Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MI������EL
Rezultatele 1001 - 1010 din aproximativ 1254 pentru MI������EL.
George Topîrceanu - Manon și Des Grieux
... George Topîrceanu - Manon şi Des Grieux Manon și Des Grieux de George Topîrceanu Ea-și pune voalul cu mișcări discrete. El stă cuprins de-o presimțire gravă. Cerșindu-i mut o clipă de zăbavă. Sărută brațul zâmbitoarei fete. - Sunt trist, Manon: mi-e inima bolnavă... Atât șopti, cu fața la perete, Căci se temea acum să nu-l îmbete Amețitoarea ochilor otravă. Și ea s-a ...
Paul Zarifopol - Caragiale și Domnul X
... Caragiale şi Domnul X Caragiale și Domnul X de Paul Zarifopol Ah! Domnule X... cine ești? ...D-ta trebuie să fii un om sever, așa-mi închipuiesc eu; când îți cade ceva scris în mână, trebuie să ții sprâncenele tare-ncruntate... D-ta ești un om nu numai învățat, dar și ... trebuie să mai cunoști din literatura universală, măcar pe cea europeană. D-ta trebuie să fi având gust subțire și simțire adâncă... D-ta, așa-mi închipuiesc eu, trebuie să fii mai-nainte om și pe urmă român (că se întâmplă uneori și alminterea); prin urmare, d-ta, român firește, trebuie ... slujește să confirme mai tare decât orice că autorul de farse râde cu bună dreptate. Și apoi supărarea Domnului X e atât de nemăsurată, încât el nu mai vrea să cunoască opera lui Caragiale până-n capăt. Deoarece sufletul Domnului X e al unei majorități, el are norocul să pătrundă, în fugă și vremelnic, chiar prin capete bune. Așa a fost cu putință ca Gheorghe Panu să iscălească aceste ... poate să uite toate astea și să ne vorbească numai și numai de farsele lui Caragiale? N-am ce face: Domnul X îmi e suspect. ...
Cincinat Pavelescu - Sic transit
... Cincinat Pavelescu - Sic transit Sic transit de Cincinat Pavelescu (LEGENDĂ ARABĂ) Principesei Maria D. Ghika Omagiu respectuos Pe un cal el străbătuse lumea veșnic zgomotoasă, Când în farmecu-nserării o cetate întâlni Și mulțimea de pe strade ca o mare furtunoasă Se ducea încoa și-ncolo ... sub bolta uriașă nici chiar razele de soare Bucuria primăverii nu puteau s-o mai strecoare, Vrând-năuntru să străbată, întâlni un vânător, Poți să-mi spui de când pe-aicea e pădure neumblată? Vânătorul îi răspunse: Întrebarea e ciudată... Ea-nfrunzește de când este și pământul roditor. După secole apuse ... pustia, chiar pustia dispăruse. O cetate răsărise din al veacurilor joc, Temple, falnice palate, se-nălțau orgolioase, Lumea se izbea de ele valuri, valuri furtunoase. El mirat strigă mulțimii: Unde oare-au dispărut Câmpul, marea și deșertul? Îi răspunseră îndată: De când lumea e cetatea pe-acest loc întemeiată! Râse atuncea ...
Dimitrie Bolintineanu - Visul lui Ștefan cel Mare
... săi. Inima-i zdrobită ca a lui oștire; Țara-i întristată ca a lui gândire! Pe un colț de piatră șade el în dor; Vântul suflă păru-i lung, fluturător. Pentru-ntâia oară inima lui plânge! Ochii lui revarsă picături de sânge. Acolo dă capul somnului mijind ... i cad pătrunzători; Cad ca două raze, dulci și călduroase, Mâna ei atinge coamele-i undoase. - "Ce? Eroul mare, umbra a grăit, Însuși el suspină și s-a îndoit? Înțeleg fricosul ce ascuns lovește, Robul ce sărută jugul ce-l strivește; Dar un suflet mare, suflet de ... deșteaptă, șterge fața sa, Unde-o lăcrimioară dulce se scura. Luna argintoasă râde printre nori, Dulcea filomelă cântă între flori; Iar la focul lunii, când mi se deșteaptă, Vede-a lui oștire care îl așteaptă. Vede căpitanii ce îl înconjor În tăcerea nopții le vorbește lor: - "Fraților de arme ...
Ioan Nenițescu - Moartea lui Decebal
... voinici! Plecarea în durere e pentru inimi mici, Învinsu-ne-a Romanul, dar nu ne va supune. În a sclăviei lanțuri el trupuri răci va pune. Aduceți o căldare! În ea o beutură Să facem, ca cel care gusta-va picătură, La Zamolxix o nouă viață să ... oaste stă lângă tronu-i mut. Atunci al legii preot, mai mare între cei mari Pășește spre căldare eu pași înceți și rari, O cupă el își umple și hotărât o poartă La gură și o soarbe, grăind când o deșartă: „Iubirea libertății, e al bărbăției semn, Acel-ce â ... beut venin. Frânturile de spade și-le înfig în sân Si cad scăldați în sânge... Iar când Traian zărește Pe Decebal, ce șade și pacinic mi-l privește, „Supune-te! — îi strigă — viața-ți dăruescâ€� Dar regele se scoală și zice: „Nu primesc Ca dar sclăvia joasă ...
