Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TE��I
Rezultatele 1041 - 1050 din aproximativ 1774 pentru TE��I.
Ion Luca Caragiale - Corespondența sentimentală
... cu ei se duce și ai tăi și atunci va fi tărziu, căci o să-ți suveniezi că a fost o ființă care te-a iubit, și chiar atunci blastfemu meu-ți va cădea asuprăți — căci cu multu se deosibesce când cineva se află tĂȘte a ... mi dă o vie speranță, inchipuesciți in ce stare deplorabilă se află acela când iubesce și nu e iubitu) uă dată dupe cum te cunosc erai naivă, blăndă, și cu-n caracter foarte frumosu vis-a-vis de mine, astă-zi a perit acea modestie ... pare că inaintea ochiloru este uă nălucă cănd ’mi pomenesce ’mi spune de uă altă ființă. — Nu vezi Mari, nu observi, că te iubescu, ah dumnezeulu meu, aibi indurare, și fă ca acea ființă pe care uă am, să cadă astfel cum sum, găndeștete Mari că poate să ... ori și cărei ființe, careți va descria soarta sa ca și mine, în fine găndeștete iubită, angelul meu, găndeștete și aibi indurare de cella ce te iubesce. Deară ce se zicu, o nu, nu voi să cad pănă acolo, voi să viu in simțiri și să revinu de unde ...
Ion Luca Caragiale - O blană rară
... voi!" și-a zis ea, și a urmat pe Cuțopolu. Astăzi este femeia unui influent senator, de șapte ori milionar: Dă-te-n lături! nenorocitule căpitan Mișu; dă-te-n lături! te stropește! Îl mai iubește ea?... Poate. O mai iubește el?... Desigur. Dar... ea este atât de sus astăzi și el... el e atât de jos ... Pentru copilul ei! În seara când, dintr-un cabinet particular, după un bal mascat, Aglaia, amețită de băutură, a plecat cu arendașul, dându-i amantului ei cu tifla, acesta, în primul moment n-a vrut să crează că-i adevărat. Era și el beat! atâta șampanie! Toată scena de despărțire atât de scandaloasă, acel marș! aruncat cu despreț la plecare, nu aveau aerul destul ... Aglaia are să lase la otel pe bătrânul Cuțopolu și, ca de regulă, are să se întoarcă a doua zi înapoi, căită, să-i ceară o iertare, despre care erau tacit înțeleși îndestul, și să-i dea jumătate din o sută de franci... Trebuiau bani, mai ales pentru copil, pe care-l creștea nenorocita de Lucreția, sora Aglaii. O zi, două ...
... pînă acuma domnește singur busuiocul. Ca o biserică miroasă seninul cucerit o clipă, Dar se trezesc în umbră crinii, vărsîndu-și boarea lor profană, Văzduhu-i greu cît n-ar fi-n stare vîslind să-l taie o aripă, Un trandafir murind se farmă pătînd cuprinsul ca o rană. Și tot ... trimite-un gînd de pace un miros blînd de iasomie, Și flutură-n deșert în aer, ca un steag alb, o nalbă ruptă. Hodină nu-i, dar iată-n luptă că vin și mîndrele verbine, Un miros voluptos aleargă adus de vînturi de departe, Și nu-i mireasmă să n-adoarmă, nici floare nu-i să nu se-ncline; Iar noaptea toată deodată miroas-a dragoste și-a moarte. Miroas-a moarte ș-a ... polog frumos în care te-nvinge somnul fără vrere, O ceață diafană zboară ca peste-un cîmp de bătălie, Acoperind din nou grădina cu-ntunecatele-i
Constantin Negruzzi - Melodii irlandeze
... nu trebuia a se pleca niciodată este abătut. Fiii tăi numai pe ascuns suspină jălind pustiirea ta, căci e crim a te iubi și moarte a te apăra! Fiii tăi sunt desprețuiți dacă nu știu trăda; hărăziți întunerecului dacă nu ocărăsc pe părinții lor; torția care-i luminează în calea cinstelor se aprinde la focul unde patria moare. Deci nu osândiți bardul dacă cearcă a uita în dulcele vis a ... ea nu se mai vede nici o floare, nici un boboc de roză spre a răsfrânge roșețele ei și spre a-i în turna suspinele ei. Eu nu te voi lăsa a tânji pe mlădița ta, sărmană singuratecă! De vreme ce surorile tale odihnesc, mergi de dormitează lângă ele. îți împrăștiu foile ... său armă mâna sa, iar arpa sa cu acoardele sălbatece, e spânzurată dinapoia sa. "Pământ a cânturilor! zise bardul ostaș, când toată lumea te trăda, în cai un paloș va apăra drepturile tale și o arpă credincioasă te va serba!" Menestrelul căzu, dar lanțul vrăjmașului nu putu încujba falnica sa frunte. Arpa care iubea n-a mai răsunat, căci îi rupsă ...
