Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PENTRU ACEASTA

 Rezultatele 1051 - 1060 din aproximativ 1390 pentru PENTRU ACEASTA.

Alexandru Vlahuță - Delendum

... pompe și de sărbători solemne, Cari țin, cu tot prilejul, să s-arate, să se-nsemne, Iată-i toți, porniți să ieie nemurirea cu asalt: Pentru ei nu-i poartă-nchisă, și nici scaun prea înalt. Sunt bătrâni cu barbe albe, tineri fără de musteți, Ucenici și capi de școală, poeți ... cu-al vostru cântec graiul bunilor strămoși, O, vânturători de fraze, scripcari sarbezi și smintiți, Nu vedeți în ce mocirlă de prostii vă bălăciți? Ce? Pentru c-ați pus la mustru    niște biete vorbe goale Ș-ați umplut, cu chiuita, de cerneal-atâtea coale, Pentru c-ați scâncit la lună, ca toți barzii răsuflați, Un amor străin, și patimi vechi, ce nu le-nțelegeați; Credeți că-i de-ajuns ca ...

 

Gheorghe Asachi - Erostrat

... A sa faptă au vădit. A poporului, deci, ceată, De mânie înfocată, La giudeț pre el îl cheamă Și-osândire cere dreaptă Pentru astă crudă faptă; Erostrat stă fără teamă. Îl întreabă ce păcat L-astfel faptă l-au mânat? Cercetează dacă n-are Vun cuvânt de apărare ... n milioane, Templul ei au nimicit, Ce-i lăcaș de zei dorit Și-i misteriul de lege, Faima Greciei întrege! Dar Erostrat, nepătruns: Dede atunci acest răspuns: Am dorit ca al meu nume Cunoscut să fie-n lume; Iată-mi fapta și prihana, De-asta ars-am pe Diana! Inima-mi ...

 

Andrei Mureșanu - Către martirii români din 1848-1849

... voi floarea tinerimei, Ce-n lupte sângeroase căzând, v-ați rupt de noi! Pământul ne desparte, iar cerul ne unește În patria cea sfântă, egală pentru toți, Acolo nedreptatea și ura nu răzbește, Nu cumperi cu vieața pământul de trei coți. Voi v-ati plinit chemarea și sânta datorință, Când pentru ... au scos din moarte Onoarea, existința, tezaurul mai frumos; Prin sângele lor sacru s-a șters tirana soarte, S-a stins pentru pururea suspinul dureros, Surori, nu plângeți frații, căci ei vă liberară De turmele rebele, al căror scop au fost: Să taie tot, să arză, cu ... în frunte, A nu ști de pericul, de moarte și nevoi! Iar voi, plăntuțe crude, ce-acum pășiți în lume, Păstrați cu reverință acest

 

Ion Luca Caragiale - Un mare sculptor român

... de artă de o necontestată valoare: este un dar splendid pe care și l-au făcut ploieștenii într-un moment de admirațiune si de respect pentru propriul lor patriotism și curaj civic — este statua Libertății. De câte ori trec prin urbea Ploieștilor mă abat totdeuna în Piața Unirii, să văz ... puie la locul de la care au fost resturnațiâ€�, Democratul îl încheie astfel: „Miercuri, la 9 curent, este prima aniversară a doliului pentru pierderea lui Dumitru Brătianu, autorul statuiei ce ploieștenii au în Piața Unirii.â€� Înțelege bine oricine că după atâta ș-atâta bravură de stil, redactorul ...

 

George Coșbuc - Cetatea Neamțului

... și ia drumul încotrova Totdeauna prin Moldova. Și plecau fără merinde Căci așa era bonton Să mănânce tot plocon, Ce puteau ici-colo prinde. Dar acest slăvit Ion Își avu-n desagi slănina. Și-i pierdu, să-i bată vina! Deci, cu oști, vestitul rigă, Cum umbla pe-aici flămând Și ... boi? Cine dracul sunteți voi? Noi? Plăieșii din cetate. Zece-am fost, pieriră doi. Rex făcu o mutră lungă, De credeai că vrea să-mpungă. Pentru voi a fost gâlceava? Dar boierii? Ce gândești! Noi să știm? Prin Tirchilești. Domnul unde-i? E-n Suceava. Dar poporul? La Plăiești ... aminte și-a adus Că-i e teaca fără spadă: În Liow zălog și-a pus Spada cea cu steme duble Pentru-un pol și două ruble! Dând din mâini ca cel ce-alungă Gânduri rele: Eu sunt bun. Apropo, ce-am vrut să spun? Onofrei, te ...

