Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEL MAI BUN
Rezultatele 1031 - 1040 din aproximativ 1095 pentru CEL MAI BUN.
... Traian Demetrescu - Râs amar Râs amar de Traian Demetrescu În vârful atâtor decepții și dureri Din victimă ,adesea, te redeștepți călău Și bun venit în lume, te face lumea rău Să fii stăpân virtuții nemaiavând puteri. Din râs îmi fac o armă-sarcastică otravă, Am plâns destulă vreme ...
Ion Luca Caragiale - Un nou plagiat Zola
... peste altele. Grămădești un dosar, adunând la întâmplare orice fel de note și informații. Rotunjești toate aceste peticele, potrivit cu mersul fabricațiunii. Coși toate bucățelele, mai bine sau mai rău, cu ață albă. Când toate au fost compilate, cusute și țesute, numaidecât tragi clopoțelul telefonului la librărie. A venit momentul să se ... se modela materiile prime, a se spăla cârpele strânse, a se utiliza petecele și a se turna, fie anul bun, fie rău, un volum de 600 pagini. Câțiva reporteri curați la suflet au crezut că fac un bine d-lui Zola îndemnând pe public să ... să cetească in extenso remarcabila cronică literară a lui Gaston Deschamps o va găsi în Le Temps de la 12/24 mai c. Cu toată critica, însă, succesul lui Zola nu poate suferi nimic, și succesul legitimează tot, de la opincă până la vlădică. Cu Zola se ...
Constantin Stamati - Gafița blestemată de părinți
... de omăt încărcați, Încât mesteacănul geme, se zbuciumă, se-ndoiește, Se rumpe și trăsnind cade peste brazii dezbinați; Iată-ncetă și izvorul în munte să mai răsune, Ca când îl cuprinse moartea, val peste val înghețând; Asemenea și șivoiul ce curgea cu repegiune, Cu butucul rumpt de dânsul, se încleștase sleind ... se prefăcu... Într-acest fel totdeauna sufletele ovilite Sunt îmbulzite de scârbă, se bântuiesc ne-ncetat, Până ce cad ca o jertfă sfărmată și umilită, Mai ales când pierd speranța, fiind cugetul pătat. Iată-ncepu să mijească și a zorilor ivire, Pe măgurile-nalbite a munților pregiurași ... de moarte orbindu-i ochii cu ceață, Nu cunoaște pe-al său tată după așa leșin greu, Și zice cu umilință: “Oricine ești, om bun, du-mă Pe zăpada de afară, unde se cade s-aștept Vrednica mie osândă și suflarea de pe urmă... Ah, dar ce văd! tu ești ... Tu ești, mamă, lângă mine? părinți plini de bunătate, Uitat-ați a mea greșeală și blestemul ce mi-ați dat? O, maică, ce mai plângi încă fiică plină de păcate!... O, milă! o, dragă tată! demnă sunt eu de iertat? Demnă sunt de îndurare? vrednică-s de-a ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de septembrie
... ta iubire Și scepticul îndată de cer nu se-ndoi! Mi-ai zis: Poetul are o misiune sfântă... El trebuie să creadă și n-am mai cercetat. Poetul e o harpă: nu cugetă, ci cântă Chiar el nu se-nțelege, dar este ascultat! Prin lumile luminii se-ntraripă să zboare Și ... M-a dus desigur vântul la maluri și pe mine, Dar inima din pieptu-mi de stânci s-a sfâșiat, Și nu mai cred acuma în rău, și nici în bine... În portul disperării furtuna m-a băgat! În lume de-am fost, însă, ursit de ... simțirea moartă... Când poți vorbi cu vorba, cu inima de ce? Ai dat tu oare viață la inima-mi copilă Spre a putea mai bine să sufere-ntr-o zi, La nimenea să n-afle nici crezământ, nici milă, Și-n van de suferințe să-ncerc a o ... atâta de funebre, Pe loc ce se aprinse de ce să n-o fi stins? Căci lacrimile-aceste, de-ar rămânea celebre, Și tot era mai bine în groapa rece-ntins! Încai de-aveam pe lume vreo altfel de menire, Încai de-aș putea zice și eu că am trăit! Dar ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de noiembrie
