Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CE
Rezultatele 1071 - 1080 din aproximativ 3689 pentru CE.
Ștefan Octavian Iosif - Pomul fermecat
... Ştefan Octavian Iosif - Pomul fermecat Pomul fermecat de Ștefan Octavian Iosif Sunt nopți când mă asemui Cu fiul de-mpărat, Ce străjuia sub pomul Cu merele de aur; Ca el veghez (când noaptea Ce-n juru-mi s-a lăsat Tăcută și târzie-i) Sub pomul fermecat, Ce poartă-al fanteziei Neprețuit tezaur... Sunt visurile mele Ce noaptea îmi răsar Mai vii decât atuncea Când în odaie-i soare; Și eu mă lupt cu somnul, Gonindu-l în zadar, Întind spre ele ... clipă, Când ochii i-am deschis, Ar fi furat-o-n pripă O mână nevăzută... De-s trist de-aceea ziua Ca fiul de-mpărat Ce străjuie sub pomul Cu merele de aur, Mă-ntorc voios (când noaptea Ce-n juru-mi s-a lăsat Tăcută și târzie-i) Sub pomul fermecat, Ce
Alexandru Macedonski - Cântecul și poetul
... o simpatie. Încolo, cine-l citește, sau de pizmă e cuprins, Sau cu inima închisă și-n citire nedeprins Cartea i-o silabisește. Dar de ce de insomnie doborât, — poetul cântă, Ș-având toate împotrivă inima și-o mai frământă Să mai lase pe hârtie ca să treacă-al său ... fixează note de-aur pe al foilor temei Pentru ce mai împletește cu argint și cu mătase Stofele predestinate urme multe să nu lase. Visul ce ne tot șoptește? Liliacul alb și roșu harpa sa o coronează, Al său cântec, ca sideful strălucește, — și vibrează Mai curat decât un sunet ... lacrimi. — Blând și dulce se înalță; — câteodată, De se-ncarcă cu mânie vânătă și nenfrânată Este pentru vinovați. Iată cântecul. — Poetul pentru ce-l vibrează însă? Pentru cine e parfumul sau durerea lui cea plânsă?... Tot ce știu e că natura strălucindu-i în priviri Ceru-n sufletu-i coboară cu supreme-ademeniri, Îngeri dulci pe buze-i cântă... — Dacă vreți ...
Alexandru Macedonski - Imn la Satan
... Alexandru Macedonski - Imn la Satan Imn la Satan de Alexandru Macedonski Satan, fermecător Satan, proteu ce ești ascuns în toate, În iadul tău primesc să ard, fiindcă altfel nu se poate; Te-ador, Satan, fiindcă tu ești zâmbet, rază și coloare ... Ești cugetări și ești simțiri, ești aur, vin, cântare, floare, -- Ești tot ce e ispititor: plasticități de corpuri goale, -- Și zbor spre cer și voluptăți ce sunt titanice răscoale... O! singur zeu, fiindcă rău — iar răul singur este forță -- Al tău e-ntregul Univers, plecat sub sabie și torță... Când ... În ochi adânci când scânteiezi, pe buze roșii când răsufli, Averi de-avari le risipești prin simțuri reci furtuni când sufli; Înnebunești pe prea cuminți, ce stau tâmpiți de-nțelepciune Și schimbi deodată în focar ce-a fost mai stins ca un tăciune. Tu, care culci sub sărutări în silnicia ta sublimă Pe crinul fraged ca să smulgi beția ... boltă Și plumb topit în ea țâșnești a vieții aprigă revoltă, Satan, — oh! iartă-mi neghiobia. Arhanghel de-aur și de foc, Ce-nsămânțezi Dumnezeirea, Urmându-ți vecinic siluirea, Din timp în timp, din loc — în loc, Și ...
