Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PENTRU CA
Rezultatele 1001 - 1010 din aproximativ 1621 pentru PENTRU CA.
Ion Heliade Rădulescu - Odă asupra aniversării de 2 sept. 1829
... În mână cu măslinul, în slavă nainta, Ș-o nouă sărbătoare, în tabără cântată, Din cerul cel prea rumen pământului vestea. Nainte de ivire-ți, ca zâmbetul nădejdii, În inime viteze ce-au înfruntat primejdii, Tu ca un foc în ele luceai dumnezeit. De mii de ori răsară soarele și sfințească, Căci dulcea ta lumină în veci o să lucească În sânul ... drept, și datoria, În zâmbetul tău vede p-al său apărător; Serbia-n el cunoaște patria, Dumnezeul; Tu ai deschis Bosforul și tu nalți caduceul Ca să vestească lumii comerciul cel bogat. O, fiică îndurării d-acea cerească rază! Spune-mi: îți era rândul ca lumea să te vază, Sau te-a grăbit acela creștinul împărat? VII Românul ajunsese a moliciunii pradă, Brațurile ce veacuri au ... străină, Și pământeanu-ajunse străin și călător. A! să lăsăm uitării pe cei ce se-ntrecură Să uneltească răul... iată-i! trecând, trecură Ca visurile nopții, ca pomenirea lor. VIII Ființa ta deșteaptă a noastră tinerime Și face să s-auză acel războinic glas; Pe ea vechile steaguri destinde cu ... ...
... Nu s-a mai măritat? întrebai eu glumind, spre a înlătura orice prepus din mintea lui Constantin, știind bine că una ca aceasta nu putea să se fi întâmplat. — Ba să fiți sănătoși, cuconașule, s-a măritat după dascălul Gheorghie de la strana dreaptă ... să merg înainte, sau să mă întorc îndărăt, îmi era totuna, căci nici o bucurie nu m-aștepta nicăirea când iată că un țigan negru ca un fund ce ceaun, creț la cap ca o oaie țigaie și slut ca Scaraoțchi, îmi ieși înainte cu o scripcă în mână zicându-mi: — Cuconașule, mânca-ți-aș ochii!... Să-ți cânt un cântec pentr-un gologan ... urechile. — Îndată, răspunse țiganul; am să vă cânt un cântec de inimă albastră să vi se topească ochii în lacrimi: Dragostea de fată mare Ca fasola din căldare Nici o vin'încoace n-are. Mă simții atins în onoare de această ironie a țiganului care-și rânjea dinții ... învălmășeală groaznică, nu fără oarecari părți comice, între țigan și câne. Țiganul, se culca la pământ, când se ridica în sus, sau se învârtea împrejur ca ...
Cincinat Pavelescu - Două epigrame
... Mai cu seamă felul lui de a se îmbrăca era nostim. Vestele lui n-am să le uit niciodată. Deschise până la pântec, ca cele de frac, aveau în forma lor ceva din șicul nemțesc de acum 50 ani. Dar cravatele? Largi, enorme, acopereau plastronul cămășii și țintuiau atenția ... de mort, din care scăpărau noaptea scântei electrice. Ca magistrat era excelent. Bun la suflet, răbdător, cu bun simț juridic, muncitor și camarad bun, desigur. Ca om avea însă un defect. Cine nu are? Îl rodea o ambiție oarbă să atragă atenția, să fie admirat, să se vorbească de el. Viața ... de la teatru, de la serate, dar mai cu seamă era nelipsit de la mese și de la banchete. Acolo era câmpul lui de bătaie. Ca un tactician celebru, sta gânditor la locul lui, vorbea puțin și, luânduși curajul cu cinci, șase păhăruțe măricele, pe când nimeni nu bănuia măcar, pe ... casei, un pictor din cei mai iubiți, închisese ochii, lăsând în urma lui cinci fete frumoase. După cinci ani de plânset și de întristare adevărată, pentru fetele care se făcuseră mari, mama, înțeleaptă, a hotărât această sărbătoare. Toată magistratura, bineînțeles, a fost invitată, și prietenul Fabriciu, ca
Constantin Negruzzi - Melancolie (Negruzzi)
... Ci tabloul melanholic unde-un june-amorezat Stă jălind pe străini țărmuri de iubita-i depărtat; Sau un tânăr ce suspină întru-o singurătate, Suferind pentru-a sa țară, pentru drept și libertate. Câte ori a zilei rază îl găsește încă treaz, Adâncit în reverie și cu lacrimi pe obraz! Câte ori petrece ... Unui fulger de nădejde ce-i menise fericirea, Cugetând la suvenirea unor dulci îmbrățoșeri, Uitând viața ș-ale lumii minciunoasele plăceri! Ah! Amorul e virtute pentru cine-l prețuiește, Pentru cel care îl simte, și din inimă iubește! Fericit cine-l cunoaște! fericit cine-l simți! Iată lina primăvară începu a ne zâmbi ... multă alinare la a inimii durere, Și sub vălul său natura are-o mai vie plăcere. Toamna veștedă și tristă are iarăși frumuseți Ca și omul ce ajunse ale vrâstei cărunteți. Când din văi cu turbăciune achilonul se rădică, Și când frunza-ngălbenită l-ai copacilor trunchi pică, Muritorul ... a saracilor morminte numai iarbă verde crește. Te salut, locaș cucernic sărmanului muncitor, Care-a fost toată viața statului folositor! Te salut! pentru ...
