Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SĂ NU
Rezultatele 1041 - 1050 din aproximativ 2617 pentru CA SĂ NU.
Alecu Russo - Despre "Steaua Dunării"
... cântec mai moldovenesc decât toate cântecele: Vară, vară, muma noastră, Ia bruma de pe fereastră Și zăpada de pe coastă, Și o fă iar rotăgoală, Să mă mai dau ici de vale, Să mai clănțăi din pistoale; Să mai văd soarele lucind, Să mai văd iarba dând, Codrii înverzind; S-aud copilașii chiuind, Ciobănașii fluierând. Din acest umor carnavalesc, primblat douăzeci și patru ceasuri într-un târg de ... de a ți le împărtăși. I. Că numărul abonaților la Steaua Dunării ar fi mare... deși mare... dacă!... Pot oare spune acest dacă?... Nu te vei mânia și supăra ca alți redactori... care nu se mulțumesc a fi numai redactori, dar vor a fi școală, sau cel puțin un eho al școalelor muncite de România ... oamenii a nu se mai înțelege, acum că este nevoie de înțelegere; și, neuniți în vorbă, sunt toți uniți a cere ca Steaua să scrie pentru obște, obștea cea nepoligloată, nelatină, nefranțuscă, ca să poată bieții oameni avea o legătură, un locușor pe pământul moldovenesc, unde să ...
Ion Luca Caragiale - Norocul culegătorului
... sfinția ta trebuie să ai trecere în lumea asta..." Da, maica stariță zâmbi cu mâhnire și-i tăie vorba cu bunătate: "În lumea asta?… nu prea am trecere de la o vreme. - Și de aia vream să te rog, zice lucrătorul, să-mi faci și mie rost de vrun noroc mai bun. - Să vedem... să mă rog poate de fiu-meu. - Da ce e fiul sfinției tale?... are vreo putere? - Apoi de! eu așa gândesc... Da ce ai vrea tu ... Știu eu? aș vrea să nu mai lucrez așa de mult pentru atât de puțin câștig. - Bine, zise maica starița... Atuncea, dacă-i așa, o să mă rog de fiu-meu să te norocească". Și râdică ochii ei sfinți și dulci cum îi cerul senin, în sus și zise: "Fiul meu, fiul meu! fă-mi pe gând ... sare și-l ia de gât și pe el și-l târăște și-l învârtește, dă-i la dreapta, dă-i la stânga, mă rog, ca nebunii, până ce cad amândoi pe câte un scaun gâfâind. Bietul om începe să-și facă cruce ca de alte alea. " ...
Vasile Alecsandri - Din albumul unui bibliofil
... prezența lui tăia pofta de mâncare chiar acelor officiers de bouche. Îngrijitor de închisori și pedepsitor acelor judecați de moarte și dați pe mâna lui ca să-i omoare! lată titlurile și funcțiile Armașului! La câte scene tragice el era condamnat să asiste și chiar să ia parte activă! Ce fizionomie de călău boierit! Se zice că mai toți Armașii au fost străini: greci, arnăuți etc., căci românul nu a avut niciodată tragere de inimă pentru meseria de gâde. Apropos (unii zic aproposito, însă pentru ce și cum s-au adoptat acești ... Avantaj destul de iluzoriu pentru pacient! însă măngâietor pentru vanitatea rudelor alese ale spânzuratului! II - Formulă de afurisenie „Fierul, pietrele și toată firea neputrezitoare să putrezească și să se risipească, iar trupurile acelor fără credință să steie întregi și sufletele lor niciodată să nu vadă lumină! Să-i omoare pe dânșii dumnezeiasca sabie! Să se facă ei mâncarea vulturilor și a corbilor! Să cadă asupra lor cărbuni de foc! Fiii lor să fie săraci și femeile lor văduve! Diavolul să steie în dreapta lor! Să
