Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE��I
Rezultatele 1011 - 1020 din aproximativ 2247 pentru DE��I.
Cincinat Pavelescu - Flori risipite
... Cincinat Pavelescu - Flori risipite Flori risipite de Cincinat Pavelescu Dlui Ion Bianu Plin de focul tinereții A pornit-o călătorul, În seninul dimineții, Să-și găsească-n largul vieții Viitorul! Inima-i era curată, Fața fragedă și plină, Și spre zarea depărtată S-a-ndrumat cu ochi ce-noată În lumină! Mama-i dase, ca o zână, Un buchet de flori de vară, Și cu florile în mână S-a tot dus pe drumuri până Către seară! De-ntâlnea în cale fete Palide sau zâmbitoare, Iubitoare sau șirete, Le prindea la toate-n plete Câte-o floare. Îi spusese la plecare Biata-i ... Fiecărei! Și, cum seara se lăsase, Răsărind văzu din ceața Ce-asfințitu-nsângerase, Pe iubita ce-o visase Toată viața! Și buchetul, călătorul, Scuturat când i
Ion Luca Caragiale - Liberalii engleji și români
... acele ce astăzi se întâmplă în Asia nu se poate imputa decât numai și numai politicii greșite și condamnabile a guvernului liberal cârmuit de Gladstone. Pe de o parte guvernul acela nu voia să admită cum că ar fi fost ceva de temut din partea Rusiei; de altă parte respingea orice propunere de alianță cu emirul, cum și orice făgăduință de ajutor la întâmplare să-l atace Rușii. Guvernul liberal Gladstone a crezut de cuviință că nu-i nevoie nici vreme să se mai ocupe cu aceste chestiuni, și rezervându-și dreptul de amestec, a amânat cercetarea lucrului pe o altă dată nehotărâtă. Emirul atunci, văzându-se părăsit de Engleji, aliații lui firești, a trebuit să cedeze de frică sau prin amăgirea intrigilor rusești. Deosebirea temeinică între guvernul liberal și cel conservator, acum la putere, în Anglia, este că cel dintâi, cu totul ... unei lupte uriașe în Asia. Și astfel guvernul conservator a schimbat pe dată politica urmată până atunci față cu emirul din Cabul, oferindu-i o alianță ofensivă, cerută odinioară de către Emir și refuzată de ...
Constantin Stamati - Lauda lui Dumnezeu
... a se trece, Și curg în adâncuri etern luminoase, Împlinindu-ți voia și sânta ta lege, Și revărsând lumii raze priincioase; Dar de-ar fi de focuri aceste candele, De-ar fi de topazuri cerurile pline, De-ar arde efirul cu înflăcărare, Or de-ar fi brilanturi pe cer presurate, Sau luni și cometuri de foc arzătoare, Toate către tine ca către zi noaptea! Dacă către tine îi toată tăria, Ca un strop în marea ce din nouri vine, Ce ... luminelor cu raze, Și sunt plăsmuirea cea mai definită, Și sunt singur centru a tot ce viază, Și dumnezeirei icoană smerită. Trupul meu de țărnă în praf putrezește, Iar pe tunet mintea îl povățuiește. Sunt înger și vierme, sunt sclav și domn mare; Deci de sunt atâta de cu iscusință, De unde sunt oare nici că am știință, Dar nici de la sine-mi nu pot fi, îmi pare. Sunt a ta zidire, o, Doamne preasânte! Sunt a ta suflare, eu, multîndurate ... ta umbră să închipuiască. Și de
Gavril Romanovici Derjavin - Lauda lui Dumnezeu
... a se trece, Și curg în adâncuri etern luminoase, Împlinindu-ți voia și sânta ta lege, Și revărsând lumii raze priincioase; Dar de-ar fi de focuri aceste candele, De-ar fi de topazuri cerurile pline, De-ar arde efirul cu înflăcărare, Or de-ar fi brilanturi pe cer presurate, Sau luni și cometuri de foc arzătoare, Toate către tine ca către zi noaptea! Dacă către tine îi toată tăria, Ca un strop în marea ce din nouri vine, Ce ... luminelor cu raze, Și sunt plăsmuirea cea mai definită, Și sunt singur centru a tot ce viază, Și dumnezeirei icoană smerită. Trupul meu de țărnă în praf putrezește, Iar pe tunet mintea îl povățuiește. Sunt înger și vierme, sunt sclav și domn mare; Deci de sunt atâta de cu iscusință, De unde sunt oare nici că am știință, Dar nici de la sine-mi nu pot fi, îmi pare. Sunt a ta zidire, o, Doamne preasânte! Sunt a ta suflare, eu, multîndurate ... ta umbră să închipuiască. Și de
Nicolae Gane - Două zile la Slănic
