Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU CE
Rezultatele 1071 - 1080 din aproximativ 1851 pentru CU CE.
Gheorghe Asachi - Peștile și păscariul
... Păscuitu-s-au odată În o apă turburată. Când păscariul l-au văzut Au zis: Bunu-mi început, Unul mulți va să-mi câștige, Și cu ii pe tine-oi frige; Deci în sac așteaptă-un pic! Crapu-i zice-n a lui limbă: Ce-i să faci c-un pește mic? Cu un mare, rog, mă schimbă, Că în zamă sau friptură Nice-s de-o îmbucătură; Lasă-mă să mă fac crap, Că de undiță nu ... afară Mizerabilii pitici! Dar păscariul flămânzit, Care zama-n gând o soarbe, Nu se-nșală d-aste vorbe Și-n acest chip i-au vorbit: Ce ghibace ritorie Dizvălești acuma mie, Să te duci l-a mea odaie, Acolo în o tigaie Când în cald unt vei pluti Mult ...
... vânturi Dau tact tânguioaselor cânturi. Ei sunt războinicii oșteni Ai regilor asirieni — Zobail la moarte i-a dus ca pe-o turmă, Cu biciul bătându-i din urmă. Ce fericit e cine-i viu! Noi putrezim într-un sicriu! Ni-e dragă și nouă viața și-averea, Dar regii ne-o iau cu puterea. Frumos e, sfânt e să trăiești Când pentru ai tăi tu suflet ești; Dar noi am trăit ca să dăm ajutorul La regi care ... un semn, si porți să frâng, Și zeci de milioane plâng; Oceanul de spaimă în lături s-abate E vuietul multor armate — Dar tot ce ai, de noi ți-e dat! Și tu râzând ne-ai îngropat! Mișelule! Astăzi, de-am fi în viață, Te-am bate cu palmele-n față! Și cântă morții, cântă în cor Și plin de ură-i cântul lor. Urgia mâniei le-neacă suflarea, Blestem le e și ... ziduri pun povara lor. Încet al morților popor S-apropie-n șiruri de-o pânză murdară; O victimă a regelui iară! Și triști, cu fruntea-n piept privesc, Apoi deodată izbucnesc Să râdă cu
Petre Ispirescu - Voinicul cel fără de tată
... fi iertat o dată cu capul. Se duseră, deci, și povesti împărătesei toată întâmplarea, și se rugară de dânsa, ca să intre ea la împăratul cu mijlocire de iertare. Când auzi împărăteasa de cele ce se întâmplase, se luă cu mâinile de păr. Ea zicea că este peste poate ca să rămâie cineva însărcinată din vedere. Vezi că ea știa cum merg lucrurile în lume ... rărunchi ca să o scoață la liman bun, ca unul ce cunoaște nevinovăția ei, și ca pe una ce nu se știa la sufletul ei cu nici o prihană. Câteva zile se bălăbăni ea așa cu valurile apelor. În ziua a treia îi veni ceasul nașterii, și făcu un dolofan de copil ca un îngeraș. Biata femeie! căci n ... ajutor în trebile casei. Nu-l cunoscu că este zmeu, când îl văzu, atât de bine știu procletul a se schimba. Îi spuse ce are de făcut și îl primi să șează la curtea lui. Multele lipsuri, multele necazuri, multa mâhnire ce suferise mama viteazului și dorul cel mare de țara ei, iară mai cu seamă suferințele ei când se gândea la rușinea ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură în 26 a lunii lui octomvrie, asupra cutremurului și a marelui
... supt un cap, întru Hristos, cĂ©le din ceriu și cĂ©le de pre pământ, întru dânsul. Și iarăși una câte una le-au cinstit cu oarecare podoabă ce le-au dat; văzduhul le-au cinstit cu pogorârea îngerilor și a Duhului Sfânt, că au trecut printr-însul; apele cĂ©le dulci le-au cinstit cu sfântul botez; pământul l-au cinstit cu cutremurul, cu deșchiderea mormintelor și cu înviiarea morților. Urma, drept acĂ©ia, să cinstească și marea cea sărată; și au cinstit-o cu turburarea cutremurului. Și iată, cutremur mare să făcu în mare. Pentru cutremur spun filozofii elinilor cum să se fie făcut din amestecarea stihiilor, zicând unii ... Dumnezeu zice la Psalomul 68: Ascultă-mă, Doamne, că e bună mila la, și după mulțimea îndurărilor tale, caută asupra mea. Și, de vrĂ©me ce am zis că Dumnezeu iaste îndoit în lucrare, spre chivernisirea oamenilor, amândoao cu înțelepciune le lucrează. Iar încăș zic și aceasta cum că, de demult, Dumnezeu mai mult să arăta cercetătoriu și certa lumea cu armele stihiilor, adecă cu focul, cu văzduhul, cu apa și cu ...
