Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru I(CEEA) CE
Rezultatele 1061 - 1070 din aproximativ 1462 pentru I(CEEA) CE.
George Coșbuc - Coloana de atac
... redută Nu plumbi curgeau, ci râu de foc, Și linii-ntregi cădeau pe loc. Și-un căpitan, cel nalt, sărmanul, Căzuse vârfuind mormanul, Iar celălalt, acel ce-ochea, Muri trăsnit în fața mea. Căci uite-așa văzui de bine Pe-un turc bătrân ochind spre mine, Iar bietul căpitan nu-ș cum ... l prind, ca să nu cadă Și-atunci căzui cu el grămadă Și vezi, și-acum mi-e capul prost, Că nu-nțeleg nici azi ce-a fost: M-am pomenit la șanț deodată Și-o cârp-aveam la cap legată. De ce și când, de mâna cui? Și-atâta drum eu când făcui? Voiam să-ntreb, n-aveam pe cine, Căci tot străini pe lângă mine. Dar ... de vânt, Pe fața negrului pământ. Pe lături ne-ntărim șireagul: Și iat-un căpitan cu steagul În fruntea noastră drum făcu: Ura, băieți, acu-i acu! Roiesc turbați pe zid păgânii, Sub zid se-ndeas-orbiș românii Și-aruncă scări, răzbesc prin fum, Străbat mereu facându-și drum. Trăsniți, copii ... ca frunzele de brumă, Iar sângele curgea cu spumă. Nici loc să stai, nici drum să treci Și fum de pușcă, să te-neci. Și ...
Alexandru Macedonski - La harpă
... în ruine, Murmure valul mării c-un zgomotos tumult, Sau tremure pe crinuri mărgăritari de rouă Și trestia plăpândă mlădie-se în două,... Tovarășă iubită, ce trebuie mai mult? III A dimineții rază cu florile-i de aur Nu prețuiește oare mai mult ca un tezaur? Și vântul cel de seară cu freamătul său lin Nu este armonia din cornul nemuririi ... coarde inspirate Ce fac ca să tresară la tonuri cadențate Chiar firele de iarbă din văile adânci!... Accente, cari noaptea, trecând ca o suflare Produc acel lung freamăt vuind din depărtare Prin scorburile sumbre căscate printre stânci! VIII O! Sunete sublime, pătrundeți pân' la mine, Șoptiți-mi fericirea din zilele senine ... tei care se scutur-în vânturi tremurând! IX Și astăzi mai sunt fluturi cu aripi luminoase Scăldate-n praf de aur și-n pietre prețioase, Ce dau ocol luminii din lampe de cristal; Și astăzi cerul varsă pe frunzele pălite Dulci picături de rouă în soare poleite Când ziua își deșiră ... cu noaptea se îngână, Pe când, molatic, doarme pârâu-ntr-al său val, Încât de-abia se-aude un lin susur de apă Și zgomotul ce naște din picături ...
Ion Heliade Rădulescu - Coada momițelor
... mai dinainte Păreri și mari cuvinte Că au și isteciune, Și mare-nțelepciune, Și darurile toate, un soi tot de la noadă. Și știți pentru ce oare? Pentru că n-avea coadă. Și limbuțea prea tare că-aceast-adăugire De păr, de zgârci, de nerve, această prelungire Absurdă a spinării ... minte. Iar cinci machii, pe care codata adunare Îi susținea să intre la rege în favoare, Spărgându-se striga: Că fără de această regală codătură Ce-ar fi de o momiță? și ce-ar mai semăna? Un monstru spăimântabil, un OM! o pocitură! (Căci omu-ntre momițe e proastă creatură.) Partitul de a treia pe brânci ... rege în favoare. Aceștia, firește, erau d-ăi moderați, Muțoi mai ideați, Un soi de popioni, De babuini, mamoni. Ei nu condamnau coada, ziceau că-i lucru bun! Dar ei aveau codiță! și-n public toți propun Că bună este coada, dar nu așa prea mare, Și căci excesu-n toate ... regele, cu totul uimit și asurzit, D-atâtea mari cuvinte și intrigi, rugăciuni Cu totul amețit, Rând unul câte unul se puse a-i numi În posturile nalte, să vază ...
