Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (ATUNCI) CÂND
Rezultatele 1001 - 1010 din aproximativ 1085 pentru (ATUNCI) CÂND.
... s-așează jos. Regele un semn mai face, se deschide-o altă poartă Și dintr-însa se repede C-un sălbatec salt un tigru, care când pe leu îl vede Muge tare, Coada roată o-nvârtește, Scoate limba, Sperios însă pe leu într-un cerc îl ocolește, Sforăie înverșunat, Apoi mormăind ... Se așează. O frumoasă mână scapă de pe margine de-altan O mănușă, drept la mijloc, între tigru și-ntre leu; Iară dama, Cunigunda, zise-atunci, bătându-și joc, Cavalerului Delorges: ,,Dac-amorul ți-e fierbinte cum te juri în orice oară, Să te văz, Mergi, mănușa de-mi ridică!" Cavaleru ...
... s-așează jos. Regele un semn mai face, se deschide-o altă poartă Și dintr-însa se repede C-un sălbatec salt un tigru, care când pe leu îl vede Muge tare, Coada roată o-nvârtește, Scoate limba, Sperios însă pe leu într-un cerc îl ocolește, Sforăie înverșunat, Apoi mormăind ... Se așează. O frumoasă mână scapă de pe margine de-altan O mănușă, drept la mijloc, între tigru și-ntre leu; Iară dama, Cunigunda, zise-atunci, bătându-și joc, Cavalerului Delorges: ,,Dac-amorul ți-e fierbinte cum te juri în orice oară, Să te văz, Mergi, mănușa de-mi ridică!" Cavaleru ...
Mihai Eminescu - Mănușa (după Fr. Schiller)
... s-așează jos. Regele un semn mai face, se deschide-o altă poartă Și dintr-însa se repede C-un sălbatec salt un tigru, care când pe leu îl vede Muge tare, Coada roată o-nvârtește, Scoate limba, Sperios însă pe leu într-un cerc îl ocolește, Sforăie înverșunat, Apoi mormăind ... Se așează. O frumoasă mână scapă de pe margine de-altan O mănușă, drept la mijloc, între tigru și-ntre leu; Iară dama, Cunigunda, zise-atunci, bătându-și joc, Cavalerului Delorges: ,,Dac-amorul ți-e fierbinte cum te juri în orice oară, Să te văz, Mergi, mănușa de-mi ridică!" Cavaleru ...
... o deșucheată, pădurea-ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la jucat. Încet, ascultând, ispitind, a ieșit tiptil-tiptil din curătură, și când a ajuns la margine și-a văzut întinderea lucie de zăpadă, a-nceput să sară de bucurie: „Poate ... o să răsară.â€� „...O să răsară.â€� Și cum mergea pe marginea unei vâlcele, iepurașul se opri o clipă să se odihnească. Atunci, de la spate, se ridică, albă și ea, ca de gheață, luna. Stelele păliră; pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. Iar iepurașul împietri de ...
Ion Luca Caragiale - Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului XIX
... sarisfacție înapoi și să caute a-și da seama de bogățiile îngrămădite — e un fel de catagrafie, care trebuie făcută neapărat din când în când. Aci vine rolul criticului și istoricului. Noi credem că a venit vremea să facem această catagrafie. Sfârșitul veacului se apropie; trebuie numaidecât să ... acești scriitori; n-avem amatorii, dar avem artiștii; avem criticii! Românul este născut poet, s-a fost zis odinioară. Odinioară! e mult de atunci! De atunci și până astăzi a trecut vreme; un an a fost roditor cât un veac pentru avântul cu care acest popor s ... acel mirific monument de pe splaiul râului „cu apă dulce, cine bea nu se mai duce", pe care îl numim Palatul Pașilor Pierduți, fericiți când nu ne pierdem acolo decât pașii? Cine e acela care nu așteaptă cu nerăbdare atât marea frescă a Ateneului Român, cât și marele ... zice patriarhul de la Ferney, cum zice marele și nemuritorul Voltaire? Și cine n-ar fi în stare să strige: sacrilej! de trei ori sacrilej! când ...
Constantin Negruzzi - Cârlanii, vodevil într-un act
... române, că n-am chef de vorbă ce nu-mi dai pace? Terinte! Terinte! N-am socotit niciodată Că tu-i fi așa cu mine, Când de-o vreme-ndelungată Eu-sunt prietin cu tine. Cumătru tău au fost gata Ori la ce să te slujească, Numai sapa și lopata Gândem ... femeia mea! Ba că chiar. Zi mai bine Domnica, dar Vochița... MIRON: Domnica zici? Visezi, fârtate! Domnica-i cuminte. Eu i-s drag. Vezi tu? Când la boieresc eu, vara, Am muncit mereu, Și mă-ntorc ostenit, seara, La bordeiul meu, Să vezi tu, nene Terinte, Nevăstuica mea, Cum îmi sare ... Domnica. MIRON: Ba o început cu Vochița. LIONESCU: (puindu-se jos) Tot cărți și iar cărți, ce dracu! vor să mă facă dobă de carte! când aș putea videa pe Vochița, care-i așa de frumușică!... MIRON: Na! te pricepi acu? — După Vochița îmblă. LIONESCU: Ori pe Domnica. Tare-mi ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Cine sunt albanesi%C4%AD%3F
... «Noctes pelasgicæ» o cărticică despre limba albanesă. Blau se încĂ©rcă a descifra prin AlbanesÄ inscripțiunile lykice din Asia-mică, pe când Moratti recurge tot la dînșiÄ pentru inscripțiunile cele mesapice din Italia. Girolamo de Rada, Albanes el-însușÄ, nu se lasă câtușÄ do puțin maÄ jos ... face. Să ne întrebăm dară încă odată: Cine sunt AlbanesiÄ? Care să fie adevărata lor provenință și raporturile lor maÄ cu sĂ©mă cătră Români? Când și de unde venit-aÅ eÄ să se așeze în Epir? Iată singura cestiune, care îmÄ maÄ lipsiĂ mie pentru a putĂ© demonstra ... melc și cubele, deși la AlbanesÄ a supraviețuit numai composițiunea: cadmilÄ Â«limacon», unde există o mulțime de varianturÄ, tĂ³te corupte, pe când forma primitivă românĂ©scă e intactă, conservată abiĂ la copiÄ în jocurile lor cele tradiționale, un admirabil «Ueberlebsel in Kinderspiel». (Dr. Ploss ... germanismele la FrancesÄ, fiind accidentale, aprĂ³pe tĂ³te s'ar putĂ© gonĂ, fără ca prin acĂ©sta să se sgudue edificiul limbii naționale, pe când celtismul la FrancesÄ și albanismul la Români nu se pĂ³te atinge fără o catastrofă totală. După premisele de maÄ sus, mintea se sperie de ...