... Toate aceste fură așternute dintr-o singură răsuflare și cu așa accent de convingere, încât tovarășii lui, niște bieți oameni de la țară, naivi cum i-a lăsat Dumnezeu, îl ascultau ca pe Sfântul Ioan Gură-deaur și, deși nu prea înțelegeau cam ce fel de carieră e aceea a literelor, totuș își închipuiau că însemnat om trebuie să fie tânărul cu care au făcut cunoștință, de vreme ce e amic cu ministrul și a desprețuit mandatul de deputat. — Da poate nu stați bine dinainte? îi zise Luxița sfioasă. Arghir! ia mai lasă și pe boier să șadă la locul tău. â ... să născocească ceva, următoarele versuri îi căzură sub ochi: Cine subscrie În orice loc Trebuie să fie Un dobitoc. Aceste nenorocite versuri îi opriră geniul de coadă, tocmai când zborul își încerca, și, nemaiputând alcătui nimic, renunță la ideea de-a lăsa urme pe stâlpii cerdacului despre trecerea lui. Cu atât mai rău pentru posteritate! De aci înainte Peruzescu stătu în locul lui Arghir lângă cucoana Luxița cu un ifos de adevărat stăpân al trăsurei, iar Arghir se așeză pe scăunușul cel strâmt din față, unde abia îi încăpea pântecele și unde sălta sărmanul, de
Gheorghe Asachi - Lupii și oile
... Gheorghe Asachi - Lupii şi oile Lupii și oile de Gheorghe Asachi După ce au fost trecut Mai mult decât ani o mie De-ncruntată dușmănie, Lupii pace au făcut Cu păstorii și cu turme. La îmbi de folos era Ca masacrul să se curme, Diși lupii i dizbârna, Păstorii din a lor piele Făceau bune cojocele, Încât oaia-n liniștire Nu putu mai ca să pască, Dar nici lupul cu ... părți dau spre tărie Cuvenită chizășie: Lupii dau pe lupișori, Oile pe câinii lor. Având pacea iscălită După forma legiuită Prin ghibacii comisari, Ce era de neam măgari, Urma liniștea în țară; Pe cât lupii tinerei N-aveau dinte, n-aveau ghiară, Au fost blânzi ca niște miei. Dar îndată ce ... Din lupșor ieșit-au lup, Apetitul firesc mână Să se-ncrunte la o stână Ce-i lipsită de păstori. Atunci lupii răpitori De oi și de mei o sumă Prind, despoaie și zugrumă; Cânii, a turmei tărie, Ce dupre acel tractat Adormise-n lupărie, Tot de
Grigore Alexandrescu - Epistolă către Voltaire
... Grigore Alexandrescu - Epistolă către Voltaire Epistolă către Voltaire de Grigore Alexandrescu Din ziua când am citit scrisoarea către Horace, Doream, de s-ar fi putut, toată sfiala să las, Să-ți scriu pe un ton măreț, cât de măreț s-ar putea, Și să-ți pornesc un bilet lucrat în fabrica mea. Dar auzeam că voi, poeți, scriitori vestiți, Îndată ce ați murit ... făcut. Altfel e-n țară la noi: noi trebuie să formăm, Să dăm un aer, un ton, limbii în care lucrăm; Pe nebătute cărări loc de trecut să găsim. Și nelucrate câmpii de ghimpi să le curățim. Aș vrea să poți să-nviezi, o zi numai să trăiești, Parnasul nostru să-l vezi, apoi să ne mai vorbești ... de mari autori, Dăm sfaturi și osândim, ne facem legiuitori, Ne credem pe cât putem ai lui Apolon nepoți, Râdem de unii câțiva, și publicul de noi toți. Amestecul întâmplat în limbile omenești, Când s-a zidit acel turn, în vremile păgânești, N-a fost atât de ... ciudat; Pronume,-articole lungi care sufletul ți-l scot, Și seamănă când pâșesc suita unui despot. Dar ce mai mult să vorbesc? Câte am avut de ...
Constantin Negruzzi - Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte l
... poroncind ca să vie la dânsa slujnicile, cercetĂ¡ să afle numile tuturora, și a părinților, și a mamilor, fiind și eu de față, și câți copii fiiștecare au născut, și câți i-au murit, și pentru așternuturi întreba, și de oale, și de sapă, și de greblă, și de cucoși câți avem. — Nici unul, am zis, nu este la noi cucoș, căci nu-l sufăr să cânte, iar dacă nu-i tace, nici pe tine! Iar ea îndată au întins laudă cucoșului, și din ce pricină s-au prifăcut în pasări, și cum că era ostaș ... cins-s? Prăzile câte-s? Cum mergi flota? Dar cine-s triirarhi? Cine-s chiverniți? Vâslari câți sunt? — Probozându-o însâ eu, și zicându-i că aceste sunt afară de fimeiasca îngrijări, ea iarăș au adaos: Dar tu nu-mi spui cum merg ale moșiei? și mergi întrebând păn și de ciritei și de câni și de viermi! și mai multe vorbe sunt la dânsa pentru celi streine, decât pentru ale noastre, căci rău să-i spuie cineva și bine și rău, fiindcă nasc dintru amândouâ nămol de ...
