Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SĂ

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 4001 pentru .

Ignacy Krasicki - Dialogul unui holtei cu un boierenaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam

... trăiesc cu-acela ce nu știe a trăi. Mergi, boierule, ce stai, și nu te mai tot codi. Caretă de modă găsește. Bărbatul te întreb mă îngăduiește, Ce fel fie? Cucoana Oh, cerule! sunt datoare -i spun și -i tâlcuiesc În ce anume caretă am eu călătoresc; Întreabă pe graf Lucescu, și el îți va spune ție Cum are fie; Și ce mă superi pe mine? Știi că am dorit -ți cer toate, așadar, cer de la tine fie careta nouă Într-o oară, sau mult două. Bărbatul Acum n-am bani. Cucoana Mie pre puțin îmi pasă, Cer caretă englezească, purcezi, du ... Cucoana Dar, mă rog, a dumitale? Boierul Cu dumneata la un loc. Cucoana Alei, zău, ce dobitoc! O, ciel! și cum se poate sufăr aceste toate! Îți spun drept că ești neghiob, deși ești cu boierie, Și-ți hotărăsc în sfârșit traiul nostru cum fie. Dacă soarta mea cea rea, și cea cu totul nedreaptă, Au voit ne vedem ochi la ochi câteodată, Apoi ca ne vedem, Osebite odăi ...

 

Petre Ispirescu - Fata cu pieze rele

... el de seamă că se cam adevereau zisele filosofului, că de când, adecă, dobândise fata, d-atunci și el dă îndărăt. Dară nu știa ce facă, cum scape de prăpăd pe cei doisprezece copii. Bietul împărat! Și acesta îi era copil. N-ar fi vrut, vezi, piară nici unul. În cele din urmă se lăsă după povața filosofilor. Ei ziceau că mai bine este piară unul și scape doisprezece, decât toți ajungă ca vai de ei și de râsul lumii. Se îndoia împăratul, se îndoia împărăteasa facă o așa faptă, dară întețiți de toate relele ce-i năpădea din toate părțile, se înduplecară la sfaturile celor mai aproape de dânșii, și ... hotărâră în cele din urmă facă o jertfă decât trisprezece. Vorbi deci împăratul cu credinciosul său cum facă. zică adecă că vrea meargă la vânat, ia și pe fată cu dânsul, mai cu seară că tot zicea ea că-i place vază cum merg oamenii la vânat, și o lase acolo în pădure. Aceasta însă fără

 

Ion Luca Caragiale - Inițiativa...

... mă termin... Noi ducem greul țării ăștia, care fără noi, ce zicem?... Parcă n-ar mai merge, fluieri numa din buze și umpli doldora punga statului, din care pe urmă vie și sugă țâtă atâtea lipitori declarate și clandestine, care trăiesc pe spinarea noastră, care, vai de capul ei! numa sufletul nostru știe!... Nu, domnule! până nu ... care nu sunt în curent cu chestia agrară, mă mărginesc a-i răspunde printr-o întrebare: — Nene Stasache, nu s-ar putea lăsăm statul și -ncercăm o îmbunătățire prin — cum zic? — prin inițiativă privată? Dar amicul meu se iritează mai rău: — A! care va zică, și d-ta ești d-ei cu inițiativa privată?... îmi pare bine!... Mersi! — Mă iartă, nene Stasache, zic; eu, -ți spun drept, nu cunosc chestia, și... — Apoi, dacă nu cunoști chestia — mă-ntrerupe el și mai iritat — de ce te pronunți ... el în culmea enervării; trebuie statul!... Auzi! doică fără lapte!... Auzi! doică ... Bravo!... Și statul, indiferent... și laptele... laptele ei!... Și pleacă necăjitul părinte, ...

 

Ion Luca Caragiale - Infamie...

... Ion Luca Caragiale - Infamie... Infamie... de Ion Luca Caragiale Mi s-a-ntâmplat pierz un amic, un bun amic, și nu mă pot căi îndestul de această nereparabilă pierdere; de aceea trebuie spun, oricui vrea m-asculte, trista mea întâmplare. Iată. Știam că amicul meu, bunul meu amic, are multă influență asupra unei persoane, de care atârnau la un moment ... la dumneata -ți ceară un serviciu și mă roagă pun o vorbă bună în favoarea lui. Nu știu cu cât mai multă căldură ți-l recomand. Contez pe amiciția d-tale, că ai -l tratezi ca pe mine însumi, pe amicul meu, pe bunul meu amic. Aș fi fericit aflu că acest om, pe care-l iubesc ca pe un frate, cunoscându-l ce om de treabă și capabil este, a obținut ... caldă... Ce e de făcut? -l mai șterg! Tot ștergându-l în amândouă palmele cu șervetul... altă nenorocire!... plicul se dezlipește! E peste putință duc persoanei o scrisoare în așa hal. alerg la amicul meu,

