Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU CE
Rezultatele 1011 - 1020 din aproximativ 1851 pentru CU CE.
Emil Gârleanu - Nucul lui Odobac
... niște cozi, afară. Din trunchiul gros să nu-l cuprindă trei oameni, muncit, întors și încremenit ca într-un spasm, se desfac două ramuri vânjoase, ce merg, încleștate ca niște brațe, până sus, apoi deodată se izbesc una pe alta în lături, împroșcând fiecare sute și mii de crengi ce se unesc într-un frunziș negru, cărnos, ca un aluat de fiere. Și până departe se împrăștie mirosul amar al frunzelor, miros ce amețește pe cutezătorul adăpostit la umbra ce acoperă, ca un veșmânt negru, întreaga coastă de deal. Arșițenii îl privesc cu jind, dar și cu un fel de frică, frica pe care lucrurile neînțelese o aruncă în sufletele slabe. Copacului îi zic toți, din vechi, Nucul lui Odobac, fiindcă e ... îi mai veneau în minte. Și dintre toate, faptul că nepotu-său îl nesocotise i se înfipse ca un cui în minte. Și asta din ce pricină, din pricina unei femei! Femeile din ziua de azi nu se asemănau cu celelalte, și tocmai pentru asta el nici nu se însurase; dar la ce folos, când Mitru se lăsase ademenit de Ruja? Și ce ...
Nicolae Filimon - Influența cometului asupra artiștilor de la opera italiană
... îndemna pe națiunele de peste Dunăre și Carpați a lăsa pămîntul nașterii lor, soțiile lor, copiii lor, și a veni, unii cu pericolul de a fi înecați, iar ceilalți de a-și frînge gîturile prin prăpăstiile Carpaților, ca să se certe cu noi și să ne ia pămîntul, iar noi să rămînem pe drumuri și să umblăm de colo pînă colo cu jelbi ca să ni-l luăm înapoi; spuneți, mă rog, cine le-au făcut toate acestea daca nu cometul? Să vedeți ce mai făcu unul dintr-înșii acum de curînd! Nu știu de unde se informase vagabontul că românilor le place opera italiană și că, după atîtea ... artist, îi luă acele melodioase și suave tonuri și-i dete altele, tremurătoare, răgușite și fără sunet, iar în locul acelui sublim joc de scenă ce avea mai nainte, îl dotă cu niște gesturi care seamănă prea mult cu convulsiunele unui nevricos. Cît pentru primul bas profund, signor Nicola Benedetti, este altceva, aci nu intră deloc cometul; acest profundissimo basso , ale căruia note profunde ... una din părțile lumei. Iată, în fine, faimoasa companie de operă pentru care sărmanul amploaiat se vede silit a plăti biletul de intrare ...
Constantin Negruzzi - Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva
... la Moscva de Constantin Negruzzi Țarul Alexie Mihailovici poftise la Moscva pre Macarie, patriarhul Antiohiei, precum, și pre Paisie, patriarhul Alexandriei, pentru înjghebarea soborului universal ce trebuia să judece pre Nicon. Macarie plecase din ierarhia sa cu totul pentru alt scop și poftirea marelui Alexie la sobor o priimi când acum se afla în Rusia. Nevoia de a aduna mile ... arhidiaconul: „Marți dimineață la opt șubat (fevruarie) înălțimea sa beiul înștiința pre al nostru stăpân patriarh că se găti a se vede cu el, și pe la amiază veni silihdarul într-o trăsură fără roate, ce se cheamă în limba lor sanie. Era ger și căzuse mult omăt; nu îmbla cu căruțe sau care, ce cu sănii, pentru că pe așa vreme acest fel de trăsuri sunt mult mai grabnice și mai sigure, înaintați de străjeri am ajuns la curte, unde ... toate primejdiile! Noi i-am mai dat o stecluță cu sfântul mir. Atunce beiul simți dragoste către stăpânul nostru patriarh, și-l întreblă de pricinile ce-l aduseră pe aici, de care s-a scârbit inima sa. După aceasta, ieși ...
Constantin Negruzzi - Epitaful vornicului Alexandru Dimitrie Sturza
... privirea spre pământ; Căci într-acest mult jalnic, întunecos mormânt, Cununa României, de moarte secerată, E pentru vecinicie aice îngropată! Patriotism, blândeță, amor religios, Tot ce în lumea asta e mare și frumos, Cu Alexandru Sturza în groapă stau închise... Așa ne arată Domnul că toate-s numai vise; C-un om nu ia cu sine, când se priface-n lut, Decât recunoștința binelui ce au făcut. Ferice însă acela ce las o mângăiere În inimi sfâșiete de jale și durere; Un nume scump și dulce vrednicii lui soții, Și pilde de virtute iubiților săi fii ...
Gheorghe Asachi - Lacul lui Ovid
... stâncos plai, lângă țărmuri, în a Pontului pământ, Care peste luciul mărei și câmpii întins domnează, Călătoriul de departe vede un albit mormânt Ce în toată dimineața de Apolon se urează. Acolo mai îmblânzite parcă gem a mării unde, Și eco din departare cu un sunet trist răspunde. Aici fulgerul puternic a Cezarului August Pe Ovid din sânul Romei înterit-au spre urgie; A lui ... naripate venind vasul de iertare. Dar acel semn fiind nour, umplea ceriul de fortune, Ochii săi de-un râu de lacrimi, inima de-amărăciune! După ce apoi cu ziua și speranța i-a pierit, La locașul singuratic se-nturna întru durere; Aici muzile-ndurate poetului favorit Aduceau din Elecona balsame de ... atunce-a sale versuri răsunau atât duioase, Încât a lor armonie fărmăca inimi fioroase. A lui lacrimi, trista voace, ce-a supune n-a putut A Cezarului urgie, pe-nsuși scitii îmblânzise, Lângă lac, la raza lunei, deseori în ... șie-a pus: Al amorului cel tânăr cântător aice zace, Geniul care-l mărisă pe dânsul l-a și răpus; Tu ...
