Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU VOI
Rezultatele 1011 - 1020 din aproximativ 1375 pentru NU VOI.
Mihail Kogălniceanu - Dorințele partidei naționale în Moldova
... a agenților și a pamfletarilor săi, sunt aristocrați. Un asemene nume în dreptul său înțeles, ei îl primesc cu bucurie, căci aristocrație nu însemnează alta decât guvernul celor buni , și acesta nu poate să fie guvernul Măriei Sale domnului Mihail Sturdza v. v. Acești aristocrați, adică partida națională , clevetiți și prigoniți, opriți pe la moșii, fugăriți de ... și fără care nu poate să fie în țară nici pace, nici propășire. Prin o asemene solanelă declarație , făcută cu vrednicie și cu unanimitate, moldovenii nu sunt rebeli, nu se pun în luptă cu nimeni. Ei sunt prea slabi spre a lovi driturile altora; dar cer ca și driturile lor să fie ... este ca dreptatea , iar nu puterea să prezideze la soarta lor. Înainte dar de toate, moldovenii protestă despre nestrămutata lor hotărâre de a nu lovi driturile cuiva; însă vroiesc asemene ca și alții să nu le jignească dreptățile ce le au înființate și închizășluite de sute de ani, pe care strămoșii noștri pururea și cu crude jertfe au știut a ... altele [3] sunt întemeiate și toate celelalte tratate încheiate între Rusia și Turcia pentru Principate. Tratatul de Iași din 29 decembrie 1791, prin art. 4, ...
... George Topîrceanu - Nebunul Nebunul de George Topîrceanu Am îndrăgit, fără nădejde, Pe zâna moartă — Fericirea. Să nu vă bateți joc de mine, Sunt om — ca voi — în toată firea... Și-o văd, în fiecare noapte, Mireasa tânără cum vine; Ca o vedenie ușoară Încet s-apropie de mine. Din creștet ... părul lung și negru poartă Uscate flori de lămâiță... — Ființă-aievea ori părere, Eu te iubesc de mult, zeiță! Dar ochii tăi, ascunși vederii Nu vor, cu dulcea lor otravă, Să-mi vindece durerea-nfiptă Adânc, în inima bolnavă. O, vino, vino mai aproape, Aruncă vălul de pe față! Să ...
Titu Maiorescu - Comediile domnului Caragiale
... la o parte, în această privire mai generală asupra lucrărilor d-lui Caragiale, întrebările de o ordine secundară, dacă de exemplu unele situații și expresii nu sunt exagerate din punct de vedere al chiar realității ce vor să reproducă, dacă în diferitele piese nu este un fel de monotonie a figurilor înfățișate sau cel puțin a modului înfățișării lor, o lipsă, aproape desăvârșită, a ... de des repetată, merită o mai de aproape cercetare. Și fiindcă zicem că merită o mai de aproape cercetare, se înțelege de la sine că nu poate fi vorba de insinuarea ce nu s-a sfiit a se produce și în unele organe de publicitate, că adecă comediile d-lui Caragiale urmăresc scopuri politice ... scabroase; amorul e totdeauna nelegiuit; și încă aceste figuri și situații se prezintă într-un mod firesc, parcă s-ar înțelege de la sine că nu poate fi altfel; nicăiri nu se vede pedepsirea celor răi și răsplătirea celor buni. Pentru cei ce cunosc multele discuții deșteptate și în literatura altor țări asupra acestor întrebări, ne ...
Dimitrie Bolintineanu - La piramide
... în tăcerea anticelor deșerte, Șacalul cel sălbatic se plânge întristat Și vânturile-ntoană lugubrele concerte În vechile ruine ce timpul a-nfruntat. VI Voi, umbre nevăzute, o, fii de-nchipuire! Sculați-vă odată din ăst tăcut mormânt! Iar tu, lumina vieții, învie c-o zâmbire Al lor trufaș pământ ... lor apare. El trage dupe caru-i popolii cei cuprinși. Aceste turme sclave se luptă cu turbare Să-nvingă în robie alți popoli neînvinși! Oh! nu mai e speranță d-această omenire! Tu, dulce libertate ce lumea-ai amăgit, Ori nu ai fost tu oare decât închipuire?... O, popol, încetează d-a cere-o fericire Pe care nu știi însuți s-o lași la cel robit! Dar cine sparge încă nisipurile dalbe? Soldații lui preurmă al său car aurit. Ei sunt fieroși și ... trece; dar s-arată ordiile păgâne. Sub pașii lor pământul în doliu s-a-nvelit. Dar ei chiar se strecoară și-n urmă nu rămâne Decât o suvenire de dor ce a pierit. Dar cine e eroul a cărui strălucire Pe toți a întrecut ... ...
Ștefan Octavian Iosif - Daine din Litvania
... plîngi, dragă? Ți s-a urît de casa mea? De ce suspini tu noaptea-ntreagă? Ești supărată de ceva? — Și chiar de nu sunt supărată, De dor, bădiță, mă usuc; Dă-mi drumul numai înc-o dată Acas' la mama să mă duc. — Dar pîn' la casa ...
