Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI BINE (DE)
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 1117 pentru MAI BINE (DE).
Daniil Scavinschi - Călătoria dumisale hatmanului Constantin Paladi în feredeile Borsecului
... Daniil Scavinschi - Călătoria dumisale hatmanului Constantin Paladi în feredeile Borsecului Călătoria dumisale hatmanului Constantin Paladi în feredeile Borsecului de Daniil Scavinschi Informații despre această ediție Fragmente Dar precum culegînd roze sau strîngînd faguri de miere Omul nu poate să scape de a ghimpului durere. Astfel și drumul acesta făcut pentru sănătate Din tovarăși mai nici unul n-au scăpat de greutate. Căci sosind la Dealul-Doamnei, caii cad de grea povară Deci, ca să se mai răsufle, boi la trăsuri se-njugară. Toți încep atunci pedestri la deal să călătorească Ca peregrinii ce pleacă la Sinai să se spăsească. Pe coasta ... mai delicate din fire, Neputînd fi mulțămite cu-asemenea găzduire, Pe călăuzul acesta încep să-l îndătorească O gazdă mai de odihnă numaidecât să găsească ; Bine ar fi făcut însă de primea aici să mîie, Să nu cate huzur casnic într-o lature pustie. Cînd la drum și împărații la-ntîmplări deosebite, Cu toată a ... căta hodină Și-am ajuns de dup-amiază la Tulghiș la cărăntină. Aici hătmanul Pălade aștepta cu bucurie Să-și afle sosit (el) păsul ce de mult era să vie Iar fiindcă acea voie încă tot nu ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira III
... mpartă un rup în patru grefuri, Un cifert din cot să fure și litrele din ochi. Nu arde lumânare, nu face iarna foc, El tremură mai bine decât să cheltuiască, Ș-adeseori în casă trăiește fără slugă. Cămeșa nu își schimbă cu săptămâni întregi; Prostirile-i în patu-i de negre putrezesc; Un singur caftan are rămas numai urzeala. De vede la o masă trei feluri de bucate Se miră zicând: Doamne! Ce cheltuiele mari! Gândiți că Hrisip poate muncește într-atât Pentru ca să adune cu ce să-și ție viața ... pompă e de împrumutare, Făcută cu-njosite mijloace ș-amăgiri. Sporește datoria, dobânzile sporesc, Pân-ce Clearh al nostru închis se pomenește, Sărac ca vai de dânsul, lăsându-și creditorii În deznădăjduire cu lacrimi pe obraz. Pe doi, trei sărăcindu-i, pre alții mai mulți șireți, Care-au pândit prilejul i-a pus în bună stare. Din zori de zi Menandru aleargă, urmărește, Ascultă ce se face prin case și prin târg, Și ce porunci ieșiră acum mai de curând. De orice schimbări nouă, de orice-naintare El află
... drept dacă-l întinde Roată peste brâu te prinde Și te-ntreabă: Dragă, strângu-l? Și tu-l cerți, dar el, nătângul, Ca răspuns te mai cuprinde Și cu stângul. Iar de-ți cere și-o guriță Doamne! Cine-i la portiță? Om să fie? Nu e cine! Hai, e vântul! Uite-mi vine Să văd oare ... felul! Să mă port cu-ncetinelul: Uite salbă, brâu, și toate! Și cosițe cumpărate, Stai, să-nchei și testemelul Pe la spate. Uite ce bujor de fată Stai să te sărut o dată! Tu mă poți, oglindă, spune! Ei, tu doară nu te-i pune Să mă spui! Tu ai, surată ... fac azi, mi-ar da ea mie! D-apoi! N-am să fiu tot fată, Voi fi și nevast-odată: Las să văd cât e de bine Măritată. Că mi-a spus bunica mie Că nevasta una știe Mai mult decât fata, juna, Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna Și mă mir eu ce-o să fie Asta una! Brâu ... stă capul? Grabnic, hai să-nchid dulapul Să mă port să nu mă prindă. Salbă jos! Și-n cui oglindă! Ce-am uitat? Închisă ușa De la tindă. Intră-n casă? O, ba
... cu toată lumea, în talentul lui. Avea talent, și o știa mai bine decît oricine: nici o critică nu-l putea face să se-ndoiască de sine, iar aplauzele nu i-ar fi putut spune decît mai puțin de ce credea el însuși. De aceea opera ce ne-a lăsat-o nu denotă nici un moment de ezitare sau de nencredere în sine. Cîtă încredere avea în puterea talentului său ne-o spune singur. Iată ce-i zice femeii care n-a înțeles ... daca nu venea să-l întîmpine durerea dinafară, el știa să și-o scormonească singur din rărunchi. Cu un astfel de caracter mai era și de tot sărac. Îmi vine destul de greu să contrazic niște autorități în materie literară, știind bine cît le iritează contrazicerea și cît de primejdioasă e iritația lor pentru soarta și reputația unor simpli muritori ca noi; dar trebuie să spun odată că poetul de care e vorba a trăit material rău; sărăcia lui nu este o legendă: a fost o nenorocită realitate, și ea îl ... a apucat încă să putrezească bine ...