 

Ion Luca Caragiale - Infamie

... Ion Luca Caragiale - Infamie Infamie de Ion Luca Caragiale 1901 Mi s-a-ntâmplat pierz un amic, un bun amic, și nu mă pot căi îndestul de această nereparabilă pierdere; de aceea trebuie spun, oricui vrea m-asculte, trista mea întâmplare. Iată. Știam că amicul meu, bunul meu amic, are multă influență asupra unei persoane, de care atârnau la un moment ... la dumneata -ți ceară un serviciu și mă roagă pun o vorbă bună în favoarea lui. Nu știu cu cât mai multă căldură ți-l recomand. Contez pe amiciția d-tale, că ai -l tratezi ca pe mine însumi, pe amicul meu, pe bunul meu amic. Aș fi fericit aflu că acest om, pe care-l iubesc ca pe un frate, cunoscându-l ce om de treabă și capabil este, a obținut ... caldă... Ce e de făcut? -l mai șterg! Tot ștergându-l în amândouă palmele cu șervetul... altă nenorocire!... plicul se dezlipește! E peste putință duc persoanii o scrisoare în așa hal. alerg la amicul meu,

 

Ion Luca Caragiale - Bacalaureat

... spinarea birjarului. — Sărut mâna, madam Georgescu, zic eu, apropiându-mă. — La dumneata veneam! răspunde cucoana emoționată. — La mine? — Da... Te rog nu mă lași! — nu mă lași! Trebuie -mi faci un mare serviciu amical... La nevoie se arată amiciția: vedem cât ne ești de prietin! — Cu cea mai mare plăcere, madam Georgescu, dacă pot... — Poți!... nu zici că nu poți!... știu că poți!... trebuie poți! — În sfârșit, ce e? de ce e vorba? — Dumneata cunoști pe... Știu că-l cunoști! — Pe cine? — Ți-este prietin ... aiurit... Văzându-l așa, îmi zic: „nu merge! nu merge cu sistema mea pe departe! trebuie apucat boul de coarne!" — Uite, frate Popescule, lăsăm chestiile de principiu. Știi de ce am venit la d-ta? — Ba! — Am venit te rog dai lui Ovidiu Georgescu — pe care l-ai examinat ieri la Morală și i-ai dat nota 3 — -i dai nota 6... — ! — nu zici că nu poți!... știu că poți! trebuie poți! — Atunci trebuie le dau la toți... — ...

 

Ion Luca Caragiale - Vizită...

... Doamna mi-a răspuns că de la o vreme i se urăște chiar unei femei cu petrecerile, mai ales când are copii. — -ți spun drept, cât era Ionel mititel, mai mergea; acu, de când s-a făcut băiat mare, trebuie mă ocup eu de el; trebuie -i fac educația. Și nu știți dv. bărbații cât timp îi ia unei femei educația unui copil, mai ales când mama nu vrea -l lase fără educație! Pe când doamna Popescu-mi expune părerile ei sănătoase în privința educației copiilor, auzim dintr-o odaie de alături o voce ... din neutralitate și intervie în război, primește în obraz, dedesubtul ochiului drept, o puternică lovitură de spadă. — Vezi? vezi, dacă faci nebunii? era -mi scoți ochiul... Ți-ar fi plăcut mă omori? Sărută-mă, -mi treacă și te iert! Maiorul sare de gâtul mamei și o sărută... Mamei îi trece; iar eu, după ce am luat dulceața, mă pregătesc sorb din cafea... — Nu vă supără fumul de tutun? întreb eu pe madam Popescu. — Vai de mine! la noi se fumează... Bărbatu-meu ... ...

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la nașterea domnului nostru

... va face la dânsele căzuta vindecare; păcatul cel dintâi iaste trufiia, dintru carele naște semețiia și neascultarea; al doilea iaste zavistiia, dintru carele naște vrăjmășiia și uciderea; al treilea iaste iubirea de argint, carele numĂ©ște a doua închinare de idoli, dintru carele nasc toate rĂ©lele; al patrulea iaste călcarea de lĂ©ge, adecă nebăgarea în seamă celor hotărâte și așăzate în legi și în pravile, dintru ... pământului; deci de va strica sarea, cu ce va mai săra? Îi numĂ©ște lumină, zicând: Voi sunteți lumina lumii. Și iarăși: Așa luminĂ©ze lumina voastră înaintea oamenilor, ca, văzând faptele voastre cĂ©le bune, mărească pre părintele vostru cel ceresc. (Îi numĂ©ște cetate, zicând: Nu poate ascunde cetatea în vârful muntelui. Îi numĂ©ște făclie aprinsă, zicând: Nimeni nu aprinde făclie o pue subt obroc, ci în sfĂ©șnic, ca luminĂ©ze tuturor celor ce sunt în casă. Că nu mânie Dumnezeu atâta pre omul cel prost când face păcat, cât mânie pre omul cel bisericesc și pre omul cel de cinste. Și pentru acĂ©ia li cade ...