Thomas Moore - Melodii irlandeze
... nu trebuia a se pleca niciodată este abătut. Fiii tăi numai pe ascuns suspină jălind pustiirea ta, căci e crim a te iubi și moarte a te apăra! Fiii tăi sunt desprețuiți dacă nu știu trăda; hărăziți întunerecului dacă nu ocărăsc pe părinții lor; torția care-i luminează în calea cinstelor se aprinde la focul unde patria moare. Deci nu osândiți bardul dacă cearcă a uita în dulcele vis a ... ea nu se mai vede nici o floare, nici un boboc de roză spre a răsfrânge roșețele ei și spre a-i în turna suspinele ei. Eu nu te voi lăsa a tânji pe mlădița ta, sărmană singuratecă! De vreme ce surorile tale odihnesc, mergi de dormitează lângă ele. îți împrăștiu foile ... său armă mâna sa, iar arpa sa cu acoardele sălbatece, e spânzurată dinapoia sa. "Pământ a cânturilor! zise bardul ostaș, când toată lumea te trăda, în cai un paloș va apăra drepturile tale și o arpă credincioasă te va serba!" Menestrelul căzu, dar lanțul vrăjmașului nu putu încujba falnica sa frunte. Arpa care iubea n-a mai răsunat, căci îi rupsă ...
... Gelu Vlaşin - Jocul secund Jocul secund de Gelu Vlașin lumina nu-i a noastră ea nu știe să zboare ea nu știe să tacă lumina nici nu moare lumina care doare totul te cuprinde totul te coboară jocul nu te cheamă jocul nu te
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer
... sură și, dreaptă și nemișcată, ca o stană de piatră, zise pe gânduri: — Cum mi se bătu inima... și nu știu pentru cine. Nu-i bănuiesc nici partea, nici chipul, nici soarta. Dar-ar Domnul, de-a fi băiat, câmpul lui să dea nouă spice dintr-un bob ... în jos, ca într-un alai de jale. Tolopan, Cătănuță și Deliu poartă pe umeri sarcină, ce, de-ar fi mai mare decât pământul, nu i-ar strivi mai greu. Parcă numără pașii, parcă dibuie locul în mersul lor. Să ducă ei, pe patul de tufani, cerb trântit din muchie de ... Îi cuprinse grumajii, își lipi fața de fața lui... Când se ridică, cu buzele roșii, în mijlocul tuturor, își aruncă dulama și strigă: — Deșteaptă-te, copil, în măruntaiele mele, c-a pierit viteazul codrilor! Și codrii vor fi moștenirea ta, c-ai mișcat pe crivăț, pe fulgere și ... flăcău. Fata e bălaie; flăcăul e oacheș și larg în spete. E Șuer-copilul, căpetenie de haiduci, ce poartă fulgere în priviri și glasul lui te îngheață ca bătăile crivățului, căci a sosit pe vânturi, pe fulgere și viscol. Ș-a strâns grămezi de mahmudele ca jăraticul ...