Vasile Alecsandri - Cucul și turturica
... n tine-oi cânta Și te-oi săruta. TURTURICA Ba, cucule, ba, Nu te-oi asculta, Porumbacule, Frumușelule, Pestrișorule, Drăgușorule, Știu că mi-ar fi bine Să fiu tot cu tine, Dar maică-ta-i rea, Și decât cu ea, M-oi face mai bine Cu gândul la tine Iconiță mică Într-o biserică. CUCUL Oricum te-i preface, Tot nu ți-oi da pace. Că și eu m-oi ... drăgostim La nouri, la soare, În frunzi, la răcoare, La stele, la lună În veci împreună!" [1] Turturica figurează ades în cântecele poporale ca simbol de iubire și de credință. Cucul, asemenea în crederea românului, e o pasăre misterioasă ce are tainice legături cu soarta omului. Glasul său menește a bine când răsună de-a dreapta auzului și, dimpotrivă, menește a rău când răsună în stânga. [2] Poporul crede în puterea farmecelor și atribuie babelor ... e urât. Vrăjitoarele au putere a închega apa, a lega ploile, a ghici soarta oamenilor trăgând în 41 bobi de porumb, a vindeca de feluri de boale prin descântece și prin apă ne-ncepută. Descântecele sunt foarte numeroase și unele din ele prea originale, precum acela de mușcarea șerpilor, de deochi, de săgetătură,
Ion Luca Caragiale - Grand H%C3%B4tel "Victoria Română"
... Ion Luca Caragiale - Grand H%C3%B4tel "Victoria Română" Grand HĂ´tel „Victoria Românăâ€� de Ion Luca Caragiale Apărut în 1890 Eram ș-așa indispus de neodihnă. Toată noaptea trecută moțăisem ghemuit în unghiul unui vagon de clasa a doua, înghesuit de o companie veselă de bucureșteni care se-ntorceau de la expoziție - un potop de impresii și amintiri... Mă despărțisem de ei de dimineață, ș-acu pe-nserate intram în orășelul meu natal, unde nu mai fusesem de copil... Trebuie să mărturisesc că n-am simțit "acele palpitări", care se simt la orice revedere de acest fel; ce-i drept, nici pomii și altele n-au manifestat față cu "vechiul lor prieten" vreo deosebită emoție. De la gară trec prin niște uliți triste: miroase a scăpătare și părăginire. Asta mă indispune și mai mult. Să plec cu trăsura 'nainte, pe-ntuneric și pe un drum necunoscut? Nu! mai bine să rămân aici o noapte; am nevoie de repaos; să dorm fără clătinătură, fluiere, clopote și mai ales fără impresii mirifice de la Paris. Tocmesc trăsura pe a doua zi la patru și trag la "Grand HĂ´tel Victoria Românăâ€� în centrul orașului. Otelul
Vasile Alecsandri - Satire și alte poetice compuneri de prințul Antioh Cantemir
... sec, moștenit de la părinți. Dar să-l ascultăm mai bine pe dânsul vorbind prin organul lui Filaret. „EUGENIE Dar simt câtă rușine, cât de cumplit afront E pentru noi, boierii, când văd un prost țăran Ce poartă semnul muncii pe mâinile-i asprite... ș.c.l. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cum au ajuns să fie ... cu toate că este o imitație despre Satira lui Boileau către muza sa, dar se deosebește ca și celelalte prin idei ghimpoase și prin versuri bine întocmite, ce cuprind totodată și îndreptarea autorului, și defăimarea năravurilor rele. Însă bucata prin care Cantemir s-a ridicat la cea mai naltă treaptă în arta satirei și prin care s-a încoronat de laurii lui Pers, Iuvenal, Orațiu și Boileau este Satira V. E cu neputință a arăta năravurile în toată sluția lor și a ... Acum ne rămâne a vorbi de traducție! Ea este foarte bine nimerită în toate privirile; stilul e limpede, bogat și înțeles; versurile sunt bine întocmite, armonioase și vădesc că au fost lucrate de doi poeți; cadența lor e pretutindene plăcută. Mulțumim deci domnilor traducători care au întreprins un lucru atât de
Mihai Eminescu - Miron și frumoasa fără corp
... A făcut din ele-o bardă; Iar din codri, huci, poiene Și din alte buruiene A făcut num-un copac. Cin se simte mai cu vene Să li vie-ăstor de hac? Și cu toți se duc de-a valma, Văd, se miră, nici se-ncearcă, Dar Miron ia barda-n palmă Și copaciul mi-l încarcă, Pân- ce vede că ... din rădăcină Â Ș-a cioplit din el țăruș, Pe-a moroiului țărână El l-a-nfipt adânc acuși. De-atunci farmecu-ncetează. Codri cresc și fierul iar e. Împăratul cuvântează: Â Ăst voinic e cel mai tare. Un bătrân răspunse: Â Bine, Spune-mi, tinere, pe cine Fata are-acum în minte? Â Ea gândește-acum la mine. Â Ha! acesta-i mai cuminte! Și să cânte strana prinde: Â Este tare, este tare, Și cuminte, și cuminte, Ș-arătos la arătare. Scărpinându-se la ceafă, Împăratul c ... n treacăt cum că asta E frumoasa fără corp . El i-a spus că-n vremi denante Auzi duioasă veste, Că-n castel de diamante Cea mai mândră fată este; Ochi ...