... s-a pus, Ș-o doare durerea de milă cu drag Și stă, ca cioplită, stă ceasuri pe prag, Nici moare și nici nu trăiește. Ș-acum, înspre seară, cu păr despletit, Și galbenă-n față ca cei ce-au murit, Nebună plecase, cu furca în brâu, La moară, cu gând să s-arunce în râu, Și mă-sa a prins-o, firește. Vai, lasă-mă, mamă; de ce nu mă lași? Mai bine cu giolgiul p-obraz în sălaș, Mai bine sub moară de hrană la pești, Vai, lasă-mă, mamă, de ce mă ... cuget la ea, Și-atunci am stat veșted de milă. Și cei adunați se-mprăștiară pe drum; Și iarăși primarul da sfaturi: Nicicum! Cu bine nu-i bine, și-i rău cu sudălmi: Să-i trag eu din zdravăn vro câteva pălmi, S-o vezi cum se scutură-ndată! S-o bat ca la chip și s-o leg eu butuc, O dată, dar numai o dat să-i apuc Cosițele-n stânga ș-apoi s-o plesnesc, Cu dreapta, să
... Îi schimbă poate-n taină prescrisele destinuri? Ai tu vro țintă-n lume  amara ta suflare Au face-l-va pe dânsul  de nu ferice  mare? O, eu nu cer norocul, dar cer să mă înveți Ca viața-mi preț să aibă și moartea-mi s-aibă preț. Să nu zic despre nime ce despre om s-a zis: Că-i visul unei umbre și umbra unui vis!... Bolnav în al meu suflet ... În glasu-adânc al stranei Voi mesteca legenda cea veche a Satanei. O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării, Cu gemătul tău aspru ca murmurele mării... Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară: ,,Că tot ce în lume e vrednic ca să piară..." Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele. Cu cârduri uriașe te-ai înălțat, rebele, Ai scos din rădăcine marea s-o-mproști în soare, Ai vrut s-arunci ... a ta moarte cu slabe mâni și reci. La sorți va pune iarăși prin lumile din cer Durerea mea cumplită  un vecinic Ahasver, Ca cu același suflet din nou să reapară Migrației eterne unealtă de ocară... Puternice, bătrâne, gigante  un pitic, Căci tu ...
Ion Luca Caragiale - Ingeniozitate parlamentară
... cu revenirea partidului liberal la putere; pentru a avea totdeauna o situație clară, ba putem zice chiar limpede, propunem: Guvernul de aci încolo nu va mai veni cu niciun proiect de lege în fața deputaților până ce mai întâi aceștia nu vor fi votat acel proiect. Majoritatea roagă pe guvern să nu facă dificultăți și să primească această propunere, după părerea noastră salutară partidului conservator, țării și Coroanii, cu atât mai mult că ea este făcută după atâta chibzuire de prezidentul ... Carp, iar d-sa ! luă cuvântul și opuse următoarele: Domnilor, asta este iar o gogumănie, care mi-aduce aminte de d. Calino: - Câți bani trebue să plătesc pe an ca să învăț vioara ? întreba clasicul goguman pe profesor. - Anul întâiu, răspunse profesorul, o mie de lei; anul al doilea și ceilalți câte cinci sute. - Atunci, știi ... votat mai din nainte, și pe urmă votat mai întâi, sau, mai clar: să nu se voteze întâi nici un proiect, până ce mai întâi nu va fi fost votat, în fine ca să fim cu desăvârșire clari, ...
Ion Luca Caragiale - Reacțiunea
... a Constituțiunii și a tutulor instituțiunilor, ea înneca mai întâi și apoi scălda țara în sânge. Era neagră; avea sute de capete ca hidra și mii de ghiare de vampir; fugea de lumină și lucra la întuneric, fără să aibă vreodată curajul opiniilor sale, și complota cu străinii contra Românismului. Uneori, ea își înfigea adânc ghiarele în costele Națiunii și, odată călare pe pradă ... capul! Sânge! o baie de sânge! Atunci patriotismul meu și liberalismul se deșteptau formidabile cu o supremă încordare, și, trezit dintr'un vis chaotic, răcneam ca un apucat: Jos Reacțiunea! A trecut vreme, și spiritul de examen, - aces fatal spirit, care ne'mpinge să știm mai mult, poate, decât ne trebue - vierme nenorocit care roade cu tenacitate rădăcinile credințelor - începu să găunoșeze bazele giganticei mele legende. Perfidul! Odată, când săream din loc pentru a nu știu câta oară de spaima hidrei, iată ce mi-a șoptit viermele la ureche: Reacțiunea?... prostule! Deschide-ți ochii bine; uite-te împrejuru ... la sensul realității. Mai ți-este permis ție, om cu oarecare cultură, să crezi în existența ființelor fabuloase? Nu