Ștefan Octavian Iosif - De urît
... flori. S-or veșteji și-aceste, Cum alte multe-n șir se veștejiră... Aceasta-i scrisa florilor : resfiră Miresme dulci, și mor fără de veste. Voi mă-ntrebați — și vorba nu mă miră — Mănunchiul mîndru pentru cine este ? Iubesc o Viorică din poveste, Și ei îi cumpăr flori și-i zic din liră. Visez, în ... melancolie, Că vine-ncet, ș-așază lîngă mine, Șoptindu-mi basme, cîntece, secrete... Știu bine eu că e o nebunie, Și tot aștept, și dînsa nu
Ion Luca Caragiale - Magnum Mophtologicum
... parte. Voia un falnic monument, Un magnum oarecare... Atunci chemă pe un bătrân, Limbistul cel mai mare — Un om ce știe pe de rost Nu numai ce-i pe lume, Ci câte se petrec și-n cer Din fir în păr anume — Și-i zise: “Știu, de istorie ... mult că te-ai lăsat Și că d-acuma numai limbii Pe brânci te-ai consacrat... Fă-mi dar și mie ce te rog, Te voi plăti cu aur, Posterității să lăsăm Un magnum, un tezaur.â€� “Prea bucuros, măria-ta, Primesc ce-ați poruncit, Și, ca să dau dovezi ...
George Coșbuc - Moartea lui Gelu
... vale, E noapte, și ziua de mâine Ne-ajunge pe cale! Trei suliți făcutu-și-au strungă Prin mine! Mă zbucium pe-o dungă Și nu-mi mai simt brațul și brâul; Tu-ți rupi cu picioarele frâul Las, murgule, las să ne-ajungă Pe-aicea pustiul. De-acum tu... cât ... vezi luptătorii-n picioare, Atunci când sosit va fi ceasul, Abate-ți pe-aice tu pasul: Nechează-mi, și atunci eu din groapă Cunoaște-ți-voi glasul! Și-armat voi ieși eu afară, Și veseli vom trece noi iară Prin suliți și foc înainte, Să ție protivnicii minte Că-s vii, când e vorba de ... cântă păgânii! N-au Domn și n-au țară românii, Și-adușii de vânturi în țară Sunt astăzi stăpânii! Și-n mâinile cui e scăparea? Nu-i piept să le-nchidă cărarea? Nu-i braț de voinic, să-i abată? Și nu e pe lume-o săgeată Ca-n inima gloatei lui Arpad Adânc să străbată? Și Gelu le judecă toate: Se nalță proptindu-se-n coate ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Decepționismul în literatura română
... firești? Bine. Dar atunci cum ar putea să prindă rădăcini, să se dezvolte în societatea noastră, să ne copleșească literatura, dacă mijlocul social, împrejurările sociale nu i-ar fi prielnice? Dacă mijlocul social, împrejurările sociale nu i-ar fi prielnice, decepționismul nu ar putea să se dezvolte în țara noastră, cum nu se poate dezvolta o plantă tropicală strămutată în ghețurile Siberiei. Urmează deci că trebuie să căutăm aiurea, trebuie să căutăm mai adânc pricina acestui fenomen ... nevoile pe care ar trebui să le îmbrățișeze ca pe niște legi. Generația noastră, ca și cele dinaintea sa, zace de boala veacului și niciodată nu se va însănătoși pe deplin. Vom da de adevăr, dar de liniște nu. Acuma nu ne putem lecui decât inteligența: n-avem ce face sentimentelor. Dar avem dreptul de a făuri pentru alții nădejdile ce noi nu putem avea și de a pregăti urmașilor noștri o fericire de care noi nu vom avea parte. Crescuți într-un aer mai sănătos, ei vor avea poate o fire mai sănătoasă. Schimbarea ideilor cu vremea schimbă totul și lumina ... s-a transformat și cea fizică. Ea se transformă chiar acum și am lăsat în urma noastră chipul cum vedeau Byron și poeții noștri. Nu ...
... o știi. Aprinde-n inimi ură sau iubire, De moarte, de viață-i dătător, Și neamuri poate-mpinge la pieire, Cum poate-aduce mântuirea lor. * Voi, căror vi s-a dat solia sfântă De preoți ai acestei mari puteri, Voi, în al căror suflet se frământă Întunecate valuri de dureri, Și gânduri de-un întreg popor gândite, Nu duceți minunatul vostru dar Ofrandă mâinilor nelegiuite, Ci, ca pe sfânta masă din altar, A-mpărtășirii taină preacurată, Așa cuvântul să vi-l ...
Constantin Cantacuzino - Istoria Țării Rumânești
... la alții, sau pomenire măcară să află ca o povață, făcându-se și ca o luminare arătându-se, ca să se poată ajuta cel ce nu știe de la cel ce știe și cĂ©le din întunĂ©rec să iasă la lumină. Că nici unul în lume nu iaste carele den sine numai să știe și nici unul nu au aflat nimic, pănă când n-au fost de altul învățat. Nici nimeni nu să poate domiri de nici un lucru, de nu mai nainte au au văzut, au au auzit, sau au cetit și de nu ca acĂ©lea, asĂ©mene ca acĂ©lea, măcar cât de puțin, și de nu același adevăr și de lucru ce poftește neștine, au zis, sau au scrisu, măcar cât de puțin și de altele, ca numai să se poată ... măcară cap și coadă lucrurilor, cărora pentr-atâta noian de ani s-au înfășurat și s-au desfășurat, sau vreun adevăr să ne dovedească, de nu doară s-ar fi ispitit cinevași; sau ar vrea să ispitească acĂ©ia a o face, ca să afle o prea puțină pricină ... ...