Alexandru Macedonski - La harpă
... în ruine, Murmure valul mării c-un zgomotos tumult, Sau tremure pe crinuri mărgăritari de rouă Și trestia plăpândă mlădie-se în două,... Tovarășă iubită, ce trebuie mai mult? III A dimineții rază cu florile-i de aur Nu prețuiește oare mai mult ca un tezaur? Și vântul cel ... Și scuturând de pe-aripi a traiului țărână Călcăm peste oricare necazuri pământești. VI Ați auzit vreodată șoptind printre ruine Acele voci multiple ce nasc de taină pline Ciocnindu-se de bolta arcadelor sonori, Aci tihnite-ntocmai ca unda liniștită, Ș-aci răzbumbătoare ca marea înăsprită Izbindu-se-n ... tei care se scutur-în vânturi tremurând! IX Și astăzi mai sunt fluturi cu aripi luminoase Scăldate-n praf de aur și-n pietre prețioase, Ce dau ocol luminii din lampe de cristal; Și astăzi cerul varsă pe frunzele pălite Dulci picături de rouă în soare poleite Când ziua își deșiră ... cu noaptea se îngână, Pe când, molatic, doarme pârâu-ntr-al său val, Încât de-abia se-aude un lin susur de apă Și zgomotul ce naște din picături ce ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de aprilie
... Mai ții oare încă minte noaptea-n care ne-am iubit?... Un moment! Și-n el o viață de un secol am trăit! Pentru tine ce-am fost însă? Tot ce-ai fost și pentru mine. Un capriciu de o clipă pe-ale inimii ruine! Iată tot. Fără-ndoială, noaptea, c-o vei fi uitat Și ... sta cu sufletul pierdut! Marion, pe-ale lui brațe, o copilă! cumpărată Pe preț d-aur, de la mă-sa, se zbătea nevinovată!... O! De ce n-am fost ca Rolla și ca el să fi făcut A-mi fi noaptea cea din urmă noaptea ce-am păstrat în minte?... Câte suferințe astfel nu mi-aș fi cruțat, și cât N-aș dormi acum de bine printre mutele morminte, Unde scapi ... barieră... Nu e-n gustul dumitale și nu poate fi-ntr-al meu!... Doamna mea, dar. Mai ții minte?... Eu nu uit nimic... Încât Focul ce ardea în sobă parcă-l văd. Tușeai p-atunce Și credeai că Moartea, grabnic, are-n groapă să te-arunce Ea luă amorul nostru și ... ...
... Alexandru Macedonski - Poeţii Poeții de Alexandru Macedonski De ce ca norii cei de iarnă Ce vin pe câmpuri ca s-aștearnă Lungi strate de zăpadă, Se strâng pe unele frunți june Nori viforoși, sumbre furtune Ce se-mbulzesc grămadă? Ori nu mai este-n ceruri soare, Și-n lume viață râzătoare Misteruri și amoruri? Ce patime-i însuflețește? Vrun vis nebun îi urmărește Cu vecinicile-i doruri? De sunt nebuni, voiesc să-i apăr, Că-n ochi au fulgere ce ... de prăpastii; Iubesc, mângâie, cântă! Câștigă pâinea lor prin trude; Nenorociții le sunt rude, Copii, le sunt orfanii; Îi recunoști fiindcă-i latră Toți câinii ce-au hrănit în vatră, Toți câinii, toți dușmanii! Cu cerul care le zâmbește, Sunt curcubeul ce
Alexandru Macedonski - Psalmi moderni
... Să plâng, să sufăr, am uitat. Am fost un cântec care trece, Și sunt un cântec încetat Rămân ca marmura de rece... Uscat e tot ce-a înflorit, Entuziasmul a murit, Și a mea inimă a-nghețat... Am fost un cântec care trece ... Țărână, suntem toți țărână. III - Iertare Iertare! Sunt ca orice om M-am îndoit de-a ta putere, Am râs de sfintele mistere Ce sunt în fiecare-atom... Iertare! Sunt ca orice om. Sunt ticălosul peste care Dacă se lasă o-ntristare De toți se crede prigonit, Dar, Doamne ... mai sunt decât răbdare... N-am în ceruri nici o stea. X - Doamne, toate... Doamne, toate sunt prin tine Și averea, și puterea, Fericirea, mângâierea Ce ne trebuie știi bine. Dai cu dreaptă socotință Mulțumiri și suferință Lui Isus i-ai dat o cruce Căci știai c-o poate duce; Când ... marilor putere, Nu le dai nici o plăcere, Când dai răilor cruzime, Dai blândețe la victime. Ești puterea înțeleaptă Și justiția cea dreaptă; Fă oricând ce vrei din mine. Doamne, toate sunt prin tine... XI - M-am uitat M-am uitat la fericiți... I-am văzut nemulțumiți E orice zădărnicie. Cei
Alexandru Mocioni - Conștiința națională