... greieri; Oraș în care zilnic, Dreptatea, în genunchi, De corbii sugrumării e roasă la rărunchi; Prăpastie în care virtutea este-o crimă, Și crima cea mai neagră, virtute mai sublimă, Gomoră renăscută, ce poartă-n al ei sân Pe lângă-a ei pieire pe-a neamului român; Când el rămase ... mă poartă — mă depun... Pe țărmii veciniciei cu brațe-ncrucișate Aștept ca să m-arunce prăpastiei căscate Din care, cine știe? voi naște mult mai bun. Un popă, ce uitase pe piept a-mi pune cruce, Se uită împrejuru-i, o cere, și s-aduce... Aș vrea să-i ... care cade e repede uitat... Furtuna când pe aripi de vânturi se aduce Ce-i pasă unei frunze de frunza ce se duce? E oare mai puțină verdeață în păduri Sau umbră mai puțină sub bolți de frunzături?... O floare dacă naște și-ndată dacă moare, Se face în grădină un gol pentru o floare? O stea dacă ... lumini de felinare... Trufia în trăsură, Mizeria pe jos, Lărgea prin tot orașul un haos zgomotos... Șampanie la Capșa beau mulți făcând paradă De golul cel din creieri, de plinul ...
... n gură Să-mi zornăie zorind mereu. Să văd cum se cotesc șirete Pe-ascuns nevestele, și-aprins Se simt de peste brâu cuprins Trupșorul cel subțire-ncins Al unei fete. Păgân sunt parcă, nu creștin ! Bisericos n-am fost, părinte, Dar rar, când mi-am adus aminte, M-am dus ... pe Dumnezeu în mine : Mereu îl simt, și-l văd mereu — Gândesc așa ! Mai știu și eu ! Dar, taică, las' că Dumnezeu Va ști mai bine. N-am dat în viață nimănui Prilej să-mi poarte dușmănie, Eu n-am putut să țin mänie Că n-am avut, părinte ... Și-n brazdă plugul l-am lăsat Și ca nebun am alergat Pe dealuri, pe flăcău să-l cat Să-i cer iertare. Și nu mai știu... atâta-i tot, Ba, taică, stai ! E cu vecinul. Pe palme m-alinta creștinul Și drag m-avea ca pe-un nepot... Și eu ... canon... îl știu anume ! A fost așa, și n-aș cârti: Canon e că nu pot trăi! Și-ntr-altă lume n-o mai
Alexandru Mocioni - Debutul lui Alexandru Mocioni în Camera Ungară
... națiune, numirea generică a acestei națiuni, sau a poporului constituțional e nu numai inutilă, cât și neobișnuită. În Ungaria, unde trăiesc mai multe națiuni împreună, țin de incorect, după modesta mea părere, ca totalitatea acestor națiuni să poarte numele genetic al unei națiuni aflătoare în minoritate (ilaritate ... Cameră! Eu așa cred, că nu poate fi considerată ca dorință nemodestă cererea unei națiuni, ca să fie numită pe numele ei; dar cu atât mai puțin poate fi considerată națiunea, care nu cere această, ci cere numai să nu fie numită cu nume străin (Zgomot, întreruperi: maghiarul e străin?)Â ... ne îndreptăm armele spre interior, într-adevăr nu o înțeleg. S-a atins și chestia, că oare sunt într-adevăr sau nu sunt mai multe națiuni? Așa cred că e păcat să vorbim pe tema aceasta, pentrucă chestia e de mult rezolvită, iar pentru cine nu e încă rezolvită ... împărtășesc; pentrucă doară orice chestie trebuie motivată și nu are nici o influență faptul, că unul aduce un motiv, altul, altul; dacă-l găsesc de bun și potrivit scopului îl primesc, chiar și din motive cu totul diferite, separându-mă și de întreaga Cameră (zgomot). Acestea mi-am ținut de dorință ...
