Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE TOT
Rezultatele 1021 - 1030 din aproximativ 1670 pentru DE TOT.
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Idealurile sociale și arta
... avut o influență însemnată asupra dezvoltării culturale a țării noastre și e tipărit în numărul festiv prin care revista serba douăzeci și cinci de ani de existență; iar în tot articolul dl Philippide vorbește nu din partea persoanei d-sale, ci din partea Junimii ca grup literar. Articolul pare a fi o declarație ... s-a deziluzionat de spiritul d-sale, iar la mijloc se vorbește de netrebnicia idealurilor sociale pentru artă, de literatura antică, medievală, modernă, de creștini, mormoni, quackeri, de incultura țării noastre, de cauzele tuturor nenorocirilor noastre sociale de azi, de rolul Junimii , de ceea ce a putut și ce n-a putut să facă ea, de cercurile utopice și șarlatanești în literatură, de socialism, de oamenii care nu se spală, nu se piaptănă, și de alții care se spală, se piaptănă, de dinamită, de ireligiune, de ceea ce a învățat și ce n-a putut d-sa să învețe, și toate acestea presărate cu o mulțime de ... ai eliminat cu stăruință tot ...
... sărbătoare. Îmi spun că la tine, de nu m-amăgesc, Scapă orișicine de crudul amor; Îmi spun că prin tine acei ce iubesc Uită de tot focul acel arzător. Dar, o, Dumnezeu puternic, orice ajutor poți face, Eu rog a tale noianuri să curme a mea suflare ... fost mai bine, Sub pereții casei tale pân’ voi muri să trăiesc, Sperând că atuncea poate când mă vei vedea murind Îți va fi milă de mine, vei crede cât te-am iubit. Nu mă-ngrijesc de primejdii, nici de a mea slăbiciune, Căci amorul întărește, celui gingaș dă virtute, Așa și eu, ca o umbră țiindu-mă tot de tine, Și pe uscat, și pe mare, și-n răzbelurile crunte, Vedeai că nici de-a lui Aris furie eu nu mă tem, Întorcând orice lovire era să-ți cadă pe cap. Și-ntre moarte, și-ntre tine ... aduci aminte cu al tău acord îndată De-al meu foc, de-a mea durere, cu care mă chinuiesc; Sfarmă-te dar, ticăloaso, ...
... sărbătoare. Îmi spun că la tine, de nu m-amăgesc, Scapă orișicine de crudul amor; Îmi spun că prin tine acei ce iubesc Uită de tot focul acel arzător. Dar, o, Dumnezeu puternic, orice ajutor poți face, Eu rog a tale noianuri să curme a mea suflare ... fost mai bine, Sub pereții casei tale pân’ voi muri să trăiesc, Sperând că atuncea poate când mă vei vedea murind Îți va fi milă de mine, vei crede cât te-am iubit. Nu mă-ngrijesc de primejdii, nici de a mea slăbiciune, Căci amorul întărește, celui gingaș dă virtute, Așa și eu, ca o umbră țiindu-mă tot de tine, Și pe uscat, și pe mare, și-n răzbelurile crunte, Vedeai că nici de-a lui Aris furie eu nu mă tem, Întorcând orice lovire era să-ți cadă pe cap. Și-ntre moarte, și-ntre tine ... aduci aminte cu al tău acord îndată De-al meu foc, de-a mea durere, cu care mă chinuiesc; Sfarmă-te dar, ticăloaso, ...
Vasile Cârlova - Păstorul întristat
... Vasile Cârlova - Păstorul întristat Păstorul întristat de Vasile Cârlova Informații despre această ediție Publicată în „Curierul Românescâ€� (8 mai 1830) de Ion Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică, la 8 mai 1850, de Anton Pann ). Un păstor tânăr, frumos la față, Plin de mâhnire cu glas duios Cânta din fluier jos pă verdeață, Sub umbră deasă de pom stufos. De multe versuri spuse cu jale Uimite toate sta împrejur: Râul oprise apa din cale, Vântul tăcuse din lin murmur. Cât colo turme de oi frumoase Se răspândise pe livejuni Și ascultându-l iarba uitase, Pătrunse toate de mila lui. Câinele numai mai cu durere Stând lângă dânsul căta în jos Și ca s-aducă lui mângâiere, Glas câteodată scotea milos. Eho, ce ... o suflare Ca voi nu gustă multe plăceri. Vouă natura vă este dată; Câmpii și codrii voă zâmbesc; Vânturi și râuri voă arată Cum curg de dulce, cum răcoresc. Soarele încă voă răvarsă Lumină dulce, tot cu senin, Și cerul iarăși mila își varsă Spre fericire voă deplin.â€� El cu suspinuri atunci răspunse: „Frate, se poate vrun muritor Oricât ... ...