... subțire culcă ușor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl privește, și-n sufletul ei de fugarnică încolțește un simțământ stăruitor de milă pentru ființa fragedă căreia i-a dat viață, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuia să se ... dușmănia lupului, și de iscusința vânătorului, căci pe muchiile prăpăstiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo l-ar fi știut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara își azvârle picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăznețe, să încerce ... iedul i se ține voinicește de urmă; doar la săriturile amețitoare se oprește câte o clipă, ca și cum ar mirosi genunea, apoi se avântă ca o săgeată și, behăind vesel, zburdă de bucurie pe picioarele subțiri ca niște lujere. Dar trebuiesc să coboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou spre țancuri. Căprioara contenește fuga; pășește încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolți de frunze, pe urmă ... au mers mult așa, până ce au dat în sfârșit de luminiș. Iedul, bucuros, o ia înainte, sărind. Dar în aceeași clipă căprioara se oprește, ...
Constantin Stamati - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... ciocârtite de multe lovituri. Fiica lui, Minvana, Împodobea încă palatul domnesc... Precum neguri toamna De zori aurite munții învălesc; Ale ei cosițe În răscol cădea, Ca de aur vițe, Și pe piept și spate se învăluia. Cu galeșă lene, Patimă ascunsă ochii ei rostea. Printre negre gene, Ce ca două raze inimi răzbătea, Sunet de izvoară Se părea vorbind Gura de foc pară, Iar bunul ei suflet toate covârșind. Minvanei frumoase Ii mersese vestea ... amată, Și parcă-i vestiră Glas că ea de dânsul va fi depărtată. Deci pe ea fierbinte În brațe strângând, Apoi cu pas iute Armin ca o umbră s-au dus lăcrimând. Luna se ivește Sub arbori Minvanei, Armin au fugit, Vai! și ea simțește Că-n veci fericirea lor au ... Ea se spăimântară Văzând umbra lui, „Au murit! strigară, De-acum sunt pierdută, căci dragul meu nu-i...â€� Și de chinuri grele Căzu ca o moartă pe udul pământ, Și suspin cu jale În coardele arfei răsună în vânt; Iar când se treziră Din leșinul greu Ziua se iviră ... Și tăcură toate împrejurul său. De-atuncea mâhnită Ea numai cât noaptea sub stejar ședea, Lângă arfa tristă, Și la ceea lume ne-ncetat gândea
Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... ciocârtite de multe lovituri. Fiica lui, Minvana, Împodobea încă palatul domnesc... Precum neguri toamna De zori aurite munții învălesc; Ale ei cosițe În răscol cădea, Ca de aur vițe, Și pe piept și spate se învăluia. Cu galeșă lene, Patimă ascunsă ochii ei rostea. Printre negre gene, Ce ca două raze inimi răzbătea, Sunet de izvoară Se părea vorbind Gura de foc pară, Iar bunul ei suflet toate covârșind. Minvanei frumoase Ii mersese vestea ... amată, Și parcă-i vestiră Glas că ea de dânsul va fi depărtată. Deci pe ea fierbinte În brațe strângând, Apoi cu pas iute Armin ca o umbră s-au dus lăcrimând. Luna se ivește Sub arbori Minvanei, Armin au fugit, Vai! și ea simțește Că-n veci fericirea lor au ... Ea se spăimântară Văzând umbra lui, „Au murit! strigară, De-acum sunt pierdută, căci dragul meu nu-i...â€� Și de chinuri grele Căzu ca o moartă pe udul pământ, Și suspin cu jale În coardele arfei răsună în vânt; Iar când se treziră Din leșinul greu Ziua se iviră ... Și tăcură toate împrejurul său. De-atuncea mâhnită Ea numai cât noaptea sub stejar ședea, Lângă arfa tristă, Și la ceea lume ne-ncetat gândea
George Coșbuc - Voichița lui Ștefan
... Voichiţa lui Ştefan Voichița lui Ștefan de George Coșbuc Doamna lângă Ștefan vine, Blândă-n vorbe și-n purtat: Doamne, iar ești supărat! Sunt, Voichiță, pentru tine! Zăpăcită doamna sta Și-nflorită de rușine: Ce-am făcut, măria-ta? Tu?... Nimic! Și vodă strânge Mâna doamnei, gânditor. Șerpii-și au culcușul ... a mai gătit cosița. În genunchi, c-un dor păgân Ea sărută iconița Maicii Domnului, din sân, Unu-i soț, iar altu-i tată, Pentru care se ruga? Zile-ntregi ea se lupta De fiori cutremurată; Când avea pe soț în gând Ea se pomenea deodată Pe părinte blestemând. Ah ... să-l oprești din drum! Și-ntr-o zi, sătui de sânge, Iată-i, moldovenii vin, Sufletul, de milă plin, Al Voichiței cum se frânge: Pentru soțul ei dorit Râde veselă, și plânge Pentru-un tată biruit. Ea cu pași grăbiți pornește Să-și cuprindă soțu-n prag; Ochii-i stinși s-aprind de drag, Ștefan însă ocolește Ochii ...
