Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TREMURAT.
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 504 pentru TREMURAT..
Cincinat Pavelescu - Dramă mută
... și a pajului poet... Pe când ochii lui pe sânu-i se opresc din întâmplare. Ea, privind la mâna-i albă cum pe coarde tremura
Cincinat Pavelescu - Frica poetului
Cincinat Pavelescu - Frica poetului Frica poetului de Cincinat Pavelescu Te iubesc adânc, copilă, și de mult Dar niciodată N-am lăsat un gest să spună Dulcea taină ce mă-mbată. Tânără, copil aproape, E mai bine să nu știi Ce dureri nenchipuite Ard iubirile târzii. Noaptea însă, când voința Și gândirea aiurează, În odaia mea te-aduce Visul meu și te-ntrupează. Simt cum vii și cum te-apropii, Tremuri toată și te-apleci; În privirea mea tot gândul Și destinul să-ți îneci. Apoi mijlocul subțire Ți-l mlădii ca-ntr-o gavotă, Și nu știu pe pian sau buze Rătăcește-ntâia notă... De când visurile astea Cu beția lor mă-nving, Fug de tine, mâna albă Chiar mă tem să ți-o ating. Și mi-e frică deodată, În privirea ta cuminte Să nu văd, cuprins de groază, Că și tu ți-aduci
Cincinat Pavelescu - Intimă Intimă de Cincinat Pavelescu Poezia a fost pusă pe muzica compozitorului Ionel Fernic ( Îți mai aduci aminte, doamnă ). Îți mai aduci aminte, doamnă? Era târziu și era toamnă, Și frunzele se-nfiorau, Și tremurau în vântul serii Ca niște fluturi chinuiți, Ca niște fluturi rătăciți Din țările durerii. Ți-aduci aminte iar de seara Și-amurgu-acela violet, Când toamna și-acorda încet, Pe frunza galbenă, chitara? Pe lac, ce-n lună s-argintase, Încet o lebădă trecea, Și pata-i albă se pierdea În seara care se lăsase... Și-atunci, doar inimă și vise, Ne-am dus ca lebăda și noi, Călcând nisipul plin de foi Sub ceața care-l umezise. Așa născut, în plină toamnă, Amorul meu ce-nmugurea Sub foi ce toamna-ngălbenea... Îți mai aduci aminte, doamnă?
Cincinat Pavelescu - Muzică de cameră
Cincinat Pavelescu - Muzică de cameră Muzică de cameră de Cincinat Pavelescu Într-un salon. E ora zece seara. Suspină ghetele de lac. Văd sânuri albe, mâini ca ceara, Rochi decoltate, domni în frac. Tăcere! Ora este gravă, Căci într-un colț a răsunat Un pian pe care stă o tavă, Și trei viori s-au acordat. Arcușul a-nceput domol, Atacă forte un andante Dintr-o sonată-n mi bemol De Beethoven ori Mercadante. Un bravo! stăruie mereu; Îl scoate sincer o duducă Ce-și poartă-al sânilor trofeu Spre domnul matur, cu perucă. Unii timizi abia suspină; Din nădușeala unui chel Minune! crește o verbină Pe-o coardă de violoncel. O văduvă în demi-doliu, Nu suferă violoncelu, Și, ghemuită p-un fotoliu, E tristă c-a pierdut cățelu,. Când contrabasul mizerabil Trimite-n sală câte-un la, S-aude-ncet un Admirabil! Rostit c-un glas de mahala. Cum ți se pare, scumpă doamnă? Întreabă grav, adânc și rar Un domn în păr cu flori de toamnă Și cinci proteste-n buzunar. Îți place muzica, maestre? Unui poet îi zice trist, Privind distrată spre ferestre, O virgină genre artist. Maestrul dă ...