Ion Heliade Rădulescu - Corbul și vulpea (Heliade)
... Ion Heliade Rădulescu - Corbul şi vulpea (Heliade) Corbul și vulpea de Ion Heliade Rădulescu Corbul sta pe loc tot corb (Precum orbul e tot orb Și ciocoiul e tot ciocoi Cât sa-l cânți cu usturoi ... Nici acvilă devenise Precum vulpea-i promisese Pe când cașul îi ștersese. Ca un corb, dar, mai aflase, De pe unde tot umblase, Un codroi de cașcaval; Și cu dânsu-n cioc se duse P-un copac și mi se puse Ca un bun industrial. Vulpea, tot ca jupâneasă Ce cam ... ndreptă Sub copac, și-n sus cătă: "Jupân corb?... o! plecăciune!... O, Doamne! ce frumusețe! Ce pasăre! ce minune! Ce splendoare! ce mândrețe! Dar unde-i gurița lui? Cui s-o ceri și cui să spui? De l-aș auzi o dată N-aș da-o pe lumea toată." Cerbul toate le-auzea, Se făcea că nu simțea: Își căta de cina sa, Cașcavalul își mânca. "Doamne corb! o rugăciune! Excelență!... plecăciune!... Altețea domniei-tale Trece peste-un deal ș-o vale, Încât vestea ți s ... era tata prost, Că vulpea c-o zicătură Îi ștergea cașul din gură; Dar acum e altcevaș, Gura nu mai pui pe caș. Hei, vulpoi ...
Mihai Eminescu - Făt-Frumos din tei
... vale Merge-n codri făr' de capăt, Când a serei raze roșii Asfințind din ceruri scapăt. Umbra-n codri ici și colo Fulgerează de lumine... Ea trecea prin frunza-n freamăt Și prin murmur de albine; În mijloc de codru-ajunse Lângă teiul nalt și vechi, Unde-isvorul cel în vrajă Sună dulce în urechi. De murmur duios de ape Ea trezit-atunci tresare, Vede-un tânăr, ce alături Pe-un cal negru stă călare. Cu ochi mari la ea se uită, Plini de ... duioși plutind, Flori de tei în păru-i negru Și la șold un corn de-argint. Și-ncepu încet să sune, Fermecat și dureros - Inima-i creștea de dorul Al străinului frumos. Părul lui i-atinge părul Și atunci c-obrazul roș Ea apleacă gene lunge Peste ochii cuvioși. Iar pe buze-i trece-un zâmbet Înecat, fermecător, Care gur-abia-i deschide, Cea uscată de amor. Când cu totului răpită Se-ndoi spre el din șele, El înceată din cântare Și-i grăi cu grai de jele, Ș-o cuprinde ...
Mihai Eminescu - Dați-mi arpă de aramă
... cu sânge roși Din dușmanii fioroși ................................. ................................. Voi să cânt în poezie De-acei timpi urâți păgâni Când strămoșii cei bătrâni Se luptau cu bărbăție Și-i dau nume ,,La români!" La români! Popor de fală Cap de geniu, piept de foc Cu județiul de proroc Dar cu inimă regală Și cu flamuri de noroc. Câți maghiari cu cap de câne, Câți tatari cu ochii mici, Câte limburi de peltici S-au zdrobit de stânci bătrâne Ce veghează înc-aici. Câte ginți cu limba slavă Au venit și-au revenit Dar cu toți s-au nimicit, O câmpie de ... Sub al coastei fier negrit. Dați-mi arpa în rugină Să mai cânt zguduitor De-al românilor popor Și-de-al țărei cei române, Și de-al secolilor dor! Ce să cânt, fii de-armonie, Ce să cânt ca să vă-ntrec Și-n durere să mă-nec Căci cântarea mi-e stafie Pieptu-i rece, capul sec! Să cânt nației ce vie Poartă jugul cel de lemn Sub al barbarilor semn, Multe semne de sclavie Și de viață nici un semn. Să cânt țărei... Legei făr' de Dumnezeu! Să cânt frunții de ateu Ce reneagă tată, mamă Și-