Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru DE CÎND

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 245 pentru DE CÎND.

Ștefan Octavian Iosif - Daine din Litvania

... Ştefan Octavian Iosif - Daine din Litvania Daine din Litvania de Ștefan Octavian Iosif Dor de țară Aș vrea s-adorm, să dorm mereu, Și n-aflu loc în nici o parte. Și dor mi-e, dor de satul meu, Și satul e-așa departe. Ș-aș vrea să merg, să merg mereu, Și dor mi-e, dor mi-e de-o grădină, Grădină mîndră-n satul meu, Acolo aș găsi hodină. Acolo vîntul pe-nserat Adie dulce și suspină, Ș-aș tot dormi netulburat Sub ... rouă ochii mei, Mîndruța-i galbenă la față Și plînși sunt ochișorii ei. — Mîndruțo, pentru ce plîngi, dragă? Ți s-a urît de casa mea? De ce suspini tu noaptea-ntreagă? Ești supărată de ceva? — Și chiar de nu sunt supărată, De dor, bădiță, mă usuc; Dă-mi drumul numai înc-o dată Acas' la mama să mă duc. — Dar pîn' la casa mamei tale, Mîndruțo ...

 

Alexandru Vlahuță - Din trecut (Vlahuță)

... Alexandru Vlahuţă - Din trecut (Vlahuţă) Din trecut de Alexandru Vlahuță Publicată în Convorbiri literare , an XVIII, nr. 1, aprilie 1884 Acum, cînd nu ne mai iubim, Vino cu mine-n țintirim, Acolo unde, îngropate, Zac, coperite de uitare, Atîtea visuri înghețate De vreme și de nepăsare. Căința-nlătură-ți, și vină: Nici eu, nici tu nu ești de vină. Ce de mai cruci stau pe cărare !... Aicea-i prima sărutare: Luna, privind cu drag a noastră Primăvăratică iubire, Sclipea în lumea ei albastră; Iar ... de fericire, Și lăcrămile de pe față Ni le sorbeam, cuprinși în brațe. Dincoace-un dor — sigur îl știi: E dorul celor doi copii De-a merge-alături pe cărarea Vieții lor, de visuri plină, C-un singur gînd, ca-ngemănarea A două raze de lumină. Copiii sunt — noi amîndoi... Ce-au dorit ei !... Ce suntem noi ! Dar colea,-n mai adînc mormînt, E primul nostru jurămînt. Tu-mi ... Eu ochii dulci ți-i sărutam, Și șoapta necuvîntătoare A inimii ne-o ascultam... O, sfîntă, veșnică iubire, Cine-ți mai știe azi de

 

Ioan Barac - Istoria preafrumosului Arghir și a preafrumoasei Elena

... i întîi bună seară ;     Iară omul cel prea mare     Dă o groaznică strigare :     â€žCine iaste ? cine vine ?     Cine ce caută la mine ?â€�     Și cînd slobozea cuvîntul,     Să cutrămura pămîntul,     Numai cu un ochi în frunte,     Și părea că-i cît un munte.     Arghir tremura de frică     Și nu ascundea, nimică,     Ci să ruga de iertare     Numărîndu-i tot ce are,     Și-l întreabă de cetate :     Nu știe încătrău bate ?     I-au răspuns omul îndată     Cu vorbă mai așezată :     â€žNu i-am auzit de veaste,     Necum să știu unde iaste,     Dar șezi pînă dimineață     Că vin toți satirii față.     Știu că trebuie să fie     Vreunul care să știe,     Și ... să arată,     În frigare vrînd să tragă     O căprioară întreagă.     Face cină boierească,     Ca pre Arghir să cinstească,     Masa lîngă foc o pune     La lumină de tăciune,     Și șăd toți pe lîngă vatră,     Pre cîte un jgheab de piatră.     Arghir pînă să îmbuce,     O ploscă de vin aduce     Dintr-ale sale merinde,     Care foarte bine prinde.     Uriiașul, dacă-l gustă,     Cu stomah ca de lăcustă,     I-ar fi plăcut ca să tragă     Pre gît o bute întreagă ;     Dar tot să îndestulează,     (Nefiind mai mult, să crează).     Așa pînă șăd

 

Traian Demetrescu - Iubire (Traian Demetrescu)