 

Ioan Slavici - Barbaria modernă

... orÄ­ EvreÅ­, se află în miserie, noÄ­ îl ajutăm după putințele nĂ³stre; dacă vre-un Român ar voi jefuiască pe un EvreÅ­ orÄ­ -l ciomăgĂ©scă, noÄ­ am sări -l apÄ•răm pe Evreul năpăstuit: ce trebue Ă³re facem, când Românul se află în miserie, când el e jefuit, el năpăstuit? Iubirea de Ă³meni nu cere ca -l ajutăm și -l apÄ•răm și pe el? Românul acesta e om al iubiriÄ­ de ordine, blajin și muncitor, se mulțumesce cu puțin, ba suportă tĂ³te ... ci pe Ă³meniÄ­ desbrăcațÄ­ de firea omenĂ©ască, carÄ­ străinÄ­ aÅ­ fost și străinÄ­ aÅ­ rÄ•mas, pe hainiÄ­, carÄ­ nu sînt în stare se iubĂ©scă și profită fie de nepriceperea, fie de slăbiciunile, fie de strîmtorările nĂ³stre, ca ne ruineze și se facă stăpâni pe puterile nĂ³stre viÄ­. E destul de largă țara nĂ³stră pentru-ca ne încapă pe toțÄ­ și destul de mănos pămîntul eÄ­, ca tuturora ne dea hrană, dacă muncim cu toțiÄ­ fie-care în felul luÄ­ și nu caută uniÄ­ tragă mișelesce bucata de la gura altora. AcĂ©sta e ceea ce suferim, și barbarie în cel maÄ­ propriÅ­ înțeles al cuvîntului este

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Bogoiavlenie

... lacrămile pocăinții, ca ne facem curaț, după cum zice prorocul Isaia: Lăsând vicleșugurile dintru inimile voastre și faptele cĂ©le rĂ©le, de carele bucură vrăjmașul nostru diavolul și ne îmbrăcăm cu noul Adam, cu domnul nostru Iisus Hristos, după cum zice fericitul Pavel, pentru ca ne putem sui și noi la ceriu curați și luminaț, ca și Hristos și câț am priimit propoveduirea lui, de am și greșit, alergăm că ne va priimi Hristos, ca un bun și iubitoriu. Botează-se Hristos, ca sfințească apele. Botează-se Hristos, ca ne arate taina. Mâna prorocului slujaște, ca botĂ©ze mâna Tatălui, adecă pre Fiiul și cuvântu lui Dumnezeu. Om slujaște și om botează; însuși Ioann, ca un rob slujaște și Hristos ca un om botează. Pentru aceasta dară și noi, ca niște robi adevărați și înțelepți, slujim taina cu inimă curată, după cum zice prorocul David. Minte bună și credincioasă avem, ca pricĂ©pem taina drept; și cine iaste credincios și drept, alĂ©rge ca auză ce zice David: Veniț cătră dânsul (adecă cătră Domnul) și vă luminați și fĂ©țele voastre nu vor rușina ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VIII

... Stai! Care-i măi!" țiind arma gata Ca, deacă nu vă-ar ști el răspunde, -l puteți nimeri măcar unde. Cuvântul între noi, ce chiamă De taină, fie astezi: baros ; Deci luați acuma bine samă, Ca, deacă la strigătul vârtos: ,,Stai! care..." n-ar ști răspunde-or cine: Baros! , știți că vrăjmașul vine! Deci îndată strigați de departe Cătră-ai noștri: ,,La-arme, la-arme-afară!" Iar' voi vă-apărați păn' la moarte, Ca nu vă faceți de ocară." Așa străjile-învățate bine -împărțiră-în tufele vecine. [5] Drăgan care era mai viteaz, Într-un măr sui pădureț, Călăban care n-avea bun plaz Cu părul său cel tufos și creț, Fiind mai tare din cei aleși, vârî-între nește spini preadeși, Iar' Șuvel după-un tufariu trasă, Păpuc încă -ascunsă într-o boartă A-unui fag, dar' nici alții lasă Așa numai pe nedejdea moartă: Carii pe zios, carii pe sus, cată, Unde-ocrotință frica le-arată. Nu trecusă-un ceas și jumătate De ... ci de frică, Căci încă nu văzură nimică. [8] Dar peste puțin și pe dânșii iacă Vine tot aceaiaș' belea neagră; Călăban nu știea cum

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>