... prorocește A cobirei neagră țarcă. Voi ne duceți spre pieire, Bismarqueuri de falsă marcă. Escelența, bezedeaua Cu mândrie poartă steaua Ce cu stimă i-a fost dată C-a putut a fi licheaua Ce la rus ș-aplecat capul Și la turc a ... cordeaua Căci nevasta-i pentru-o târlă De cătane fu cățeaua; În zădar cu-a lor mândrie Tu îngreuni canapeaua, Crezi că lumea te admiră Când colinzi în lung șoseaua; În zădar mai taie mutre Serioase mascaraua, Cu blazoane-nchipuite Ș-a împodobit cupeaua. Știm ce-aramă ... și steaua, Dar ce merite-are dânsul Escelența, bezedeaua? E o carte măsluită Toată viața lui, licheaua, Și noi știm ce însemnează De pe pieptu-i
Alexandru Macedonski - Prietenie apusă
... Alexandru Macedonski - Prietenie apusă Prietenie apusă de Alexandru Macedonski I Moara ta zăcea-ntr-o vale liniștită — printre ulmi -- Pitorească o zărirăm printre plante urcătoare, Și era prietenie între noi, și zi cu soare ... de-o simțire ca a ta. Luminoasă și voioasă ți-era casa părintească... La intrare verzii dafini o-nfloreau fermecători, Avea aer împrejuru-i, soare cald s-o poleiască Casa ta ce-adăpostise anii tăi surâzători. Casa ta privea-ntr-o stradă luminoasă și voioasă, Și puteai să dormi ... pământești invidioasă... Când un vis ne nălucește, strălucește, și s-a stins: Casa ta privea-ntr-o stradă luminoasă și voioasă. III Inspirarea te-aripase să atingi înalte culmi, M-ai chemat să-ți fiu prieten — frați de cruce ne legasem, O simțire și un cuget să ne ... inspirarea te-aripase Pentru mine erai zeul unui vis olimpian, Visătoarea armonie ce răsare pe pian Și de care al meu suflet iubitor, s-amorezase. Te-aripase inspirarea să atingi înalte culmi, Și pornisem, mână-n mână printre-a vieții mișelie, Învrăjbiți ne ducem astăzi în fatala vijelie... Moara ...
Dimitrie Bolintineanu - Mircea cel Mare și solii
... Dimitrie Bolintineanu - Mircea cel Mare şi solii Mircea cel Mare și solii de Dimitrie Bolintineanu Într-o sală-ntinsă, printre căpitani, Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani. Astfel printre trestii tinere-nverzite Un stejar întinde brațe veștejite. Astfel după dealuri verzi și numai flori Stă bătrânul munte albit ... Tu, ce într-această nație creștină Strălucești ca ziua într-a ta lumină, Tu, o, doamne, cărui patru țari se-nchin. Allah să te ție, dar ești un hain!" În murmură surdă vorbele-i se-neacă. Cavalerii trage spadele din teacă. Mircea se-ndreptează iute către ei — ,,Respectați solia, căpitanii mei!" Apoi către solii Porții el vorbește â ... Însă al său suflet nu e-mbătrânit: Ochii săi sub gene albe și stufoase Cu greu mai îndreaptă săgeți veninoase; Dar cu toate astea fieru-i va lovi, Ș-albele lui gene încă n-or clipi. Cela ce se bate pentru a lui țară, Sufletu-i e focul soarelui de vară. Mergeți la sultanul care v-a trimis, Ș-orice drum de pace, spuneți că e-nchis!" Apoi către ...
Mihai Eminescu - Dragoste adevărată
... Mihai Eminescu - Dragoste adevărată Dragoste adevărată de Mihai Eminescu Dragoste adevărată De fecioară prea curată; Tânără-ntineritoare, Dragoste de fată mare; Însă plină-i de durere Dragostea cea de muiere, De durere și de haz, De dulceață și necaz; Îndărătnică și dragă Cată ceartă ziua-ntreagă, Iară sara se ... tot ție va să-ți placă; Dragostea de la muieri E cu sare și piperi, Nu-i lihnită și dulceagă, Zi cu zi în foc te bagă, E războinică, fierbinte Și cu capul fără minte; Dragostea de la muiere E ca fagurul de miere, Dar un fagur pipărat, Dulce când e ...