... Traian Demetrescu - Iubire (Traian Demetrescu) Iubire de Traian Demetrescu Soldatul Ion nu știe carte, Că-n satu lui a fost Cioban la un boier, — și iacă, Rămas-a ... a-nvățat, nătîngu, Nici cum să meargă, cînd sergentu Comandă: „dreptu... stîngu...â€� Dar lui nu-i pasă! — Îl usucă Un dor nebun de-o fată. Frumoasă, vere!... știi, cu ochii S-o sorbi, bat-o s-o bată!... Și cum nu poate să-i trimită O slovă de ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Două lacrîmi

... ridică unele peste altele, pînă se perd în înălțimi fumurii și albastre. Aerul e limpede, tremurător și viu; roua se întinde, ca un rizil presărat de diamante, pe dasupra pajeștilor. Cicorile, ca niște ochi mari și albaștri, veghează în valurile de fîneață nemărginită. Oltul se înfurie izbindu-se de stînci; spumegă de mînie; se aruncă peste stînci și cade în ochiuri iuți și adînci. Parcă-l sfredelește cineva. Cîte glasuri nu se ridică din apă ! Un plîns ... se lipiră de frunte. Ce ochi mari și albaștri, ca două flori de cicoare ! — Îngrijesc alde părinți... răspunse ea arătîndu-mi două cruci vechi de lemn. — Aci odihnesc? — Aci; și le-am pus la cap doi vișini, și amîndoi înfloresc, dar se scutură și roade nu fac. "Amîndoi ... plecai ca să nu turbur odihna morților și a unui suflet plin de restriște. A doua zi mă sculai și mai de dimineață. Pe același drum. Și iar auzii glasul, și mi se păru și mai trist... și se duse tremurînd și mai departe. Într-o clipă ... pe nimeni ...

 

Dimitrie Anghel - Hipparc și Didona

... un obraz viu, lăsînd din cînd în cînd dalta, se apropiau și pipăiau răceala marmorei, vrînd parcă să se asigure că nu visează. Reci apoi de atingerea pietrei, se apropia de obrazul cel adevărat și-l atingea și pe el ca să-i simtă căldura viului. Iar ele, cea din lut viu făcută și cea din ... urmă țărmul înflorit al țării lui, încredințîndu-și valurilor nesigure zilele, plecase cu Didona să-și caute norocul aiurea. Cu inima strînsă, retrăia încă minutul cînd puntea îngustă s-a ridicat, rupînd pentru totdeauna șubreda legătură ce-l ținea de pămîntul unde se născuse. O feerie de lumini juca, alergînd, pe frontoanele templelor, albe străluceau acantele de marmoră, molatec se legănau cununile aninate în ajun, trist murea prinosul celor din urmă roze, ce împodobise templele pentru sărbătoare. Și toate descrescură, se depărtară ... se făcu negru ca și noaptea de afară... Tîrziu, raza unui luceafăr se aprinse în ei, și cînd se trezi din visuri, Hipparc, în loc de luminile cunoscute ce le vedea ici-colo aprinzîndu-se sfioase după colonadele templelor, văzu un întreg cer de

 

Constantin Negruzzi - Alexandru Lăpușneanu

... știau că norodul îi urăște, și pre domn că nu-i iubește. Îndată ce sosise, Lăpușneanul porunci să împle cu lemne toate cetățile Moldaviei, afară de Hotin și le arse, vrînd să strice prin aceasta azilul nemulțămiților, carii de multe ori, subt adăpostul zidurilor acestora, urzeau comploturi și ațîțau revolte. Ca să sece influința boierilor și să stîrpească scuiburile feudalității, îi despoia de averi sub feluri de pretexte, lipsindu-i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care puteau ademeni și corumpe pre norod. Dar nesocotind de ajuns planul acesta, îi omorea din cînd în cînd. La cea mai mică greșeală dregătorească, la cea mai mică plîngere ce i s-arăta, capul vinovatului se spînzura în poarta curții, cu o țidulă ... gingașa Ruxandra ajunsesă a fi parte biruitorului. Cînd intră în sală, ea era îmbrăcată cu toată pompa cuvenită unii soții, fiice și surori de domn. Peste zobonul [5] de stofă aurită, purta un benișel de felendreș [6] albastru blănit cu samur, a căruia mînice atîrnau dinapoi; era încinsă cu un colan de aur, ce se închia cu mari paftale de matostat, împregiurate cu petre scumpe; iar pe grumazii ei atîrna o salbă de multe șiruri

 

Alexandru Vlahuță - D-șoarei G.