... vii Știam că mă iubești! Dar ah, cât m-ai lăsat s-aștept! Dar unde-ai fost? O, spune drept! De-acum tu nu vei mai pleca, Să-ți lași plângând iubita ta: O, vino, strânge-mă la piept... Ce bine mi-e așa! Și nu mă-ntrebi, ce plâns nebun Am plâns de-atunci? O, cum s-adun În vorbe-atâta gând pribeag, Și cum să-ncep... O, dă-mi toiag! O, cât ești de frumos și bun Și cât îmi ești de drag! Dar n-a venit!... Și ea cu zor Oprea din drum pe călător, Râzând cu hohot îi spunea Povestea ei; apoi plângea ... Dar sus, în lumea-n care trec, Al meu va fi el iar! Iar sfânta Vineri o privea Cu milă, Uite! zise ea Un veac de om tu așteptând Robit-ai fost de-un singur gând De-ai fi știut tu, draga mea, Acestea mai curând! El și-a uitat de ochii tăi! De mult s-a-ntors pe alte căi, Căci lui menire i s-a dat S-a-ntors ...
Ion Creangă - Ioan Roată și Vodă Cuza
... v-ați înstrăinat și legea, și limba, și inima, și chiar dragostea sătenilor; și după nepăsarea și risipa ce o facem, zvârlind banul pe lucruri de nimica, puțin mai avem de înstrăinat, și nu-i departe vremea aceea, pe cât văd eu. Întrebați pe bieții nemernici de săteni, să spuie ei dacă mai cunosc cine le e stăpân. Au rămas ca niște câini ai nimănui, sărmanii oameni! Cine se scoală mai dimineață, acela e mai mare în sat la ei, de-i horopsește și-i țuhăiește mai rău decât pe vite! Ciocoismul și străinii să trăiască, și las' pe dânșii, că ne scot ei la covrigi!" Ba că "vai de țara care ajunge s-o puie copiii la cale"; ba că "vorba multă, sărăcia omului", și, dacă li-i treaba de-așa, facă ei ce-or ști, că el mai bine se duce acasă, că-i plouă caii în spate și-i stau vitele cu dinții la stele, din pricina slugilor, cărora puțin le pasă de ... fiind gata de plecare și văzând că hârtia lui moș Roată cuprinde multă polologhie, zise cu blândețe: — Spune, moș Ioane, din gură ce ai de ...
Nicolae Gane - Agatocle Leuștean
... ascunzișuri și deschisuri. Mai întăi, singură această împărechere de nume îi dădea un aer ciudat. Parcă-ntr-adins nașul îl botezase cu numele Agatocle, luat de prin cărți, ca să mai acopere puțin grosolănia numelui Leuștean. Noi îi ziceam prin prescurtare Aga. Judecat după înfățișare, el părea cu totul alt om de ce era în realitate. Avea într-adevăr o figură de șiret, ce te punea oarecum în îndoială despre bunătatea caracterului său. Când îți vorbea de multe ori, nu te dumereai de vorbește serios sau în bătaie de joc, așa de bine știa să se prefacă. Avea un zâmbet ca o cimilitură și în fundul ochilor lui strălucea o rază de pricepere care parcă-ți zicea: Degeaba, prietene, nu umbla să vinzi castraveți la grădinar! Cu toate acestea, n-a fost om mai naiv, mai lesne-ncrezător și mai ușor de tras pe sfoară ca el. De câte ori nu l-am făcut de zi întăi april să alerge după cai verzi pe pereți, spunându-i minciuni care umblau în picioare; de câte ori el, marele cunoscător de tutunuri, după cum se lăuda, n-a fumat tutun de un franc ocaua, în loc de ...