Ion Heliade Rădulescu - Gheorghe Lazăr (Heliade)
... pistevo era de jale sfânta religie a auzi cineva domneasca rugăciune, care se zice în auzul tuturor ce se află înaintea Domnului, cerând ca să fie voia lui, precum se face în cer așa să se facă și pe pământ; cerând pâinea cea spre ființă, adică să nu ajungă, dupe cum a ajuns fiul omului, mai jos decât fiarele pădurii și păsările cerului, neavând unde să-și plece capul; cerând ca să le ierte greșalele întocmai după acea măsură, cum pot să ierte și ei greșalele celor greșiți (mare legătură! mare vorbă! mare osândă chemată!); cerând să-i scape de ceea ce e mai greu din toate --de a nu fi duși în ispită. Câtă jale, zic, era să auză norodul aceste neprețuite și dumnezeiești cuvinte într-o limbă ce nu o înțelegea; și în vreme ce bietul copil îngâna aceste vorbe cerești, și părinții lui se îngâmfau de bucurie de pelticirea acestei ființe nevinovate, norodul ... care îi învăța catihisul și slujba bisericească; îi dideseră și vreo câțiva panachideri sau ucenici din școalele din Colțea și Sfântul Gheorghe. Aceștia abia știau să slovenească, și Lazăr trebuia negreșit să iasă cu dânșii la câmp, cu masa de inginer și cu astrolabul,
Mihai Eminescu - Un farmec trist și ne'nțeles
... farmec trist şi ne'nţeles Un farmec trist și nențeles de Mihai Eminescu Un farmec trist și nențeles Puterea mea o leagă, Și cu nimic nu m-am ales Din viața mea întreagă. E un luceafăr răsărit Din negura uitării, Dând orizon nemărginit Singurătății mării. Îngălbenit rămâne-n veci Și-i ... dânsul. Cu-atâtea tainici rugăminți, Cu-atâtea calde șoapte, Cu-atâtea lacrime fierbinți, Vărsate zi și noapte, I te-ai rugat: dorul nespus Din suflet să-ți alunge, Dar el se-nalță tot mai sus Ca să nu-l poți ajunge. Va rămânea necunoscut Și va luci departe Căci luminează din trecut Iubirii celei moarte Și se aprinde pe-orizon Pustiu de mări ...
Mihai Eminescu - Un farmec trist și nențeles
... Un farmec trist şi nenţeles Un farmec trist și nențeles de Mihai Eminescu Un farmec trist și nențeles Puterea mea o leagă, Și cu nimic nu m-am ales Din viața mea întreagă. E un luceafăr răsărit Din negura uitării, Dând orizon nemărginit Singurătății mării. Îngălbenit rămâne-n veci Și-i ... dânsul. Cu-atâtea tainici rugăminți, Cu-atâtea calde șoapte, Cu-atâtea lacrime fierbinți, Vărsate zi și noapte, I te-ai rugat: dorul nespus Din suflet să-ți alunge, Dar el se-nalță tot mai sus Ca să nu-l poți ajunge. Va rămânea necunoscut Și va luci departe Căci luminează din trecut Iubirii celei moarte Și se aprinde pe-orizon Pustiu de mări ...
Alexandru Vlahuță - Nunquam ridenti
... Vlahuță Ciuli urechile și, fluturând din cap, Se depărtă bodogănind: Că multe lighioane, Doamne, mai încap Și-n lumea asta!... Însă eu mă prind Că nu e alta mai netrebnică sub soare Ca secătura asta de privighetoare... Stai, frate, zice calul. Ce ți s-a-ntâmplat De ești așa de supărat? Tu n-o auzi?... Eu ... stau mai mult Aici. Ce naiba? Nu ca să-i ascult Același și același țârlâit Cu-așa de lungi urechi am fost cinstit. Ș-apoi să-ți spun pe lângă că nu-mi place, Dar, înțelegi că... nici nu-i serios C-o astfel de dihanie s-avem de-a face, Eu, care lui Isus Hristos I-am înlesnit intrarea în Ierusalim ... lasă-le păcatelor de fapte mari, Și vino s-ascultăm. Așa-s de rari Și scumpe clipele aceste, Când parcă zbori, Când uiți că ai să mori, Când ți se pare că trăiești într-o poveste... O, clipele aceste sunt așa de rari! Ș-un cântec e-un izvor de fapte ... și asta-i foarte rău; Nu