 

Vasile Alecsandri - Baba Cloanța

... cumplit își frânge, Crunt strigând spre răsărit: „Sai din hău făr' de lumină Tu, al cerului dușman! Tu, ce-n veacuri schimbi un an Pentru-un suflet ce suspină, Duhul răului, Satan! Tu, ce stingi cu-a ta aripă Candela de pe mormânt, Unde zac moaște de sfânt ...

 

Antim Ivireanul - Postfața Evangheliei greco-române, tipărită la București, în anul 1693

... de o ființă și de împărăție în trei fĂ©țe cunoscută. Deci văzând eu smeritul, adâncul bogoslovii, mă stridiiam a mă apuca de acest lucru. Însă dându-mă pre mine cu credință curată și cu nădĂ©jde cătră dulcele Hristos carele zice, la Mathei 21: De veți avea credință ... cĂ©re, crezând, veți lua. Deci spre-acĂ©stia căutând cu tot sufletul și inema, prin trudă și osteneală, nu puțină, m-am atins de acest folositoriu de suflet lucru, al căruia întâi cea lui Dumnezău plăcută voință și aflare, și cheltuialele au fost a prealuminatului ș-a ... Rogu-vă dară, îndreptarea greșalelor, neștiinții și a nesocotĂ©lii mĂ©le cu blândă și frățască voință, și nedefăimând făcându-o, rugați-vă pentru

 

Ștefan Octavian Iosif - Închinare (iosif)

... de-aș putea iubirea s-o-ngrop aici cu ele ! Odihna peste groapa iubirii înflorește, Pe urm-atîtui zbucium senină floarea-i crește. Ci numai pentru mine răsare prea tîrziu: Ea va-nflori cînd însumi în groapă am să fiu ! Aici sunt dar acele cîntări, ce-odinioară, Ca lava ce din ...

 

Heinrich Heine - Închinare (iosif)

... de-aș putea iubirea s-o-ngrop aici cu ele ! Odihna peste groapa iubirii înflorește, Pe urm-atîtui zbucium senină floarea-i crește. Ci numai pentru mine răsare prea tîrziu: Ea va-nflori cînd însumi în groapă am să fiu ! Aici sunt dar acele cîntări, ce-odinioară, Ca lava ce din ...

 

Nicolae Gane - Comoara de pe Rarău

... trece prin minte să faci una ca asta?... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . După alte două ore de suiș, ei ajunseră pe vârful Rarăului, unde domnița își îngropase comorile. În acest timp un fum alb și umed începu a se ridica din fundul văilor și în curând îmbrobodi toți munții cu un văl argintiu ... fund; se zice că merge până la măruntaiele pământului. Ea nu de mult s-a ivit, și într-însa locuiește stafia muntelui. Dar pentru Dumnezeu, domnule, să nu pierdem vremea! Furtuna ne grămădește din urmă, și, dacă nu vrei să te dai hrană corbilor, haide iute la vale; cunosc ... se în dreapta și în stânga: Ha! strgă el cu bucurie, iat-o!... Atunci ei se coborâră cu încetul în peșteră unde abia era loc pentru amândoi. — De-acum șezi jos și vino-ți în fire, căci prin mare și grea cumpănă am trecut. — Suntem oare scăpați? întrebă Costin ...

 

Ion Luca Caragiale - Țal!...

... de nimic! Așa, inovația onor. Direcțiunii generale C.F.R. a prins: încet-încet, pretutindeni la noi se introduce infinitivul ca imperativ chiar fără negație, pentru orice persoană și ocaziune. Astfel, pe o sticluță de doftorie cu prafuri care s-așează la fund, citești: „A se scutura bine înainte de ... întoarcem la substantiv, de unde am pornit. Vom citi, la vreme, în Dicționarul Academiei Române, când va apărea: Țal — substantiv comun, de genul masculin pentru amândouă sexurile — impiegat comercial sau impiegată comercială; persoană-însărcinată într-un local public de consumațiune cu încasarea plăților de la consumatori. Declinare regulată. Nominativ ... un Țal — destul! Dar să lăsăm chestiunile academice, și să vedem cât înțeles filozofic, chiar din punctul de vedere al vieței practice, poate cuprinde acest cuvânt de o singură silabă — Țal. Am un prieten care-mi zice totdeauna: — Eu, nene Iancule, n-am avut noroc să dispun de ... a se lua un aperitiv imperativ! — și apoi ne-am suit în sanie. Mitică, foarte vesel pe drum, mi-a debitat acest frumos aforism: — Nene Iancule, toate mulțumirile în lumea asta trebuiesc plătite. Daca le plătești cu anticipație, ți se par mai ieftine; daca le plătești ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>