Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE ACELA/ ACEEA
Rezultatele 1061 - 1070 din aproximativ 1583 pentru PE ACELA/ ACEEA.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Luceafărul (Delavrancea)
... a lungul zidurilor, un brâu de scânduri pe care se plimbă ostași de pază. La apus, luceafărul argintiu. Scena I MOGÂRDICI, CORBEA, SANDOMIR și CREMENE, pe brâul de scânduri, cu sarici lățoase, cu arcuri și cu suliți. MOGÂRDICI, cu veșminte de război pe sub sarică, cam cu chef, stă jos pe brâu și cu capul pe zid. (Ceilalți nu se văd încă.) MOGÂRDICI (în partea stângă a porții): Afurisită za... Numai curea și oțele... Aș fi înghețat de n ... ani și mai bine, și că s-ar fi trăgând, după spiță, din franțuji, și mai de dincolo... CORBEA: De, hotărât, îmbătrânesc copil de casă! Pe cine păzim noi? Ce păzim noi? CREMENE: Castelul din Suceava... SANDOMIR: Și Suceava... CREMENE: Și țara... CORBEA: Eh! boierii se ceartă pe cin s-aleagă... Vorbe... vorbe... Eu să strâng calul în scări, și să mă duc, și să măntorc viu sau să mă sfârtece dușmanii, și ... ar spune lozinca să nu deschidem... Și eu nu ți-o spui, spune-o tu, și dau porțile de perete... PETRU RAREȘ: ...L-am cunoscut pe Toader... Era pisar pe ...
Dimitrie Bolintineanu - Consiliul secret
... se scoală și le zice lor — ,,Astăzi turcii calcă drepturile sfinte, Schimbă viața-n moarte, țările-n morminte. D-astăzi peste fața dalbelor câmpii Pe ruine-nalță splendide geamii. Câmpul schimbă fața și se-mbracă-n doliu; După dânșii urmă flăcări, moarte, spoliu. Prin altare sfinte vasele zdrobesc; Intră prin ... omenesc, În această țară calea lor arată Și de dorul țării fierbântat se-mbată. Neamul nostru piere; dar ce e mai rău, Cade cu rușine pe mormântul său! D-astăzi înainte numai cu arma-n mână Va scăpa de moarte patria română. Între viața sclavă ș-un mormânt fălos Nu-întârzie ... sufletu-mi pătrunde. Vorbele-ți sunt mândre, dulce mă răpesc Din amare gânduri unde rătăcesc! Dar, înalte doamne! mult ar fi mai bine Să-mblânzim pe heară prin cuvinte line. Țara-i obosită ca un trist mormânt, Aur, arme, brațe, doamne, nu mai sânt. Apărarea noastră, cât de dalbă fie, Ar ... n fața sa — ,,Legea ni se calcă, țara se robește Ș-armia română tot mai viețuiește." Zice și realță brațu său în sus, Arătând pe cruce chipul lui Isus — ,,Crist muri pe
Grigore Alexandrescu - Rugăciunea
... izvor de veșnicie, Al căruia sfânt nume pământul nu îl știe, Nici omul muritor! Dacă la cer s-aude glasul făpturii tale, Fă ca întotdeauna pe a virtuții cale Să merg nestrămutat. Când soarta mă apasă, cum și când îmi zâmbește, Când veselă m-ajută, când aspră mă gonește ... Prin ea tu mă-ndreptează, și când greșesc mă-nvață Cum trebuie să fiu. Fă să doresc de obște al omenirii bine, Să mă cunosc pe însumi, și altul decât tine Sa nu am Dumnezeu. La oameni adevărul să-l spui fără sfială, De cel ce rău îmi face, de cela ... să vază Lumina așteptată, a nemuririi rază, Dincolo de mormânt, Acolo unde viața cea veșnică zâmbește Sărmanului acela ce-n viață pătimește, Gonit pe-acest pământ. Știu cum că lumea noastră între globurile multe, Ce sunt pentru mărirea-ți cu un cuvânt făcute După un veșnic plan, Nimica înainte ...
Mihai Eminescu - O,-nțelepciune, ai aripi de ceară!