Mihail Kogălniceanu - Soir%C3%A9es dansantes (Adunări dănțuitoare)
... mă mișc posomorât ca o cârtiță ce se întoarce. Câteodată iarăși zic o vorbă, două la femeile cele bătrâne, și ele mă împacă câteodată și cu cele tinere. În altele, sunt făcut dintr-un aluat destul de nemulțumitor și puțin însușit spre a face din mine un om căruia ... lui PĂ©lier și de țipetele d [emoaze ]lei Jenni . Un om plăcut este și acela care își prăpădește banii de câte ori joacă vist cu damele... Așa-i că-i plăcut acest elegant care spune complimente, ce amirosă la apă de mintă și nu intră niciodată într-o adunare fără să aibă buzunarul plin de confeturi și capul de cimilituri, calamburguri și ... tremurânda mână pe tabla și, când a luat un posmag fără să răstoarne tablalele, cum se trage înapoi în grămadă, ca un câine ce fuge cu un ciolan în gură. Iată pofta de mâncare a unui cavaler. Cavalerii ce nu sunt oșteni, care obicinuit se aud de departe, din pricina târâitului săbiei, cavalerii civili, zic, care intră pentru întâiași dată în adunări, poartă neapărat ... trupuri goale; cu ...
Mihai Eminescu - Dați-mi arpă de aramă
... Mihai Eminescu - Daţi-mi arpă de aramă Dați-mi arpă de aramă de Mihai Eminescu Dați-mi arpă de aramă Dar cu strunele de fier Căci să cânt acuma cer Ca un vânt ce se sfaramă Printre stânci de-ngheț și ger. Dați-mi arpă de aramă Pe-a mea frunte crengi de brad Voi să cânt ... piatră Dar umpleți cu sânge roși Din dușmanii fioroși ................................. ................................. Voi să cânt în poezie De-acei timpi urâți păgâni Când strămoșii cei bătrâni Se luptau cu bărbăție Și-i dau nume ,,La români!" La români! Popor de fală Cap de geniu, piept de foc Cu județiul de proroc Dar cu inimă regală Și cu flamuri de noroc. Câți maghiari cu cap de câne, Câți tatari cu ochii mici, Câte limburi de peltici S-au zdrobit de stânci bătrâne Ce veghează înc-aici. Câte ginți cu limba slavă Au venit și-au revenit Dar cu toți s-au nimicit, O câmpie de otavă Sub al coastei fier negrit. Dați-mi arpa în rugină Să mai cânt zguduitor De-al românilor ... ...
... Vasile Alecsandri - Strigoiul Strigoiul de Vasile Alecsandri În prăpastia cea mare, Unde vântul cu turbare Suflă trist, înfricoșat, Vezi o cruce dărâmată Ce de vânt e clătinată, Clătinată ne-ncetat? Împrejur iarba nu crește Și pe dânsa nu-și oprește Nici o pasăre-al ei zbor; Că sub ... Și sub cruce-acolo zace, Zace singur un strigoi! * Într-o noapte-ntunecată Dulce șoaptă-namorată Prin văzduh încet zbura. Două umbre sta în vale, Ce, cuprinse-n dulce jale, Amor vecinic își jura. Iar pe-o culme-n depărtare Se vedea mișcând la zare Un cal alb, copil de vânt ... i erau zburlite, Ș-a lui sprintene copite Săpau urme pe pământ. Nu te duce, nu, bădiță! (Zicea blânda copiliță Cu ochi plânși, cu glas pătruns) Ah! te jur pe sfânta cruce! Stai cu mine, nu te duce... Dar voinicul n-a răspuns; Ci, strângând-o cu-nfocare, După-o dulce sărutare, Repede s-a depărtat Și, sărind cu veselie Pe-al său cal de voinicie, În văzduh s-a afundat. * Cine-aleargă pe câmpie Ca un duh de vijelie Într-al ... ...