Vasile Alecsandri - Doina oltenească 1
... muncesc, Pâinea să-mi agonisesc, Copilașii să-mi hrănesc? Cum ședeam pe gânduri dus, Mă uitai spre munte-n sus Și mă luai spre apus. Când pe munte mă urcai, Roată-n juru-mi mă uitai, Mă uitai în jos spre lunci, Văzui oameni, muieri, prunci Cu plugurile la munci, Ei ... într-un ceas Ca să-mi ar și eu de-un pas, Nevoii să nu mă las, Dar milă n-a mai rămas! Atunci mă-ntorsei și eu Și zisei în gândul meu: ,,Dare-ar bunul Dumnezeu Să umble și plugul meu! Din baltag să-mi fac eu plug ...
Victor Lazăr - Răsboiul pentru întregirea neamului românesc (1916 - 1919)
... ziduÂrilor de împrejmuire, Românilor nu le erĂ iertat să se așeze. În Sibiu obișnuiau cei din Sfatul (consiliul) săsesc al orașului să poruncească din când în când să se dea foc caselor Românilor așezați în afară de ziduri, dacă li se părea că prea se înmulțesc. Carte rar de puteĂ învățĂ Românul ... nu facă postavuri și alte țăsături de lână pentru vânzare. Românului nu-i era iertat să facă un car întreg, ci numai cârpituri la car. Când se înmulțeau Românii prea tare într'o comună, în care erau și Sași, veniĂ poruncă dela căpeteniile săsești să dea foc caselor românești și pe ... pe bătrânii satului să iscălească un document, prin care Românii de acolo să se declare iobagi ai județelor din Sibiu. Românii s'au împotrivit și atunci au fost împușcați 18 inși, dar tot nu s'au lăsat. Toate aceste fărădelegi se făceau împotriva legii vechi a Pământului regesc, locuitorii ... convingerea, că el e născut să fie rob! Suferințele Românilor n'au încetat nici după încetarea iobăgiei în 1848, mai ales nu dela 1867 încoace, când ...
Neagoe Basarab - Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie
Neagoe Basarab - Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie de Neagoe Basarab Traducere din slavonă în românește c. 1650. ÎNCEPUTUL ÎNVĂȚĂTURILOR BUNULUI CREDINCIOS IOAN NEAGOE, VOIEVODUL ȚĂRII UNGROVLAHIEI, CARELE AU ÎNVĂȚAT PRE FIIU-SĂU THEODOSIE VODĂ Partea întâi. Cuvântul 1 Iubitu mieu fiiu, mai nainte de toate să cade să cinstești și să lauzi neîncetat pre Dumnezeu cel mare și bun și milostiv și ziditorul nostru cel înțelept, și zioa și noaptea și în tot ceasul și în tot locul. Și să foarte cuvine să-l slăvești și să-l mărești neîncetat, cu glas necurmat și cu cântări nepărăsite, ca pre cela ce ne-au făcut și ne-au scos din-tunĂ©rec la lumină și den neființă în ființă. O, câtă iaste de multă mila ta, Doamne, și gândul și cugetul tău, care ai spre noi oamenii! O, mare taină și minunată! O, cine va putea spune toate puterile tale și lauda slavei tale! Dumnezeu, pentru mila sa cea multă, lăcui întru noi oamenii și să arătă noao. Dumnezeu fu în ceriu și om pre pământu și într-amândoao desăvârșit. Și pre om și-l făcu fiiu iubit și ...
Vasile Cârlova - Păstorul întristat
... cum răcoresc. Soarele încă voă răvarsă Lumină dulce, tot cu senin, Și cerul iarăși mila își varsă Spre fericire voă deplin.â€� El cu suspinuri atunci răspunse: „Frate, se poate vrun muritor Oricât să n-aibă dureri ascunse, Fie pe scaun, fie păstor? Orice viață supusă zace Sub patimi grele ... Iubesc prea dulce o păstoriță Cu chip prea dulce, prea drăgălaș! Pentru ea numai simț neputință, Pentru ea numai sunt pătimaș. De lângă mine ea când lipsește, Natura n-are nimic frumos; Sufletul tare mi se mâhnește, Orice privire e de prisos. Și drept aceea a tânguire Fac să ...