Constantin Negruzzi - Amintiri de junețe
... tot anul calendare cu povești la sfârșit, și din când în când câte o broșură învățătoare meșteșugului de a face zahăr din ciocălăi de cucuruzi, sau pâine și crohmală de cartofe. Tot însă mai rămăsese o școală pre care acești buni bătrâni o priveau ca singur azilul prigonitei limbi, școală unde se învăța încă românește, aproape de ... erudiție a acestui dascal. — Adevărat, e un om plin de științe, și l-am poftit să vie ca să-ți dea lecții de trei ori pe săptămână. De mâine va începe. O, cât am rămas de recunoscător bunului părinte pentru această dorită veste! Îndată am gătit caiete, condeie nouă, negreală bună, nimic n-am uitat; întocmai ca bravul soldat care își ... mulțimea calendarilor și a cărților în limba grecească modernă, iaca ce am găsit: TIPĂRITE: Viețile sfinților din toate lunile. Moartea lui Avel (poem de Gesner). Numa Pompilius (romanț de Florian). Patimile Domnului nostru, în versuri. Istoria lui Arghir și a pre-frumoasei Elene, idem. Despre începutul românilor, de Petru Maior. Floarea darurilor. Întâmplările franțezilor și întoarcerea lor de
Petre Ispirescu - Fata cu pieze rele
... pisica moartă. - Să te duci, fetico, din casa mea, zise baba și îndărăt să nu te mai întorci. Te văz a fi fată de oameni, te văz că ai scule, dară lipsă de așa bogății. Mai bine eu cu sărăcia mea și să trăiesc în ticnă. De când ai venit tu, belele mi-au tăiat inima. Du-te, dragul mamei, și ia împreună cu tine tot ce ai adus în casa mea și bun și rău. Fata n-avu încotro, și cătă să plece din coliba babei. Înainte însă de-a pleca, se dezbrăcă de hainele sale cele bune și ceru de la babă niște zdrențe d-ale ei. Baba ca să scape de dânsa, căută pe după perne, pe sub pat, pe culme, și-i dete niște țoale de puse pe dânsa, numai să se ducă din casa ei. Hainele ce le lăsă fata, baba le scoase1 din casă și le dete în celarul ... avea lângă coliba ei. Și așa fata, îmbrăcată în haine de cerșetoare, plecă din casa babei și începu a orbăcăi prin bungetul cela de
Nicolae Filimon - Jocul bănățean
... multă stăruință, cu mai multă puritate decît în orice parte a României. Aci, naționalitatea și patriotismul nu este un nume, nici o vorbă de fanfaronadă, ci o luptă continuă, un răzbel de toate zilele. Junimea țărană, veselă și viguroasă, pură de orice corupțiune, își uită într-un moment nevoile și păsurile sale și devine poetă, inspirată numai de simțimentele inimei sale. Pe vîrful unui deal, în mijlocul unei dumbrăvi verzi, aproape de obiectul inimei sale, junele transilvan învîrtește vestitul joc bănățean numit bănățeanca . Dar figurile acestui joc nu sunt izolate, nici nevariate, căci românul nu iubește monotonia ... variabil decît a cînta iarăși: Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Numai popă nu mă face, Să mînc pîne bombăită, Și colaci De la săraci. Și apoi, satirîndu-se pe sine însuși, își descrie vîrstele: Cînd eram un holteiaș, Îmblam seara prin oraș, Tot cîntînd și fluierînd, Mîndrulița căutînd. Fetele cînd m-auzea, Luminile aprindea, Porțile le deschidea, Și mie nume-mi punea: Spate late de bărbat, Buze dulci de sărutat. Dar daca m-am însurat, Și îmblam seara prin sat, Fetele cînd m-auzea, Luminele le stingea, Porțile le închidea, Și mie nume-mi ...