George Coșbuc - Romanță (Coșbuc)
... unor blestemuri, Reci sunt de crivăț negrele vremuri, Te voi cuprinde ca să nu tremuri, Dragă, și-al feții rumăn oval Culcă-l la pieptu-mi, stând visătoare. Ochii tăi negri îmi vor fi soare, Și prin săruturi, iubita mea, Te-oi face caldă de-ți va părea Orișice crivăț vânt ... a lor crăiasă îți va găti Rochii de purpor din Auroră. Soarele-n Osturi are palat, Cât de idilic stă-n orizonuri! În tot tabloul el are tonuri, Numai credința află-n el tronuri, Numai amorul e-ncoronat. Acolo nimeni nu cântă solo, La toate ține duet Apolo O, și-aici lumea cât e de rea! Acolo-n ...
Alexei Mateevici - Fie voia ta!
... Stăpâne, Mama pruncilor trăiește; Te îndură și mă iartă, Ori, de vrei, mă osândește, Căci atât amar și jale, Țipetele și durerea Bieților copii, săracii, Mi-au luat de tot puterea Ș-am lăsat pe biata mamă De copiii ei să cate, Cui să-i fi rămas în grije?" Și aude ... pământul. Moarte, vina ți se iartă, Du-te fără-ntârziere Și pătrunde cu grăbire În adâncul de la mare, Și de jos din adâncime Să-mi aduci aceea piatră, Care vei afla-o-ndată, Când vei întinde mâna dreaptă. Înțelegi?" ,,Prea bine, Doamne". Și ca fulgerul de iute Moartea valurile taie ... gândindu-se că oare Cu ea Domnul ce să facă? * Dumnezeu ședea în slavă Luminoasă, lucitoare, Primprejur luciri de aur Mai frumos decât în soare! El privește mersul vremii, Taina de puțini pătrunsă Și zidește viitorul Cu-ntocmeala lui ascunsă Și ia-n seamă isprăvirea, Veacurilor trecătoare, Ce se pierd în ...
Mihail Kogălniceanu - Trei zile din istoria Moldaviei
... posomorâtele sale sprâncene; în zadar căutase să le astâmpere focul. Fotachi se apropie și-l luă de mâna dreaptă. Pulsul lui mai că nu bătea. El crezu că-i bolnav de moarte. Gavrilachi se apropie și el, îl apucă și el de aceeași mână, uitându-i-se drept în ochi. Turcul nu putu suferi această căutătură, ce cerca să-i pătrundă gândirile cele mai tainice, și ... august 1758 vechea însărcinare a tătâne-său de dragoman al Porții. La anul 1764, în 29 mart, prin favorul marelui vizir Mustafa Bahir, el primi tronul Moldaviei; însă după trei ani, la anul 1768, în vreme când Turcia se gătea de război asupra Rusiei, hanul tătarilor, vestitul Crâmghirai, în ... loan Calimah, om tânăr și învățat. Grigore Ghica nu avu multă vreme de domnit în Țara Românească, căci, înainte încă de a primi el investitura, războiul fusese declarat între Turcia și Rusia, la 6 octombrie 1768, prin închiderea rusescului rezident Obreskof în Edecule. Rușii se și porniră; și în ... rob de război și dus la Petersburg. În capitalia Rusiei fostul domn avu prilej mai mult decât în orice alt loc să-și arate meritele. ...
... Vlașin stă femeia între ziduri gri și cugetă stingheră omul meu e bun la toate știe ciorbele să facă bate cuiele-n perete spală haine-mi rupe oase zugrăvește pardoseala joacă fotbal câteodată cu vecinii din cartier bea și bere cu amicii într-o crâșmă desuetă cu amorul se descurcă el ...
Mihail Kogălniceanu - Prefață la Cronicile României sau Letopisețele Moldaviei și Valahiei
... în toată lumea, străbate și la Dunărea de Jos! Simțământul național renaște. Tudor Vladimirescu revendică drepturile nu numai ale țării, dar și ale claselor dezmoștenite. El ia arma nu numai în contra fanarioților, dar și în contra boierilor sau a despoitorilor norodului , spre a întrebuința propriile sale ... la proprietatea emancipată de legăturile clăcii și ale drepturilor feudale! Iată ce a făcut generația de la 1848-1864, generațiune la care, să-mi fie permis, nu fără oareșicare mândrie, de a mă număra și eu! Dară, aceste reforme odată proclamate, nu mai era decât de a ...
Grigore Alexandrescu - Meditație (Alexandrescu)
... Vara și-apucă zborul spre țărmuri depărtate, Al toamnei dulce soare se pleacă la apus, Și galbenele frunze, pe dealuri semănate, Simțiri deosebite în suflet mi-au adus. O! cum vremea cu moartea cosesc fără-ncetare! Cum schimbătoarea lume fugind o rennoiesc! Câtă nemărginită pun ele depărtare Între cei din morminte ... Toată durerea le-este că nu și-au răzbunat! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Puțin mai înainte un monument s-arată; Să-l privim... Dar ce semne de cinste pe el sânt? Negreșit cei dintr-însul slăviți au fost odată: Azi slava stă deasupra, și omul în pământ! Iată, fără-ndoială, o mare mângâiere, O, voi ... ntărâtată corabia-ți zdrobește, Când loc de mântuire nu este, nici liman, Când cu grozave furii asupra ta pornește Spumoasele lui valuri bătrânul Ocean, Spune-mi, îți pasă-atuncea să știi de mai plutește Catargul fără pânze ce nu-ți e de-ajutor, Să vezi dacă pe unde se ține, se ...