Cincinat Pavelescu - Năluca (Pavelescu)
Cincinat Pavelescu - Năluca (Pavelescu) Năluca de Cincinat Pavelescu Cine să fii, nebună gârbovită, Ce rătăcești pe străzile pustii, Bătrână, slabă, tristă, despletită Și-ngâni un basm uitat și de copii? Spre ce liman destinul te mai poartă? Ce fericiri îngropi în al tău grai? Ce viață-a clocotit în apa moartă Din ochii tăi, ce-au fost oglinzi de rai?... Dar inima-mi de-odată se oprește: O amintire fulgeră și crește... Te-am mai văzut, bătrâno, undeva! Nu mă cunoști? Privește-te-n oglindă Și tremură... Sunt tinerețea
Cincinat Pavelescu - Nocturnă (Pavelescu)
Cincinat Pavelescu - Nocturnă (Pavelescu) Nocturnă de Cincinat Pavelescu Pe sulițele ascuțite-a galbenelor trestii plouă Un tremur vag de lună nouă, Iar nuferii, când raza-i bate, Par, în acea singurătate Ce frica-ncepe s-o propage, Că-s niște mici arhipelage! Pe lacu-n umbră se deșiră dantela lungă-a unei moarte... E ca o ceață ce s-așterne pe cuta undelor ușor, O stea ce pică face-o dungă și-argintul ei căzut departe Aprinde-o stranie lucire în părul umbrelor ce zbor. Parcă bătăi de aripi albe tăcerea nopții o frământă, E ca o muzică ce-adoarme departe moartea unor crini, Or, tu, Ofelie-necată, în pacea undelor suspini, Și vântul care plânge-n sălcii e poate glasul tău ce cântă. Atunci, din trestii, parcă șoapte Se înălțară-n miez de noapte. Nebun, zadarnic te-nfiori De vânt, de umbre și de flori, Și vrei pe alte căi s-apuci; Ce-auzi, ce vezi nu sunt năluci; Nu-i glasul vântului ce-asculți Deși sunt moartă de ani mulți, Dantela care-o vezi pe apă Este lințoliul ce-mi scapă, Iar sub a apelor oglindă Vezi părul meu de alge ...
Cincinat Pavelescu - Păsările nopții
Cincinat Pavelescu - Păsările nopţii Păsările nopții de Cincinat Pavelescu Într-o zi vulturul mândru, Rege-al culmilor cărunte, Toate păsările lumii Le-adună p-un vârf de munte, Și le zise: Mi-este milă De eterna voastră noapte... Tremurați în fund de cuiburi Speriate d-orice șoapte, Pe când eu, dacă furtuna Peste fruntea mea s-abate, Fac din ochii mei oglinda Trăsnetelor scăpărate. De la îngeri smuls-a Domnul Pene mândre pentru voi, Ca să vă târâți aripa Murdărită prin noroi? Hai! spălați-le-n seninul De pe culmile înalte! Pe albaștrii munți din zare Zborul vostru să tresalte. Mai lăsați pădurea sumbră, Cuibul, streșina ruină, Și zburați din întuneric Către viață și lumină. Ceru-nalt e lumea-n care Suferinți și păsuri nu-s; De muriți suind acolo, Cel puțin cădeți de sus. Hai, urmați-mă și-n aripi De vă-ncredeți cum mă-ncrez, Către soare zborul vostru Voi căta să-l îndrumez. Într-un fior de bucurie Un stol voios de zburătoare, O rândunică, niște mierle, Un grangur, o privighetoare Deschiseră-aripile-n dorul Acestui zbor către azur, Când bufnița și liliacul Grăiră mândrului vultur: Vrei să ne scoți din umbra-n care ...