Gheorghe Asachi - Amorul arător
... de Gheorghe Asachi Astă toamnă-Amorul-Zeu, Cercetând imperiul său, Trecu a Moldovei țară, Unde oamenii mult ară, Dar nu seceră d-agiuns. Acel sprinten călători, Ce ne arde-adeseori, De brumă-atunci pătruns, Căta casă priincioasă În vro inimă duioasă, Îns, aleu, el nicăire N-a găsit adăpostire. Căci ... pământ. Că-n această nouă mască, Cântând doina românească, A lui tauri asudau Și tot brazde răsturnau. Abie câmpul a arat, Ce n-a fost sterp din natură, Din cucură a luat De semință o măsură, Într-ales, fără neghină, Din a ... Pre tomnaticul ogor, Ca productul delicat, De ger, secet-apărat, Să se facă bun, frumos, Și miez s-aibă sănătos. Dacă deci din cel ogor Ce a semănat Amor Viitoarea primăvară Inimi nu vor să răsară Credincioase Și duioase, Virtuios, nobil Amor, Care e nemuritor, N-având unde locui ...
Nicolae Filimon - Jocul bănățean
... prin a se preîmbla unul după altul în rond, fără a se ține de mînă, și izbind numai ușor din picioare. Din ce în ce, danțul devine mai repede, însă neanimat; căci cum se poate anima jocul, cînd departe de juni se află tinerile țărance ce au aerul de a sta indiferinte? Junii însă, prin varietatea și grația ce dau jocului lor izolat, au aerul de a voi să atragă și pe acele june fete. Acestea nu mai pot rezista la atîta ... atuncea ne-om lăsa, Cînd ne-o bate scîndura. Satira nu poate oare veni spre a varia simțiciunile amorului? Românul iubește varietatea, și ce e mai variabil decît a cînta iarăși: Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Numai popă nu mă face, Să mînc pîne bombăită, Și colaci De la săraci. Și apoi, satirîndu-se pe sine însuși, își descrie vîrstele ... îți spune mii și sute, Pînă te scoate din minte. Dar cînd voinicul e depărtat, cum va avea știre despre mîndra lui? Oare cucul nu i-ar putea face acest serviciu? Cucule, de unde vii? De la noi, de peste vii? Dar de mîndra
Ion Luca Caragiale - %E2%80%9EMoftul%E2%80%9D făcător de minuni
... ploile ordinare, cari cad aproape în toate zilele săptămânii, cade regulat, în fiecare vineri de după amiază până noaptea și sâmbăta, o ploaie torențială, ceea ce face o foarte simțitoare pagubă atât agriculturii cât și spanacoculturii, adică vânzării gazetelor în genere și-ndeosebi a celor cari apar o dată ... am ajuns să descoperim acea cauză: ea nu este, ea nu poate fi atribuită decât norocului nostru. În adevăr, vinerea după amiazi apare foaia noastră. Ce se-ntâmplă vineri după amiazi? Începem să facem paginile: încep să se strângă norii. Isprăvim corectura paginilor: începe să fulgere și să tune. Dăm paginile ... cază țara în așa cumplită criză agricolă, economică și financiară. Iată puterea credinței, pe care nu o aveam atunci, dar pe care o avem astăzi! Ce mai sf. Dumitru și sf. Paraschiva? Vrea statul, vor agricultorii să potrivească mersul regulat al robinetelor cerului, n-au decât să intereseze foaia noastră, asigurându ... potopeală strașnică s-a dezlănțuit asupra Bucureștilor. Suntem siguri că omul științei, d. Șt. Hepites, directorul Institutului meteorologic, nu-și dă seama de ce
Ion Luca Caragiale - Calul dracului (Ion Luca Caragiale)
... să-ți spui? -Vino-ncoace, terchea-berchea! Și zicând astea, scoate din traistă o costiță de purcel, niște colaci și turtă dulce și mere, și i le dă: - Ia colea și trage-i fălci, că dinți, slava Domnului, văz că ai. A mâncat băiatul cu poftă mare; i-a mulțumit gazdei și s-a aplecat la fântână să bea. - Ce faci, mă? - Ce să fac?... vreau să beau. - Păi, apă rece să bei dupa costiță afumată? Ia colea!... Și i-a dat din desagă un clondiraș cu rachiu de izmă. - Să-nveți de la mine, mă băiete: să nu bei apă după lucru ... și trage ș-așa ș-așa. Băiatul sare din somn: - Ce e, babo? - Bine, mă pușlama, că n-am să-ți zic mai frumos!... după ce te-am găzduit, te-am ospătat și cinstit boierește, tu, gogeamite flăcău în putere, să-i tragi la aghioase, și eu, o biata neputincioasă, să moțăi deșteaptă, să-ți spui basme și să te apăr de muște... ai? Pai ce fel de vorbă-i ...