... n gură, drag cu drag. Lucește luna printre mii de stele, Suspină vântu-n frunzele de fag, Se clatin codri mângâiați de vânt  Lumini pe ape, neguri pe pământ. * O,-nțelepciune, ai aripi de ceară! Ne-ai luat tot făr- să ne dai nimic, Puțin te-nalți și oarbă vii tu iară, Ce ... viața mea  un rai în asfințire  Se scuturau flori albe de migdal; Un vis purtam în fiece gândire, Cum lacul poartă-o stea pe orice val; A zorilor suavă înflorire Se prelungea până-n amurgul pal, În văi de vis, în codri plini de cânturi, Atârnau arfe ... lunca de arini, Ce spune noaptea cerurilor sale, Ce lunii spun luceferii senini Se adunau în râsul meu, în plânsu-mi, De mă uitam răpit pe mine însumi. În van cat întregimea vieții mele Și armonia dulcii tinereți; Cu-a tale lumi, cu mii de mii de stele. O ... Un vis au fost amar  amăgitor; Tot ce-aspirarăm, toată-acea putere Care-am robit-o falnicului dor Am cheltuit-o ca niște nebuni Pe visuri, pe nimicuri, ...
Mihai Eminescu - O, -nțelepciune ai aripi de ceară!
... n gură, drag cu drag. Lucește luna printre mii de stele, Suspină vântu-n frunzele de fag, Se clatin codri mângâiați de vânt  Lumini pe ape, neguri pe pământ. * O,-nțelepciune, ai aripi de ceară! Ne-ai luat tot făr- să ne dai nimic, Puțin te-nalți și oarbă vii tu iară, Ce ... viața mea  un rai în asfințire  Se scuturau flori albe de migdal; Un vis purtam în fiece gândire, Cum lacul poartă-o stea pe orice val; A zorilor suavă înflorire Se prelungea până-n amurgul pal, În văi de vis, în codri plini de cânturi, Atârnau arfe ... lunca de arini, Ce spune noaptea cerurilor sale, Ce lunii spun luceferii senini Se adunau în râsul meu, în plânsu-mi, De mă uitam răpit pe mine însumi. În van cat întregimea vieții mele Și armonia dulcii tinereți; Cu-a tale lumi, cu mii de mii de stele. O ... Un vis au fost amar  amăgitor; Tot ce-aspirarăm, toată-acea putere Care-am robit-o falnicului dor Am cheltuit-o ca niște nebuni Pe visuri, pe nimicuri, ...
Antim Ivireanul - Învățătura la sfântul părintele nostru Nicolae
... le zică neștine păstori, ci năemiț, sau, mai vârtos să zic, furi și tâlhari; că lasă oile lor de le mănâncă lupii și ei sar pe aiurea, în turmele cĂ©le streine să fure și să junghe și să piarză. Pentru carii zice domnul Hristos, la Mathei, în 7 capete: Luați ... voi, în veșmintele oilor îmbrăcaț, iar pe din lăuntru sunt lupi răpitori, pre carii din rodul lor (zice) îi veți cunoaște pre ei, adecă de pe faptele lor cĂ©le necuvioase. Și iarăși la 23 de capete, pe unii ca aceștea îi numĂ©ște fățarnici, orbi, nebuni și mormânte spoite pe dinnafară. Fățarnici îi numĂ©ște pentru căci să arată cu înșălăciuni înaintea oamenilor și să fac pre sine cum că sunt sfinți și drepți. Orbi ... suflet. Nebuni îi numĂ©ște, pentru căci calcă poruncile cĂ©le mai mari ale lui Dumnezeu și cearcă lucruri deșarte și de nimica. Mormânte spoite pe dinnafară îi numĂ©ște, pentru căci să fac ei mai învățați, mai drepți, mai buni și mai vrednici decât sfinții părinți și decât apostolii și ... liuri, carele acĂ©stia toate fiind împreunate la un loc, arată o dragoste peste măsură cătră Dumnezeu. Și pentru aceia l-au iubit și Dumnezeu ...