Cincinat Pavelescu - Reîntoarcerea (Pavelescu)
Cincinat Pavelescu - Reîntoarcerea (Pavelescu) Reîntoarcerea de Cincinat Pavelescu Ai vrut să viu, și am revenit. Căsuța albă mă primește Zâmbind din pragu-i înflorit. Și lacul, care oglindește Un colț din cerul infinit, Mă recunoaște, deși chipul Mi-l văd în ape-mbătrânit! Uite, cireșii din livadă, Din umbra-n care stau pitiți, Ce blând s-apleacă să mă vadă! O, câte crăci le-am rupt cu zmeul, Cu câte pietre-n ei n-am dat, Dar toate toamnele trecute O primăvară le-a-ngropat! Și câinele de lângă vatră, Bătrân și el, m-a-ntâmpinat Neliniștit, dar nu mă latră. Pădurea, parcă de aramă În toamna care s-a lăsat, Pe glasul vântului mă cheamă. Ca niște păsări ostenite Se strâng un stol de amintiri, Și-un val de tainice simțiri În ochi o lacrimă-mi trimite... Podoaba florilor e moartă, Dar tot e veselă grădina Amurgu-și tremură lumina În frunza duzilor din poartă. Aici e bine. Simt că viața Mi-ar curge lină și cuminte; Aici e bine. Mă simt tânăr Naiv și bun ca mai-nainte. Da, tot mi-e scump aicea: casa, Grădina, câmpul și pădurea. Dar ce ...
Cincinat Pavelescu - Tinerețea mea
Cincinat Pavelescu - Tinereţea mea Tinerețea mea de Cincinat Pavelescu Tinerețea mea acum Parcă este o ruină, Abătută de la drum Pe o creastă de colină. Sub ferestre nu mai cântă Rândunicile zglobii... Prin grădină se frământă Vântul serii-n bălării. Și când țipă cucuvaia Mi se pare, tremurând, Că e glasul tinereții Veștejite prea
Cincinat Pavelescu - Ultima verba
Cincinat Pavelescu - Ultima verba Ultima verba de Cincinat Pavelescu Sub noaptea fără stele, ce trist și-nalță glasul Acel care fusese Isus... Veniți, veniți! Toți morții din morminte sculați-vă, e ceasul! Vin taina s-o dezvălui din moarte vă treziți! Și-atunci, din toată lumea, mulțimile-adormite, Sutimi și milioane de morți se deșteptau; Pe când de sub lințoliu enormele-i orbite, O tragică durere afară scăpărau... Și el, mai trist ca-n noaptea când se ruga pe munte, Sub umbra tremurată a verzilor măslini, Când se roșise alba-i sudoare de pe frunte, Mai trist ca pe calvarul însângerat de spini, Le zise: Biată turmă în noapte rătăcită, Eu v-am mințit odată când vă spuneam că sus V-așteaptă după moarte o viață fericită, Căci Tatăl nostru nu e, și serafimii nu-s! Eu vin din depărtarea neantului cea sumbră, De unde larma lumii se pierde-n infinit, Și viu ca să adaug o pagină de umbră La cartea de lumină ce-n vis am plăsmuit. Să n-așteptați zadarnic fanfara-nvietoare, Căci cerul plin de îngeri e-o pânză de tablou... Eu rătăcesc de veacuri prin golul fără soare, Și chem și- ...
Constantin Negruzzi - Dervișul
Constantin Negruzzi - Dervişul Dervișul de Constantin Negruzzi Robilor, depărtați-vă-n laturi! Ghiaurilor, tremurați! Cădeți la pământ cu toții și genuchile plecați! Căci iată trece Ali-Pașa. C-o cabaniță bogată, vizirul este mbrăcat Și d-arnăuți nalți ca munții împregiur încungiurat, Norodul strigă: mașala! Iat-un bătrân derviș gârbov prin norod își face loc, Merge la Ali d-a dreptul și-i ia calul de dârlog, Ș-apoi acest fel îi grăi: "O, tu, înalte vizire, lumina lui Mahomet! Tu ce ții topuz în mână și șezi întâi în devlet, Vestite Ali Tepeleni! Tu ce-ai nume așa mare, umbră a lui padeșah, Care stăpânește lumea și e umbra lui Alah, Lui Dumnezeu adevărat; Ca să-ți spui un lucru mare până aicea am venit, Pe care pân acum nimeni a ți-l zice n-a-ndrăznit: Ești un câine ș-un blestemat! Făclia-ngropării tale a-nceput a lumina, O moarte cumplit-amară plutește d-asupra ta, Ca un năluc înfricoșat. Tu ce te adăpi cu lacrămi și-n sânge te tăvălești. Care îți zidești seraie cu ciolane omenești, Ceasul ți s-a ...