Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEI VII
Rezultatele 1031 - 1040 din aproximativ 1332 pentru CEI VII.
Antim Ivireanul - Cazanie la Adormirea preasfintei Născătoarei de Dumnezeu
... și neștiința învățăturii mĂ©le. Că de vrĂ©me ce cei învățați și pedepsiț întru bunătăț stau de să miră de mărirea ei, dară eu, cel neînvățat și departe de toate bunătățile, ce voiu face? Drept aceia dară, îmi caut și fărde voia mea a conteni de a ... vedea lesne nici cu ochii îngerești, ci numai cu acel tituluș ce i s-au dat mai nainte de toț vĂ©cii de la părintele cel fără de început și vĂ©cinicul Dumnezeu, prin mijlocul îngerului Gavriil. Acela și eu cu cucerie și cu multă frică îl voi zice, întru lauda ... e cu tine. Și nu numai pentru bucuriia aceasta ce i s-au dat să fericĂ©ște de toate neamurile, ce și pentru numele ei cel preacinstit ce i s-au dăruit, de să numĂ©ște Mariam. Că precum iaste numele Fiiului ei mai presus decât toate numele, după cum zice ... iaste toată bucuriia lumii; în cuvântul ce zice: plină de dar, să înțelĂ©ge Duhul Sfânt, prin care să dau toate darurile și în cuvântul cel ce zice: Domnul e cu tine, să înțelĂ©ge Tatăl, că el iaste Domnul a toate, văzutelor și nevăzutelor. Dumnezeu însă, carele numai ...
Grigore Alexandrescu - Șoarecele și pisica
... călugăresc.“ La ast frumos cuvînt, Raton înduplecat, Văzînd că Dumnezeu de martur e luat, Își ceru iertăciuni și-l pofti a veni Cu neamul șoricesc a se-mprieteni, Îl duse pe la toți, și îl înfățișă Ca un prieten bun ce norocul le dă. Să ... mbrățișa. Ce fel de-mbrățișări! Ce fel de sărutat! Pe cîți gura punea, Îndată îi jertfea; Încît abia doi-trei cu fuga au scăpat. Cotoiul cel
Ioan Slavici - Semitismul (1908)
... puterea Atenienilor corupți. În timpul răsboiului peloponesiac se ticăloșesc însă și spartanii, cari numai prin cele mai mișelești apucături și numai unindu-se cu Cir cel tinăr ajung învingători. La începutul răsboiului peloponesiac, izbucnește în Atena ciuma, de care a perit și Pericle, și o spaimă fără de margini ... vorbă cu iubiții săi clipa, în care aveĂ să beie păharul de otravă. Atenienii, desbrăcați de firea ariană, s'au aruncat cu ochii inchiși în cel mai desgustător desfrâu: așa țineau ei să se bucure de puțina viață ce le mai rămăneĂ , căci în gândul lor omul SE naște, ca să ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Munca creatoare și munca-exercițiu
... clasificării muncilor în munca-exercițiu și creatoare. După părerea noastră, această clasificare și aflarea altor deosebiri între aceste munci, decât penibilitatea și plăcerea, e de cel mai mare interes și merită cele mai aprofundate studii. Deosebirea acestor munci se arată la orice pas și credem că s-ar putea chiar crea ... de muncă — astfel e, spre pildă, un sociolog genial care descoperă calea pe care merge și trebuie să meargă societatea și care totodată ajunge cel mai aprig propagandist practic al ideilor create de el. De altfel, aceste feluri de muncă pot să treacă una în alta. Astfel, noi am văzut ... acei care reprezintă mai ales munca-exercițiu pricep rău pe reprezentanții muncii creatoare. Și mai ales nu se pricepe că munca creatoare e istovitoare în cel mai mare grad, că ea cere o încordare distrugătoare a tuturor facultăților psihice. Această nepricepere e una din cauzele plângerilor artiștilor contra concetățenilor ...
Ștefan Octavian Iosif - Credință
Ştefan Octavian Iosif - Credinţă Credință (Baladă din Litvania) de Ștefan Octavian Iosif De cîntece răsună codrul În faptul mîndrei dimineți; La casa mică din poiană Descalecă un călăret. „Hei, bună vremea, mătușică. Drăguța unde mi s'a dus? — Pe pat de moarte-i, sărmănica, Acolo 'n cămăruță, sus. Voinicul urcă scara 'n pripă Cu gînd pierdut, cu suflet stins De ușă, biet, se sprijinește Nu poate 'nainta de plîns. O vino, vino, mult dorite, Căci în curînd mă vei dori: Curînd acești doi ochi albaștri Cu pînză s'or acoperi. În haină albă de mireasă, Mireasa'ți va dormi 'n sicriu, Și n'o vei duce tu la nuntă, Și nici acasă, mai tîrziu. M'or duce cioclii să mă 'ngroape, Vei plînge tu nemîngăiat, Apoi te-i logodi cu alta Căci sînt destule fete 'n sat...â€� „Tu ce mi-ai fost de-apururi dragă Și'n veci de veci nu mă 'ntristai — De-ai știi în inima'mi, sărmană, Cu vorba ta ce rană tai!â€� Lung se priviră plini de jale, Așa duios, cei doi iubiți Cu mînile înpreunate — Copii de moarte logodiți. Atunci ea lin închide ochii; El ...