Ion Creangă - Ioan Roată și Vodă Cuza
... i: ba că nu vorbesc drept românește, cum vorbeau părinții lor, ci au corchezit graiul strămoșesc, de nu-i mai înțelege nimene; ba că "umblați cu șurubele, să ne trageți butucul"; ba că "face omul cu cineva o tovărășie cât de mică, și tot urmează învoială între părți, iar nu așa cu ochii închiși", căci, "dacă n-ai carte, n-ai parte", scurtă socoteală; ba că, "de când cu străinătatea, v-ați înstrăinat și legea, și limba, și inima, și chiar dragostea sătenilor; și după nepăsarea și risipa ce o facem, zvârlind banul pe lucruri de nimica, puțin mai avem de înstrăinat, și nu-i departe vremea aceea, pe cât văd eu. Întrebați pe ... Tacă-ți leoarba, dac-ai venit aici; c-apoi întoarce-ne-vom noi acasă, și helbet! nu ți-a lua nime din spate ce știu eu... Auzi obrăznicie! Tu... cu optzeci de mii de fălci de moșie, și el un ghiorlan c-un petic de pământ, și uite ce gură face alăturea cu mine!... Moș Ion Roată, simțindu-se lovit până în suflet, răspunde atunci cu glas plângător: — Dar bine, cucoane, dacă nu v-a fost
... aminte și împrejurările. (Era pe vremea...) Câteva... stai la îndoială. Iată una pe care vrei s-o citești de zece ani și nu știi pentru ce n-ai reușit încă, cu toate că o ai în bibliotecă. Pe aceasta, deși ilustră, ai ocolit-o necontenit. De ce?... Câteva, mai interesante, ai să le comanzi cu siguranță. Le însemni cu o cruce. Pe cele mai importante, cu două. De la o vreme observi că ți-ai pierdut forța de inhibiție, și crucile duble devin tot mai dese. Atunci, pe cele ,,câteva mai ... imaginea ei mi-am creat-o mai târziu, în copilărie, după o fotografie rea și ștearsă, pe care am înviat-o și am colorat-o cu tot ce am auzit de la alții și cu propria mea fantezie: o fată tăcută, înaltă, cu părul castaniu, cu ochii căprui. Amintire a unei imagini arbitrare de altădată, aceasta și atâta este mama. În cursul vieții, imaginea rămânând aceeași, a variat ... m-a invitat la el, la mănăstire. Doamna a tăcut ca un mormânt. Matematicianul ăsta nu îmbătrânește. Dar nici nu are ce ...
Vasile Alecsandri - Extract din istoria misiilor mele politice
... săi albaștri, deși aceștia stau ascunși din dosul unor ochelari de aur, și se învioșează prin farmecul zâmbirii sale fine și plăcute. Contele mă primi cu o simplitate afectuoasă, mă puse lângă dânsul pe canapea, citi scrisoarea domnească ce-i adusesem și apoi îmi zise: — V-aș complimenta bucuros pentru actul patriotic ce ați desăvârșit în țara d-voastră, dacă n-aș ști că complimentele sunt de prisos unui popor ce se simte mândru și fericit de faptele sale. Românii, acești frați depărtați ai italienilor, au dat mare probă de patriotism, un exemplu admirabil de Unire ... mare popularitate ce o dobândise în Crimeea. El a fost comandantul micii armate piemonteze care a cooperat la luarea Sevastopolului, împreună cu armatele aliate franceză și engleză. Generalul Lamarmora mă strânse militărește de mână și mă îndemnă a merge a doua zi la ... de la Maiestatea Sa, și vă voi introduce eu însumi. „Vă mulțumesc, dnule general, de această amabilitate, răspunsei, și totodată vă exprim adânca satisfacție ce simt de a vă revedea în ajunul marilor evenimente ce ...
Ion Luca Caragiale - Bacalaureat
... N-ar fi fost mai bine, madam Georgescu — zic eu — să fl mers d. Georgescu în persoană la profesor?... Știți..., d. Georgescu, om cu greutate... ca tată, altfel... Eu... de... străin... — Aș! ți-ai găsit! Georgescu! nu-l știi pe Georgescu ce indiferent e cu copiii? Daca ar fi fost după Georgescu, nici Virgiliu, nici Horațiu n-ar fi fost în facultate... Despre partea lui Georgescu, rămâneau băieții fără bacaloriat ... să mă sui, și am plecat. — Unde mergem? întreb eu pe cucoana Caliopi. — La profesorul... — Nu știu unde șade... — Știu eu... ce-ți pasă! La dreapta, birjar! Și cucoana lovește tare cu umbreluța peste brațul drept al birjarului. — Mână mai iute! Lovește la stânga, lovește la dreapta, apoi iar la dreapta, apoi la stânga; în fine ... așa de absurd ca și când ai împiedica pe un tânăr dispus să învețe Dreptul, să piarză un an, fiindcă nu e tare la Morală... Ce are a face Morala cu cariera de avocat, pe care vrea tânărul să o îmbrățișeze?... Ba nu, spune d-ta! Profesorul holbează ochii la mine și mai aiurit... Văzându-l ... ...