... Cincinat Pavelescu - Fabulă Fabulă de Cincinat Pavelescu Unui biet măgar, Bun și cu răbdare, Un stăpân avar Nu-i da de mâncare Decât niște paie Ce le-avea în claie. Și-i zicea: Martine, Hai, pe chef te pune Fiindcă pentru tine Sunt destul de bune, Le mănânci, trăiești Și te ... le mâncai Și-am tăcut din gură, Neîndrăznind vreodată Ca să-ți cer, stăpâne, Hrană mai curată. Dar târâie-brâu A răcnit măgarul cu glasul adânc Ia desfă hambarul Și bagă-mă-n grâu Să vezi cum mănânc! Publicul, săracul, când se mulțumește Cu comedioare pline de desfrâu: E ca și măgarul ce
Dimitrie Bolintineanu - Un tânăr român murind în străinătate
... Dimitrie Bolintineanu - Un tânăr român murind în străinătate Un tânăr român murind în străinătate de Dimitrie Bolintineanu Cum pasărea ce pleacă în locuri depărtate Se-ntoarce iar în țara de unde a plecat, D-o suvenire dulce, vai! inima mea bate Și zboară ... Dar hora grațioasă a zilelor junele Acum se întrerupe, eu trebuie să mor! Frumoasă rondurelă, pe aripile tele În țara mea iubită, de ce nu pot să zbor! O! moarte, mai așteaptă, căci eu sunt tânăr încă. Pe douăzeci de roze îmi număr anii mei! O! moarte, crudă moarte ... dreptul să mă cei! Când toamna vieții vine, o frunte se-ntristează, Amorul rupe arcul și zboară râzător. Ghirlanda aurită de vise încetează Și imima ce-ngheață nu simte nici un dor. Așa acel ce trece pe-o vale-ncântătoare Și-adună toată floarea ce el a întâlnit, Mai caută să vază d-a mai rămas vro floare, Și dacă nu mai vede, se duce mulțumit ... văz o dată Acele văi frumoase în care m-am născut, Să simț, murind, pe sânu-mi o lacrimă-nfocată, Să-mbrățișez părinții și frații ce
Alexandru Macedonski - Rondelul cupei de Murano
... Alexandru Macedonski - Rondelul cupei de Murano Rondelul cupei de Murano de Alexandru Macedonski Nu e de aur: e de raze. O-ntind grifonii ce-o susțin. E dătătoare de extaze, Cu ea-n onoarea ta închin. În scânteierea-i de topaze Cuprinde-al nemuririi vin. -- Nu e de aur: e de raze. O-ntind grifonii ce ...
... june, Ci falnica cunună a bardului bătrîn; Eu n-aș alege lira vibrîndă de iubire, Ci ceea care falnic îmi cîntă de mărire, Cu focul albei Veste aprinde al meu sîn. Ghirlanda ce se-nsoară cu silfele ușoare, Pe fruntea inspirată, pe fruntea-nspirătoare, De bucle-ncungiurată, blondine, undoind, Plăcută-i a ghirlandă — sublimă însă este Cununa cea ... să se culce, Să doarmă somn de îngeri pe sînul alb de flori, Sublim însă e cîntul cînd țipă și ia-n goană Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă, Și spumegă ca furii și urlă-ngrozitor. Astfel îți e cîntarea, bătrîne Heliade, Cum curge profeția unei Ieremiade, Cum se răzbun-un ...
Mihai Eminescu - Pe lângă plopii fără soț...
... fără soț... de Mihai Eminescu Pe lângă plopii fără soț Adesea am trecut; Mă cunoșteau vecinii toți - Tu nu m-ai cunoscut. La geamul tău ce strălucea Privii atât de des; O lume toată-nțelegea - Tu nu m-ai înțeles. De câte ori am așteptat O șoaptă de răspuns! O zi ... cu dor, S-ascult de glasul gurii mici O oră, și să mor. Dându-mi din ochiul tău senin O rază dinadins, În calea timpilor ce ... rânduri de vieți, Cu ale tale brațe reci Înmărmureai măreț, Un chip de-a pururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zâne ce străbat Din timpurile vechi. Căci te iubeam cu ochi păgâni Și plini de suferinți, Ce mi-i lăsară din bătrâni Părinții din părinți. Azi nici măcar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Că cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar, Căci azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochi ...
Ștefan Octavian Iosif - Sărbătoare (Iosif, 2)
... voie, Tot grămădind zăpadă În dreptul ferestruiei mici Ca s-o astupe. Dar ferestruia licărește vesel Și nu se lasă stinsă. Acolo stă cizmarul meu. Cu ochelarii vechi pe nas El bate cuie la lumina lămpii, Iar meșterița răscolește focul. Dar unde-i ucenicul ? Hei, întrebați voi crivățul ce joacă Și suflă nu se-ncurcă: Pe ulicioara ninsă De-un ceas se luptă amîndoi Ca să dezgroape din zăpadă Un coș înnămolit. Cizmarul mermăie ... deretică prin casă, Și ușa se deschide mare. Copilul intră plin de frig Și cu urechile-nghețate, Abia tîrînd pe urma lui Burtosul coș împodobit Cu fel de fel de bunătăți din hală ! Trei pîni, verdețuri berechet, Și-un chil de carne ! S-a întîmplat minunea asta rară În ... suflă-n pumni, iar meșterița Așază pîinile după cuptor, Se uită la moșneag și — rîde. Moșneagul, peste ochelari, Se uită la copil, l-amenință Cu