Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��DOI
Rezultatele 1001 - 1010 din aproximativ 1131 pentru L��DOI.
Iancu Văcărescu - Primăvara amorului
... omor. Când cu câinii prin pădure Vulpe, epure fricos, Lupul nărăvit să fure Îl răneam mai cu prisos. Trăgeam mulți din lăcuința Ce-au adânc l-al apei fund; Câți, dând la-nșălări credința, Undiți lesne îi pătrund. Muncă, luptă, călărie, Jocuri, umblete pe jos, M-întăreau cu veselie, Și-mi ... el veni, tăie. Frumos caută, îmi zâmbește, Mi-e drag, îl iubesc mai mult. C-o blândețe el vorbește D-aș vrea tot ca să-l ascult. Zice: -"Aici nu este locu Unde poci eu ca să-ți spui Cine sunt, la ce norocu Mă făcu să mă suppui". Binișor mă ... deștept, simt, cere Magnetul însuflețit Ce va prin împărechere Sufletul a fi-ndoit. Se deștept cele-nsoțite Spre-a-nălța slavă l-Amor; Ne-nsoțite, despărțite, Spre-a jăli cel mai trist dor. Aurora se coboară Din brațele lui Titon Veselă și rumeoară Fără teamă ... și respândește Noaptea lor se suppuind, Norii toți îi aurește Viața firei înnoind. Bășicuțele de roă Ce pe iarbă strălucesc Câmpului dau zmalturi nuoă, Florile l-înveselesc. De miroase îmmulțite Balsam viu din ele dând, Zefir dulci suflări trimite Ici și colo se jucând. Arătorul ce silește Boii săi cei grei ...
... dacă veți da greș la aceasta“. Gazda răspunde prin câteva vorbe, arătând că nu va lipsi de la adunare și, înapoind paharul ca sa-l îndulcească, trimisul îl ia iarăși și, zicând „mulțămim“, îl dă de dușcă, iar poftitorul adaugă „să vă fie de bine!“ ... mai prisosește ceva. După ce se sfârșesc paharele dulci, oaspeții încep a se ridica de la masă. În toată vremea cât ține masa, doi balauri negri, ca dosul ceaunului, cântă, unul din scripcă, și altul din cobză, felurite cântece de țară, cum și altele vechi, împământenite, precum sărbeasca, corăbiasca ... și ruseasca. Din când în când câte un oaspe chefăluit întinde un pahar de vin scripcarului sau cobzarului, zâcându-i: „Bea, balaure, că ți-l torn din cap“, țiganul se scoală, închină și el (dar cine bagă în seamă închinarea țigănească?). După ridicarea mesei, stă tot temeiul cântecelor și ... pentru veselie, iar doina este culmea tuturor; ea închide într-însa inima întreagă, are ceva a sufletului singuratic și jalnic, pe care nu-l poate zugrăvi nici un cuvânt din limba grăită, afară poate de dorul care se apropie întrucâtva prin mulțimea întrebuințărilor lui. Pân’ la acest cântec toți ...
Dimitrie Bolintineanu - La Constantin Negri
... naște într-o floare De-i pasă dacă planta, plăpând locaș al său, E verde și frumoasă sau veștezește, moare Sub dintele lui rău? Întrebe-l dacă știe că floarea ce-el devoară Odată veștezită, surpată pe pământ, El însuși se abate și trebuie să moară? Să intre în mormânt? Nu ...
Titu Maiorescu - În contra direcției de astăzi în cultura română
... s-a întîmplat să fie la putere. Față de această direcție a publicului român, noi nu putem crede că adevăratul mobil care l-a îndemnat spre cultura occidentală să fi fost o prețuire inteligentă a acestei culturi. Mobilul propriu nu a putut ... cel mai însemnat în situațiunea noastră intelectuală, un fenomen așa de grav, încât ne pare că este datoria fiecării inteligențe oneste de a-l studia, de a-l urmări de la prima sa arătare în cultura română și de a-l denunța pretutindenea spiritelor mai june, pentru ca acestea să înțeleagă și să primească sarcina de a-l combate și nimici fără nici o cruțare, dacă nu vor să fie înșiși nimiciți sub greutatea lui. La 1812, Petru Maior - pentru a nu ...
Mihai Eminescu - Aducând cântări mulțime
... cântarul A dreptății, dragă Doamne, Ce la domni sărută mâna Ș-altceva încă la doamne? Sau acei care-și pun osul Carul statului de-l mișcă? Ah, prea știi mai dinainte Tot ce-i doare și ce-i pișcă. Eu nu pot să le dau lefuri, Nici onori, nici pensiune ...
Mihai Eminescu - Călin Nebunul
... să li dee - așa comoară, Ale casei lui mai mândre și mai trainice odoară. Da-ntr-o sară-n drum de țară cine dealul mi-l coboară? Trei feciori voinici de frunte ca trei șoimi voinici de munte, Vin în zale îmbrăcați, pe cai negri - ncălicați , Spițelați, ușori ca vântul , de ...
Mihai Eminescu - Călin nebunul
... să li dee - așa comoară, Ale casei lui mai mândre și mai trainice odoară. Da-ntr-o sară-n drum de țară cine dealul mi-l coboară? Trei feciori voinici de frunte ca trei șoimi voinici de munte, Vin în zale îmbrăcați, pe cai negri - ncălicați , Spițelați, ușori ca vântul , de ...
Ion Luca Caragiale - Prea sărac
... de băutură, cherchelit; zăpăcit, năuc. Un critic fără milă-mi spune: „Ai început iar prea sărac!â€� Și nu știu cum să aflu-acuma L-aceste strofe un capac... Aș vrea o inspirațiune, Nu pot sfârși... sunt prea sărac! Alerg atunce pentru rimă La Dicționarul lui Cihac... Vai! Nici acolo ...
Anton Pann - Tăcerea e ca mierea
... vrăjitoare Și ea îl puse la soare. Stătu pînă dimmeață, Cu astupuș de verdeață. Muierea cea îngrijată Veni la ulcior îndată. Baba cum o văzu-l scoase Cu niște vorbe șoptoase, Zicînd : -Dragă, iată-ți leacul. Numai dă babii colacul, C-am descîntat-o de pace Și să vezi ce minuni ...
Anton Pann - Nepotul împrumutat
... negoț cu ei, Ș-în jumătate de an Ț-îi răspunz pîn'la un ban. Unchiul său s-a îndurat La vorba ce l-a rugat Și mîna sa ardicînd Îi arată sus, zicînd: -Vezi acea oală din cui? Eu ce am acolo pui. Caută, și cîți ...
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
... mai șade la cârmă: e legat; Pe pod s-aruncă valul, ce pare că-a turbat Sub biciul unui demon ce de aproape-l strânge; Lovirea cea de vânturi, catartul plecă, frânge. Și vasul se rădică, se lasă în abim, Și iară se înalță! Un strigăt, un suspin S ... imagin înflorit: Julia și Claricia în admirațiune, Tablou divin ce limba refuză de a spune. Ai fi crezut atuncea că-n lume sunt doi sori Că frumusețea dulce e două dulci surori! Că dulcea fericire, c-un spirit și c-un nume, Își are-n cer o formă și ...