Mihai Eminescu - Povestea teiului
... mîne De cu azi te pregătește! Mîna Ea la ochi și-o ține, Toate mințile-și adună, Să ia lumea-n cap, nebună, Parc-atîta-i mai rămîne. Calu-i alb, un bun tovarăș, Înseuat așteapt-afară, Ea picioru-l pune-n scară Și la codru pleacă iarăși. Sara vine din ariniști, Cu miroase o ... Ea tresare, Și privind uimită-n lături, Vede-un tînăr chiar alături, Pe-un cal negru e călare… Oare ochii ei o mint, Sau aievea-i, adevăru-i? Flori de tei el are-n păru-i Și la șold un corn de-argint. Ea privi atunci în jos, Trece mîna pe la tîmple, Iară inima-i se împle De un farmec dureros. El se da tot mai aproape Și cerșea copilărește; Al ei suflet se răpește De închide-a ei ... respinge, Dar se simte prinsă-n brațe, De-o durere, de-o dulceață Pieptul, inima-i se strînge. Ar striga… și nu se-ndură, Capu-i cade pe-a lui umăr, Sărutări fără de număr El îi soarbe de pe gură; O desmiardă ș-o întreabă, Iar ea fața ... ...
Ion Luca Caragiale - Cam târziu...
... le-au bătut odinioară în tinerețe, întovărășiți de Costică Panaite; și cu cât mai mult umblă acele gânduri, cu atât le reînviază în față, din ce în ce mai palpabilă, figura vechiului prietin cu toate atributele ei caracteristice. Când figura amicului Costică s-a-ntrupat întreagă în imaginația lor, toți trei ... — Parol? — Ce! ești copil!? Dar, ca prin minune, de la ușa berăriei de-afară, se aude ca un ecou un glas străin: — Ce! ești copil!? Toți trei rămân încremeniți la auzul acestui ecou ce pare că vine dintr-o altă lume care a fost și nu mai este. Până să se domirească prietenii, iată că apare în ... sărută care mai de care cu mai multă căldură. Dar Costică se-ntoarce cătră birjar: — Și ce poftești acuma? — Încă un franc. — Ce! ești copil!? Și zicând aceasta, dă un franc birjarului, și se-ntoarce cătră prieteni, cari iar îl sărută. Se așază toți la masă în culmea ... a avut plăcerea să-ntâlnească pe vechii lui prietini, fiindcă „s-a-ncurcat cu alții!" și că acuma e foarte mulțumit ca i ...
Vasile Alecsandri - Prosper M%C3%A9rim%C3%A9e (Alecsandri)
... domnule MĂ©rimĂ©e; acesta e un cântec poporal de la noi. lată versurile: Arde-mă, frige-mă, Pe-un cărbune pune-mă! De mă-i pune pe-un cărbune Ibovnicul nu ți-oi spune, De mă-i bate cu o vărguță Peste ochi și peste țâță, Tot m-oi duce la portiță Să dau altuia guriță. De mă-i bate cu gardul Tot m-oi iubi cu altul. Via-n vară înflorește, Iar în toamnă cum rodește Vine-un graur de-o ciupește. Eu ... privea cu jale splendorile naturii; era Prosper MĂ©rimĂ©e! Mă apropiai de dânsul; el mă cunoscu și-mi zise cu o zâmbire amară: — Ce zici de mine, amicul meu? Nu ți se pare că reprezint dragonul spăimântător care în vechime păzea grădina Hesperidelor? Privește în ce stare m-a adus boala de inimă ce mă ucide de când nu ne-am văzut! Am să mor în curând în floarea... bătrâneții! — Nu crede aceasta, domnule MĂ©rimĂ©e, căci ... convinge de științele sale, îi arătă rochia sa favorită, și noul sapient, examinând poalele, traduse pe loc cusuturile lor în modul următor: „Nimeni nu-i ...
Grigore Alexandrescu - Răspunsul cometei
... am priimit, Prin poștia cerească, Biletul tău pornit Din Țara Românească. Odată cunoșteam Subt nume de roman Un preaputernic neam, Al lumei crud tiran; Neam ce-l credeam perit, Căci nu l-am mai zărit; Și pînă-ntr-ast minut (Mă jur pe al meu nume), Eu nici aș fi crezut ... În rele mult sporește, Văzînd că jos la voi mulți oameni mari și buni, Lumei folositor, au trecut de nebuni, Au fost persecutați În vreme ce-au trăit, Și foarte lăudați După ce-au murit. Eu prea rău am urmat, Cînd am lăsat odată Pe Noe d-a scăpat Cu luntrea-i deșălată, Căci știi ce a făcut Cît liber s-a văzut? El a sădit o vie Ș-a căzut pe beție ... el cîți s-au prăsit, Acei ce au fost tari pe cei slabi au robit; Soarele-au spăimîntat prin lupte și omor, Pentru globul pămînt, ce nu era al lor. Căci socotesc că știi, nevoie n-am să-ți spui, Că nu e-al vostru el, ci voi sînteți ai lui ... ...