Nu-i ziua senină, Sau nu curge lină Apa la pîrău ? De ce plîngi cu jale ? Vezi sorile tale Cum se veselesc. Prin luncile-umbroase Vezi cît de voioase Zbor și ciripesc ! Ce durere, spune, Ce dor greu supune Inimioara ta, De stai singurică, Dragă păsărică, Și nu poți cînta ? — Frate,-n depărtare O pajură mare Se-nalță mereu. Gheara-i se lungește, Ochiu-i se ...