... Are Dochia mult cât are, Nu e mult o fată mare? Că-ntre domni, dar orișiunde, Dacă-ți știe ea răspunde Grai ales și lin ca apa, Apoi las că Rada știe Și-n ce fel să poarte sapa. A fost și ea-n școli o toamnă, Dar găsești ... aprindă, Dar mu-mu, Joiana muge Radă, fă, s-alergi degrabă, Că-n șopron vițelul suge. Doar e tare! Haid mai iute! Și din drum, ca să-i ajute, Vin flăcăii totdeauna. Nu-l înjugi așa cu buna Pe vițel, și Rada-i slabă, Știu flăcăii! Și-și fac seara Pe ... Ce păcat ai să cumineci! Iat-o veselă și-aprinsă; Joacă hora! Cum e-ncinsă, Cum își poartă-a ei făptură, Toată-i ca-n zugrăvitură Mamele, privind-o-n horă, Să cotesc: Olio, tu leică, Ce mai drac frumos de noră! De-o-ntâlnesc în drum bătrânii, Ei ... O dezmiardă și, când pleacă, Umezi au de lacrămi ochii. Dar de-i Rada cât de blândă, Ea de mic-a fost osândă Pentru sat. Și nu-i mirare, Ei flăcăi, ea fată mare: ...
Dimitrie Bolintineanu - Ciutacii turci de la Rusciuc către d-nu Cremieux în privința drepturilor pol
... felahii cei de la Misir, Căci gonesc evreii din acele părți Și le stric la havre și le ard la cărți. Bre! Credeți voi poate ca s-aveți în har Politice drepturi printr-un harmazar, Se fiți bei acolo cum nu s-a văzut Și aceste toate pentru-un împrumut! Dar se poate-acolo drepturi s-aveți voi Când aceste drepturi nu le-avem nici noi? Voi la țara-aceea încă mai aveți ... Havre și cu dânșii încă o duceți, Iar noi musulmanii n-avem nici geamii, NU ne lasă-n țară fără chezășii. Și cu toate-acestea pentru acest drept S-au luptat cinci veacuri cu noi pept la pept. Și voi iaudii, fără de cavga, Ați grezut d-a gata ... pe bani! Mâne o să cereți chiar și la Stambul Politice drepturi nefiind destul. Să vedem acolo dintre iandii Venind să ne zică: Cusum! Celebii! Ca să le dăm drepturi, apoi mașata Cu cilibilicu să fim ciulama! Să vezi iandii printre musulmani Pași, veziri ba incă și chiar șadrazami! Taman! Tot ...
... Emil Gârleanu - Gândăcelul Gândăcelul de Emil Gârleanu Cum venise pe lume, nici el nu-și dădea seama. S-a trezit ca dintr-un somn și parcă era de când pământul. Nu simțise nici durere, nici bucurie. Și mult își muncise gândul cum răsărise, și-al cui ... altul? Piciorușele nu mai erau ale lui de scânteiau așa? Și mai era îmbrăcat în aur! Căci și trupușorul lui, pe care și-l vedea pentru întâia oară, scânteia. Nu cumva era o fărâmiță căzută de acolo, de sus, o fărâmiță de lumină închegată, rătăcită pe pământ? Și, ca o adeverire, pe țarâna neagră trupul aruncă o lumină dulce. Ce se mai întreba! Fără îndoială, de acolo căzuse, acolo trebuia să se întoarcă. Dar ... băiete! Mai întâi se rostogoli de pe tulpina lucie de câteva ori în țărână. Văzând asta, se ridică pe piciorușele dinapoi și, fără să știe pentru ce, cu cele dinainte își făcu, moșnegește, cruce. Pe urmă încercă din nou și văzu că poate. Luciu i se păruse lujerul crinului, și când ... sfert din sfertul drumului! Puterile îi cam slăbiseră, dar nu se lăsa. Încă vreo câțiva pași, și ici, deasupra, parcă se întruchipa o frunzișoară lătăreață, ...