Ion Luca Caragiale - Cănuță om sucit
... abătut să nască tocmai despre ziuă la lăsata secului de postu mare, când se pornise o zloată grozavă. Paștele în anul acela cădea în iarnă de tot. Tată-său a alergat cu brișca la moașa satului tocmai în margine. Moașa dormea; d-abia se întorsese acasă de la arendașul moșiei, unde fusese chef. A trebuit vreme până s-o deștepte, până să se îmbrace femeia, până să se urce-n ... băiatul cât a slujit, când mai bine, când mai rău. Într-o seară, băcanul a încărcat un coș mare cu fel de fel de mezeluri și cu vreo douăzeci de sticle de vin, să le trimeață la un mușteriu. Afară era un polei grozav. Cănuță s-a aplecat și d-abia a putut ... ardea o lămpșoară afumată. Toți băieții ceilalți dormeau adânc. Își luă într-o basma lucrușoarele lui, mai nimic, și ieși. Mijea de ziuă când, rupt de oboseala trupului și mai ales de a sufletului, înghețat de atâta umblet pe frig, bătea în geam la cocioaba bunică-sii, în fundul unei mahalale
Nicolae Gane - Comoara de pe Rarău
... acolo se spune că s-a oprit tabăra turcească care gonea pe domnița, și de aceea satul a rămas cu numele de Tabăra. Apoi mai în sus, tot pe Suha, n-ai întâlnit un alt sat care se numește Iesle? — Am întâlnit. — Acolo cică erau ieslele călărimii domniței care fugea de ... spre a ajunge la celalalt capăt de cărare. Atunci el se crezu pierdut. Având în față și în stânga râpa, în dreapta zidul, obosit de osteneală, udat până la oase, el se încleștă cu amândouă mânile de-o rădăcină de brad și se culcă la pământ. — Fii mai verde, domnișorule, nu-i vreme să tremurăm de frică. Ducă-se pe pustii ne-a tăiat drumul; dar bun e Dumnezeu! De-om trece de aici, suntem scăpați. Și, fără a pierde un minut, călăuzul scoase din traistă o funie lungă, legă pe Costin de-a curmezișul trupului și luând celalalt capăt în mână își făcu semnul crucii și apucă de-a dreptul pe păretele muntelui. Întreprinderea sa era din cele mai îndrăznețe. Deasupra sufla furtuna așa de
Alexandru Macedonski - Noaptea de martie
... săracu'! Se-ncercase, făr' să știe, să mă scape de nevoi, -- Doctore, primi-te-ar sfântul, și pe tine, doică, dracu', Că mă nasc fără de voie nu puteați ghici și voi? Voi puteați băga de seamă, când cuprinși de turburare, Că de voie nu se iese încleștat de două fiare, -- Și-mi făcusem datoria de-a voi să nu mă nasc... Poate că trăisem încă într-această lume mare Ce mă face ca să sufăr, ca să râd ... fum, scântei, Sau o floare ce pe țărmuri de pâraie se înclină Și dă vântului, ce-i este amorez, parfumul ei. Poate vream să fiu de toate sau nimica să fiu poate, Poate chiar că niciodată să fiu om nu m-am gândit, Să m-adun de pe tot locul, să fiu unul strâns din toate Și să-mi las nemărginirea ca să intru-n mărginit. Și ce luptă trebuiește din ce sunt să ... Cel puțin de-am ști ursita ce îndeplinim în lume, De-am ști golul care-l umplem c-o făptură și c-un nume, Sau de-am ști de ...
... George Coşbuc - Fragment Fragment de George Coșbuc Ea nu-i închide ușa, nu-l prinde de vestmânt, Nu-l roagă și nu-i cade cu hohot la picioare Să-i zică : — „Stai, iubite !" Nu cată plângătoare În ochii lui ... văzduhurile tună, Dar dânsul vrea să iasă prin noapte și furtună, S-alerge fără țintä, nebun, un om pribag, Să fugă, să se știe departe de-acest prag AI casei locuite de cea mai rea femeie ! Nu-și ia nici ziua bună, nu-i vrednic să-i deie Nici mâna, căci pierirea e-nchisă-n mâna ei ... Crist dintr-o Marie ! Și dacă e să credem poeții pe cuvânt, O dat-a fost ea numai Marie pe pământ, Dar ea de milioane de ori e Magdalenă ! Vampir, când te iubește, și-n ura ei, hienă — Un demon ! El năvalnic a pus picioru-n prag. Atunci ... lui mânia O clipă șovăiește, rămâne-ncremenit— Și cum deștepți din leșin pe om, când l-ai izbit Puternic d-un perete, așa era ! Colosul De gânduri, la privirea femeii, s-a topit! Și galben la picioare-i s-așterne furiosul. L-a pironit acolo un strop ...