Mateiu Caragiale - Sihastrul și umbra
... negri la zare fulgerând? Ascultă vântul rece în apriga-i mânie Ce sumbru vaier smulge stejarilor trufași, Stă gata să pornească năprasnica urgie Cerească, și mai pregeți? - oprește ai tăi pași! Chiar pasărea de noapte ce-a cobe-n selbă țipă La cuibu-i se întoarce în turnul părăsit ... nverșunată. - Nu, suspinând îmi zise ciudatul călător, Prin negură-nainte, porni-voi... sunt dator! Mișcat de graiu-i dulce, sunând abia, sfios Eu îl privii mai bine. O nobilă tristețe Adânc întipărită pe chipu-i mult duios, Îi adumbrea de farmec semeața frumusețe. Privirea sa cea neagră în taina-i oglindită ...
Grigore Alexandrescu - Bursucul și vulpea
... învecinată, Unde domnea leopardul; acest domn s-a îngrijat Văzînd că bursucul are Armie așa de mare; Spre a fi încă mai sigur, el într-acolo porni Pe ministru Dinafară, pe vulpe, și-i porunci Să saluteze pe prințul, dar în taină-a spiona Și ... trage cu urechea, dar mai ales a afla Cum merg trebile p-acolo, cît e de primejdios Și cîtă armie ține vecinul său cel păros. Sfîrșindu-se ambasada, vulpea înapoi veni, Se înfățîșă la curte, se închină și vorbi: „Porunca am împlinit; Cu ochii-mi le-am văzut ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Iancu Moroi
... seratele directorului? Cu ce să mai fac față... Dumnezeu știe! În vorbele lui Moroi era atâta durere și dezgust laș, încât ar fi mișcat pe cel mai împietrit om. Mânia Sofiei amorți o clipă, se prefăcu în milă, dar într-o milă rea, care înveninează fiindcă împiedică de-a vorbi ... în mâinile încărcate cu inele. Suspinele ei sugrumate și repezi izbeau adânc, ca niște alice, în inima lui Moroi, care bătea din ce în ce mai violent. Se sculă în picioare. Slab, aiurit, păși ușor, de teamă de-a nu se frânge de la încheieturi, și îngenunche la picioarele ... bătut, șopti, mângâind-o: — Dacă vrei tu... Dacă zici tu... Dacă nu se poate altfel... Îmbracă-te, dragă Sofi, să mergem... Cum poftești... Nu mai plânge... Știi că-ți face rău... Și mângâierile lui monotone îndrăzniră a i se apropia de umeri. Când își plecă buzele, uscate și ... registrelor. Plecă fruntea pe genunchii ei. Sărută de mai multe ori în același loc, și de plăcere, și de greutatea de-a-și mai ...
Vasile Alecsandri - Cucul și turturica
... fermecătoare. Decât m-a mustra Că te-oi dezmierda Și mi-a bănui Că te-oi prea iubi, M-oi face mai bine, Ca să scăp de tine, Trestioară-n baltă Subțire și-naltă. CUCUL Oricum te-i preface, Tot nu ți-oi da pace, Că și ... Pestrișorule, Drăgușorule, Știu că mi-ar fi bine Să fiu tot cu tine, Dar maică-ta-i rea, Și decât cu ea, M-oi face mai bine Cu gândul la tine Iconiță mică Într-o biserică. CUCUL Oricum te-i preface, Tot nu ți-oi da pace. Că și eu m ... oase de lilieci prinși în ajunul Crăciunului și îngropați de vii într-un furnicar. Din scheletul liliacului nu rămâne decât un cârligel și o lopățică. Cel întâi servă a atrage pe cine ți-e drag, iar lopățica a depărta pe cine ți-e urât. Vrăjitoarele au putere ...