Dimitrie Bolintineanu - Elegie la o tânără fată
... Dimitrie Bolintineanu - Elegie la o tânără fată Elegie la o tânără fată de Dimitrie Bolintineanu Eu trec pe frunza ce-ngălbenește Și cade tristă sub arbore jos; Eu trec pe valul ce murmuiește; Eu trec pe cântul melodios. Așa străinul cântând se duce Și varsă lacrimi pe calea sa, Eho al văii cu șopotă dulce, Trecând, ne spune că el ofta. Eu sunt ca iarba primăvăroasă Ce vântul toamnei o va usca ...
Grigore Alexandrescu - Pisica sălbatică și tigrul
... cotoi sau pisică, Din două nu știu care, Nici mare, nici prea mică, Dar foarte mîncătoare, Și din soiul acela ce-n păduri locuiește Și pe copaci trăiește, Văzu un tigru mare Trecînd pe o cărare. De sus de pe ghindaru unde era urcată, Pisica socoti Că poate a-l îngrozi; Și făr-a pierde vreme se adresă îndată La tigru ... Căci d-or fi cîte spui, zău, prea rău ai ajuns.“ Deși mulți au zis-o, eu tot o mai zic: Slava strămoșească pe
Dimitrie Anghel - Sonata lunii
... fatalitate, purtat de o mînă nevăzută, flutură ca și cum ar vrea să dea un semnal. De la fereastra lui, Beethoven, cu un zîmbet amar pe buze, lăsîndu-și capul pe mînă, privește. Părul, mai negru ca umbrele de afară, îi face o cunună de noapte pe frunte. Departe orașul își tremură fosforescențele și amestecă la orizont lucirile cu întîiele stele, întinde lanțuri luminoase prin negură, scrie arabescuri de aur în întunecimi ... visătorului care se privește în ea și se recunoaște cum va fi mai tîrziu, o palidă mască, cu ochii abia însemnați și gura mută închisă pe veci de un zîmbet amar. Spectrala figură din lună îl atrage ca pe un frate ce-i seamănă și ochii lui se închid, să nu mai vadă trista imagine... Nepăsătoare și albă, aducînd cu ea un fior necunoscut ... să astupe sunetele și să prindă neliniștita îndoială ca s-o zugrume... Revolta dormea încă, ațipită undeva, îndărătul coardelor, dar tremurătoarele mîni o treziră și pe ea fără de voie ; și mîniosul chip al celei deșteptate din somn privi o clipă nedumerit la cealaltă față și trecu apoi peste ea într ...
Marius Marian Șolea - Timpul mă poartă afară
... e mascaradă a omului, vreau să determin ceva fără a fi sclavul determinării mele. aleg cuvîntul!... cu poezia renegată de tăcere, pe umeri, mă dor și rostirea cuvîntului și neputința de a crede că tăcerea clădește. iubesc lumea, dar pot să o ucid. împins de ...
Vasile Alecsandri - Chirița în Iași
... blăstămații? (Intră în culisa din dreapta, din fund.) Vai! că buni-s de spânzurat în iarmaroc!... Auzi!... carnacsî, că lunecușu-i!... Valeu!... (Se aude căzând pe gheață.) ARISTIȚA, CALIPSIȚA: Vai de mine! a căzut neneaca pe gheață!... (Aleargă amândouă după Chirița și se aud picând și țipând în culise: “Valeu!... Valeu!...â€�) FECIORUL (căutând în dreapta): Haita... buf... na, c ... căzut și duducile... Ha, ha, ha... una peste alta... (În vremea aceasta Guliță se coboară furiș din trăsură și începe a se da pe gheață.) GUGULIȚĂ: Uța... a... a... Bine-i de dat de-a săniușul... Uța... a... a... Neneaca s ... că te-a vedea ea cucoana acuși. GUGULIȚĂ: Taci, îți zic, c-apoi știi... (Către fecior.) Măi, fecior boieresc, vin’ de te dă pe gheață cu mine. FECIORUL: Ce să fac?... că doar n-am zece capete de stricat... GUGULIȚĂ (mânios): D-apoi dacă-ți poruncesc eu?... nu vrei ... glas de jidov strigând: “Vio, vio.â€�) SCENA II FECIORUL (lângă oblon), ȚIGANCA (lângă coada trăsurii), GULIȚĂ (dându-se de-a săniușul pe ...