... Alexandru Vlahuţă - D-şoarei G. D-șoarei G. de Alexandru Vlahuță Publicată în Lyra română , an I, nr. 11, 22 februarie 1880 Te-ador, ș-a mea gîndire în veci neadormită Veghează ... cînd tu dormi liniștită, Cînd trec visuri frumoase prin sufletu-ți senin, Cînd îngerii din ceruri la tine se scoboară Prin somn să te păzească de visuri necurate, Cu drag a mea gîndire se las-atunci ușoară, Și-ți fură de pe buze săruturi înfocate, Și-n dezmierdări nebune se joacă pe-a ta față. Și joacă, și s-alintă pe fragedul tău sîn ... sune a moarte ș-a pustiu, Ai prins gîndu-mi la tine și ca să nu mai zboare Aripele-i tăiat-ai... De ce? — nu pot să știu. În ochii tăi văzut-am și cer și Dumnezeu, Dar sufletul tău n-are nici Dumnezeu, nici cer. Frumoasă ... și crudă ca îngerul călău — Și te iubesc, crud înger, și sum nebun, și sper... ........................................ Dar a speranței lampă se sparge ca de-o stîncă

 

Alexandru Beldiman - Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea greci

... să scrie Iung [7] .     Dar, în câtu-i prin putință, mă voiu nevoi și eu     Osînda țării a scrie, oricât-mi va fi de greu. [Parada eteriștilor]     După prînz la noă ceasuri, încă păr-a nu toca,     Năvală mare de oameni, cela pe cela călca ;     Întreb ce-i ? îmi spun că oastea trece pe uliță-n sus,     Dar c-o paradă ciudată încît nu este ... antimisuri, erau harșele pe cai ;     În stihare și-n feloane, mulți se primblau îmbrăcați,     Cu alte multe odăjdii, spre vînzare încărcați ;     Prinse de fer și de sîrmă, grele încît se putè,     Sfinte hărăziri de ctitori ce de rîvna lor ardè,     Evanghelii de preț mare, sfinte potire cum vrei,     Care de care să vînză, să gîlcevè între ei.     â€¢ • • • • • • • • • • • • • • • • â ... • • • • • • •     Iau obraz mult enicerii, de ustale n-ascultau,     Toți să tăvăleau prin crîșme, și precum vrè se purtau.     De-a lor răcnete cumplite, ulițele răsunau,     Butcă de

 

Ștefan Octavian Iosif - Despărțire (Iosif)

... Ştefan Octavian Iosif - Despărţire (Iosif) Despărțire de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Voința națională , 19 noiembrie/12 decembrie 1903 Daină din Litvania O, uite, draga mea copilă, La poartă cine stă și ... văzduhuri, Cînta voioasă ciocîrlia. Și ce-i stă acum alături? Stă mîndra. Plînge și suspină: — Nu suspina și nu mai plînge, Tu, mîndră floare de grădină. Ți-oi scrie un răvaș, mîndruțo; Rămîi acasă tu și toarce, Căluțul meu ți-l va aduce, De cumva nu m-oi întoarce. În ladă să-mi grijești răvașul, Drăguța mea, frumos mi-l strînge, Și-ades cînd

 

Dimitrie Anghel - Arivistul

... ciulește urechea ici să asculte, prinde o vorbă pe care o reține, căci îi va trebui mai tîrziu, violează intimitățile și are o serie nesfîrșită de măști pe care le preschimbă după împrejurări. Calități mari de inteligență, ori substrat de cultură serioasă nu e nevoie să aibă. Pospaiul e de ajuns și, cînd nici nu te gîndești, din omul infim de ieri, din nevoiașul ce împărțea cu noi toți, cei nepăsători de soartă, nevoile, îl vezi deodată ajuns cine știe unde. Pentru aceasta e drept că a cheltuit o energie incontestabilă. Visurile nu l-au ... categorie, care a ajuns la aceleași rezultate făcînd tocmai contrarul acestora. O dată cu schimbarea guvernului, Capitala a fost aproape inundată de astfel de specimene, oameni de cari n-am mai auzit de ani de zile și pe care-i crezusem morți ori nivelați de mult. Specimenele acestea nu locuiesc la centru și sunt productul exclusiv al provinciei. Sistemul lor de a ajunge este acela de-a sta pe loc. Ei stau ; au darul înnăscut al inerției. Ocupă un loc definit în spațiu, așa că, fatal, la un moment ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>