Ion Luca Caragiale - Zig-zag!...
... pat moale culcându-vă pe spate; trageți apoi un somn adevărat călugăresc. Ei bine, sunt sigur, nu veți putea avea un vis mai gingaș decât cel din prima mea strofă. Este un vis, mărturisesc; o specie de apocalips politico-sociale. * Vouă, cari faceți parte din poporul inteliginte și nu voiți a ... satele confederate ale Americei de Nord, era să aibă loc o alegere de guvernator. Toți se preparau a merge să voteze. Unuia îi veni ideea americană — știți cât de ciudate sunt ideile americane — să joace o farsă concetățenilor săi. Strânse câțiva bandiți, le dete câteva donițe de ...
Ion Heliade Rădulescu - Calul, vulpea, lupul
... umflă; un ochi înfurios Albeața-ntreroșaște, lumina ațintează, Și coama-i se zburlește și coada-i undoiază; În jos capul avântă, azvârle dinapoi (Nu sufere cel slobod lupi, vulpi, tigri-cotoi); Pe câmp d-a lungul fuge și tropotu-i detună Și bubuie pământul și luncă, crâng răsună. Dar ... veci au izbutit. [3] 1838 Note [1] De pe atunci se formase soțietatea rodiniană, ce în numele dreptății se arma cu calomnia, nedreptatea și despotismul cel mai crunt. [2] Aluzie la căpitanul zișilor de atunci liberali, care după ce își risipise în orgii toată starea paternă, deveni organ unei politici din ...
Cincinat Pavelescu - Două epigrame
Cincinat Pavelescu - Două epigrame Două epigrame de Cincinat Pavelescu Se zvonise prin Brăila că va sosi în curând noul judecător de pace. Șeful meu, Victor A., fusese mutat la București. Pierdeam în el și un spirit de o înaltă distincțiune, și un camarad de elită. Așa că, în așteptarea noului judecător, nerăbdarea mea se amesteca cu o nuanță de melancolie. În camera de consiliu mare, rece și goală, rezolvam hârtiile curente. Lemnele umede nu voiau să ardă. Era o toamnă ploioasă și tristă. Avocații intrau și ieșeau, care cu afaceri, care cu amabilități profesionale, toți interesându-se de sosirea noului-numit. Pe când mă pregăteam să intru eu în ședință, aprodul, un băiat slăbuț și palid, dar cu o voce de bas, mă anunță că un prieten voiește să-mi vorbească. - Să intre! Ca să-mi dau aer de magistrat ocupat, și pe care vizitele matinale nu-l prea încântă, țineam ochii pe hârtie. Un glas mai puțin simpatic, dar necunoscut, izbucnește: - Hei, ce faci, Cincinat? Ridic ochii spre noul-venit. Nu-l cunoșteam. Îi răspund totuși văzându-l așa familiar, fiindcă se și așezase la celălalt birou și începuse să răsfoiască niște dosare: - Mulțumesc, amice, dar ...
Constantin Negruzzi - Fabulă (Negruzzi)
Constantin Negruzzi - Fabulă (Negruzzi) Fabulă de Constantin Negruzzi Ciocârlanul cu mirare Făcea astă întrebare Către vrabia vecină: — Oare pentru ce pricină Cocostârcul care îmblă Și din loc în loc să primblă Când vine Din țări streine Este și mai nătărău? Vrabia-i răspunde: — Zău! Nu știi vorba românească, Zicătoarea cea obștească Că "prostia din născare Vindecare Nu mai
Ion Luca Caragiale - Inițiativa...
... comerciant și un mare industrial (cetățeni români); un profesor cu titlu definitiv de la școala de grad superior, tras la sorți, în prezența societarilor, și cel mai în vârstă preot ortodox din localitate; în orașele de reședință județeană, protopopul va trece de, drept în acest post onorific, indiferent de vârstă. Sunt ...
Constantin Stamati-Ciurea - Sofia Karpov
... vreunui muritor. Și iată minuÂnea, astăzi pe acele țărmuri sălbatice înaintea ochilor călătorului se desfășoară un oraș colosal, cu cea mai modernă arhitectură, luxul cel mai îmbelșugat al orientului, și cu invențiile și indusÂtriile și manufacturile cele mai alese ale Europei. Aici aflăm cea mai pestriță adunare de popoare ... sale tulburate, înecând cu ele cele mai frumoase străzi; sau când iarna înfricoșatul viscol, sub un ger nesuferit, o acoperă cu omăt. Natural că cetățeanul cel avut, în palaturile sale bogate, nu suferă atâta cât acei ce locuiesc în mahalale, unde furtuna fără cruțare dărâmă și strică lăcașurile slabe ale săracilor ... făcându-și cruce. De ce trebuie să locuiesc în megieșie cu această ruină blestemată în care satana își serbează petreceÂrile?...“ Detunarea grozavă veni de sub o spațioasă zidire veche, disÂtrusă de un mare incendiu și din care mai rămăsese numai câțiva pereți și o bucată de acoperiș ... a-i spune că un veteran care pe câmpul de luptă și-a vărsat sângele pentru patrie, a lăsat copilei sale cel puțin dreptul ca în caz de nevoie să ceară ajutor. — O! draga mea fiică, dacă tu vei merge și vei începe astfel a ...