... Alexandru Mocioni - Conştiinţa naţională [Conștiința națională] de Alexandru Mocioni august 1887 Cu plăcere ced dorinței ce mi-a manifestat junimea noastră academică din Viena, de a contribui și eu cu o mică lucrare la «Almanahul literar ... prada ilegitimelor interese particulare. Și dacă astăzi o parte a acestui popor, cu îndreptățită mândrie se bucură de marile sale cuceriri, de cuceriri ce fac ca, inima fiecărui român să bată mai iute, națiunea în totalitatea ei totuși încă departe este de a-și vedea realizate toate ... că, nu norocul răsboiului, nu puterea crudă a armelor, nu preponderența fizică decid durabil soarta popoarelor, nu, ci cultura, puterile spirituale și morale ce le desvoltă aceea, și via conștiință națională sunt acele potențe ideale, cari și în lupta istorică a poparelor se arată ca cele mai ... tocmai în prezent. Ating deci sigur o materie de interes actual, când vin a însera aci unele reflexiuni rapsodice asupra conștiinței naționale I Ce este conștiința națională? Cari sunt condițiunile desvoltării ei? În ce consistă importanța ei istorico-culturală? Acestea parcă sunt chestiunile,
Alexandru Vlahuță - În mănăstire
... lungite, Spre vecina mînăstire curg — Păduri și văi, pe nesimțite, Se 'neacă 'n vînătul amurg. Sub muta stelelor domnie, Cu zgomot porțile se 'nchid Ce trece-așa ca o stafie Încetișor pe lîngă zid?... De după dealuri depărtate, De-asupra codrilor pustii, Se 'nalță luna și străbate În adormitele chilii ... repaos sfînt... Măicuță, nopțile de vară, Sînt înfiorător de dulci... Încremeniși privind afară, — Pe cine-astepți de nu te culci? Tu ești fecioara înțeleaptă, Ce candela 'și-a pregătit, Și strajă neclintit'așteaptă Sosirea mirelui iubit... Dar ochii, ca nealtădată, Îți ard, bolnav strălucitori, De patimi surde ce ... Sub negrul gîndurilor stol. Ca de pe-un mal înalt aluneci Și par'că te scufunzi în gol. Căci simti că 'n aste ziduri sfinte, Ce ca pe-o floare te-au păstrat, Vieața ta de-aci 'nainte E o minciună, ș'un păcat — Și cînd gîndești la ce rușine, Și'n ce noroiu te-ai scoborît, - Ți-ai rupe rasa de pe tine, Ți-ai smulge crucea de la gît... Dar patima iubirii crește, Te ia, ca ...
Alexandru Vlahuță - Melancolie (Vlahuță)
... povești, nespus de iubite-ntr-o vreme, Nu mai cercați a-mi vorbi de zînele voastre cu steme. Mîndre palate, viteji, și cai ce mănîncă jăratic, Stînsu-s-au toate de veci ! Copilul de-atunci, nebunatic, Nici nu mai cred c-am fost eu, atît mi se par de ... în vîlva atîtor mizerii. Un întuneric adînc, ș-un frig ca de moarte m-apucă: Caldă lumină, te-ai stins, pierdutu-te-am, sfîntă nălucă, Ce-atît de mult te-adoram, încît m-așteptam cîteodată Ca din povești să te rupi, și-n brațe să-mi cazi întrupată. Ce fericiți am fi fost ! Azi toate rămas-au puzderii, Bietele gînduri și-au ars aripele-n para durerii ! Silă de ziua de azi, și teamă ... mîne, Asta e tot ce mai simt. Dulci visuri — ce furăți stăpîne Inimii mele — fugiți, lăsați-o de-a pururi pustie. Ce să mai cate-n deșert la vremuri ce n-or să mai vie ! Cadă uitarea de veci ș-acoperă basmele-mi sfinte. Pleacă-te, suflet zdrobit, durerilor de-aci-nainte: Silă de ziua ...
... Alexandru Vlahuță Publicată în Naționalul , an II, nr. 45, 4 august 1891 Daniil, bătrînul stariț, Șade-n jețu-i, răsturnat; Chipul lui îmbracă umbra Gîndurilor ce-l străbat, Și cum stă, în rasa-i lungă, Cuvios și neclintit, În tăcerea asta sfîntă, Ai jura că-i zugrăvit... Numai dreapta lui, alene ... mătănii, Boabele de chiparos, Și, în ritmul lor, trec umbre — Amintiri din vremuri vechi — Glasuri, vuiete de clopot Îi răsună în urechi. Și ce haos, ce amestec De videnii și-ntîmplări ! Se frămînt-o lume-n minte-i, Ca-n adîncul unei mări: Chiote de veselie, Țupăieli de oameni beți â ... și umiliți ! Răfuieli cu iconomul: "Gherasime, rău te porți ! Unde-i partea mea din mese Și din leafa celor morți? Mie nu-mi plac hrăpitorii... Ce-ți faci cruce? Nu știu eu, Vinde sfintele odoare Și plătește-mi ce-i al meu..." Dar ce guri de foc se cască !... Vai, gheena s-a deschis ! Daniile, ia-ți ceaslovul Și mai zi un paraclis ! Slăbănog, îngenunchează Și cu ...