Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru TOATĂ

 Rezultatele 1001 - 1010 din aproximativ 1192 pentru TOATĂ.

Emil Gârleanu - Bolnavii

... unde, unde? Când îi arăta, împreuna palmele: — Aha! bine, bine! Apoi se pleca, se răsucea, punea urechea la pieptul și la spatele copilului, și toată vremea cât asculta, ținea ochii închiși; iar când ridica în sus capul, îi deschidea, clipea des, ca și când i-ar fi intrat într-înșii ... la cumătrul său, popa Eftimie. Când ajunse, îi sărută mâna, îi dădu cașul și-i povesti, de-a fir-a-părul, toată întâmplarea. Sfârși râzând: — Cică mă taie, mă împunge prin mai. Și eu n-am fost bolnav de zilele mele. Cum o să mă împungă ... zis: Mă, doftoru nu știe nimica... El și pe mine m-o găsi bolnav... Și-am pus rămășag că m-o găsi. Apoi Bughea povesti toată întâmplarea și încheie: — Să-l fi văzut cum mă sucea, cum mă bocănea, și da mereu: Că mă împunge, că mă taie prin mai ...

 

Ion Creangă - Povestea poveștilor

... de pule, care-de-care mai îmbojorate, mai dârze și mai răzbelite!… — Ptiu! drace, iaca ce s-au ales de muncușoara mea de toată vara, zise țăranul, scărpinându-se-n cap și trântind cușma de pământ cât ce putu. Asta n-am pățit-o de când m-a ... dreptul în casă la cucoană. — Iaca, cucoană, șagă-ți pare dumitale asta? Vezi acum pe ce s-a dus munculița mea de toată vara? Ș-apoi dumneata mă mai înghii și cu bătaie, că pesemne nu-s eu destul de bătut de Dumnezeu! ’Tu-i-aș patruzecile ...

 

Ion Luca Caragiale - Cercetare critică asupra teatrului românesc

... ca la mătănii, să smulgem sau să ciuntim organele ori de unde și oricum, fără ca să nimicim ființa sau cel puțin să-i zdruncinăm toată iconomia. În poema dramatică a lui d. Hăsdeu, scene întregi, un act sau și mai multe chiar se pot scoate fără a ...

 

Ion Luca Caragiale - Conu Leonida față cu reacțiunea

... e bașca, o am după legea veche, e dreptul meu; mai ales când e republică, dreptul e sfânt: republica este garanțiunea tuturor drepturilor. EFIMIȚA ( cu toată aprobarea ): Așa da. LEONIDA: Și al treilea, că se face și lege de murături. EFIMIȚA: Cum lege de murături ? LEONIDA: Adicătele că nimini să nu ... chiote, lucru mare, de am sărit din somn! LEONIDA ( luând-o cu binișorul ): Mițule, nu-i nimica; știi cum ești dumneata nevricoasă, unde am vorbit toată seara de politică, te-i fi culcat și cu fața-n sus și ai visat cine știe ce. EFIMIȚA ( impacientată ): Leonido, deșteaptă sunt eu acuma ...

 

Nicolae Gane - Duduca Bălașa

... brazi, ei își făcură iute gemandanele uitând, se înțelege, ca toți înamorații, multe de-ale traiului trebuitoare în acele locuri singuratice, dar un lucru, cu toată năucia lor, nu putură să-l uite, căci nu se uită el singur pe sine: era o mătușă sarbădă și tomnatică care se ținea nedezlipită ... mâna scorțoasă a baciului care s-o oprească în loc, ar fi făcut negreșit o tumbă în mijlocul câinilor, de-ar fi râs toată stâna de ea. În sfârșit, cu vai, nevoie, înțepenită cum era și cu ajutorul lui Alexandru, căci pe baci îl respinse cât colo, ea se ...

 

Paul Zarifopol - Din istoria poeziei românești

... că arta poetului ar fi mai ușoară decât a prozatorului după cum socotim cei mai mulți, atunci când intrăm în cariera literară cu toată încrederea juneții. Iată excesul diletantismului literar, clar formulat de Grigore Alexandrescu în anul 1847: pletoră de poeți pe piața literară, și acest exces explicat prin ...

 

Petre Ispirescu - Cotoșman năzdrăvanu

... După ce îl îmbrăcă și­l învăță cum să se poarte la boierul, plecă cu dânsul. Ajungând, îi ieși boierul înainte și-l priimi cu toată cinstea. Când fură în casă, Mătăhuz împărat se tot uita pe dânsul. Oamenii casei începură să șopoiască și să-și dea coate, zicând: ori că ...

 

Petre Ispirescu - George cel viteaz

... pe una ce-l hrănise și-l crescuse. Nu trecu multă vreme, și iată că muri și călugărul. Îl îngropă George și pe acesta, cu toată evlavia. Apoi, după ce mai plânse și se mai tângui o toană, se hotărî să iasă la lume; căci nu-i mai plăceau locurile acelea ... că încotro se află pădurea neagră. Cum auziră sătenii, începură să-și facă cruce și să-și scuipe în sân de frică. Apoi îi spuseră toată șiretenia cu scorpia. George le tăie cuvântul și le zise: - Dacă nu voiți a-mi spune, încetați cu astfel de parascovenii ce n ...

 

Vasile Alecsandri - Chirița în provincie

... și nici c-o să vie să mă coboare de pe cal... Ioane... Ioane... mă!... săraca de mine c-or să mă lase să șed toată ziua călare ca un jăndar... (Strigă furioasă:) Ioane... Guliță... Luluță... monsiu Șarlă... Cumnățică... SCENA III CHIRIȚA, GUGULIȚĂ, ȘARL, SAFTA, ION (Ion vine alergând dintre culisele ... jăndari... știi?... i-aș sări în cap. SAFTA: D-apoi eu?... CHIRIȚA: Mai tras-ai în cărți, cumnățico? SAFTA: Tras, soro... că alta nu fac toată ziua... CHIRIȚA: Și ce zic cărțile? SAFTA: Menesc a bine... Mi-o ieșit zece ochi de caro... bucurie... lângă riga de trefli... frate ... sunt armazoancă, trebuie să mă deprind cu țigările... SAFTA: Mă mir ce gust poți găsi să pufuiești din gură ca un neamț? CHIRIȚA: Ce gust? Toată lumea azi fumează, Scoate fum pe nas, pe gât; Unii moda imitează, Alți fumează de urât. Omenirea-i o țigară Care se preface-n scrum ...

 

Duiliu Zamfirescu - Viața la țară

... până cine știe unde, la dreapta, spre valea Ialomiței, la stânga, pe desișul pădurii de Aramă, iar în față pe cotiturile ulițelor strâmbe ale satului. Toată curtea boierească trăiește liniștită și bogată, cu cârduri întregi de gâște, de curci și de claponi; cu bibilici țiuitoare; cu căruțe dejugate; cu argații ce ... repede să ne dea ceva... Murguleț se repezi fuga la cămară și se întoarse numaidecât cu o sticlă de cogneac, pe care o vărsă mai toată în capul coanei Profira, pe când fiu-său o muncea pe la tâmple să-și vie în fire. În vremea asta se arătă și Sofița ... mâna coanei Profirițe, zise mamă-sa. Un moment, cât mai trecu până să se hotărască fata, coana Profira își înfipse privirile în ochii ei, cu toată răutatea lor bătrânească. Fata auzise vorbindu-se în casă de neamul îmbogățit al Scatieștilor ca de niște mojici renumiți, ieșiți dintr-un vechi vătaf al ...

 

Ioan Slavici - Budulea Taichii

Ioan Slavici - Budulea Taichii Budulea Taichii de Ioan Slavici Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII I De-mi părea bine? Dar se-nțelege că-mi părea bine. Când mi-l aduc aminte pe dânsul, mi se desfășoară înaintea ochilor întreaga lume a tinereților, cu toate farmecele ei, acuma pierdute pentru totdeauna; și nici unul dintre noi toți, care împreună am trecut prin acea lume, nu poate să se gândească la tinerețile sale fără ca să-i treacă, așezat, retras și întotdeauna înțelept, Budulea Taichii pe dinaintea ochilor, pentru că Budulea nu era numai al Taichii, ci și al nostru al tuturora. Mie, îndeosebi, mi se cuvenea oarecare întâietate la împărțeala părerilor de bine, pentru că eu îl știam încă din copilărie și eram prieten chiar și cu Budulea cel bătrân. Nea Budulea, înainte de toate, avea un picior mai scurt decât cel- lalt și era un om scurt, gros, rotund la față și zâmbea mereu când vorbeai cu el. Fără de dânsul nu se putea nici un fel de veselie în sat la noi, fiindcă el cânta mai bine decât toți și din vioară, și din ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>