Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CU PRIVIRE LA

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 310 pentru CU PRIVIRE LA.

Mihai Eminescu - Împărat și proletar

... pe-apărătorul mut. De ați lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă De răsturnări mărețe, mărirea-i radioasă, Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi căzut. Cu ale voastre umbre nimica crezătoare, Cu zâmbetu-vă rece, de milă părăsit, Cu mintea de dreptate și bine râzătoare, Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare, La jugu-i el silește pe cei ce l-au urât. ...................................... Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă, Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând ... pe-a apelor măriri, Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată Cununa cea de paie îi atârna uscată - Moșneagul rege Lear. Uimit privea cezarul la umbra cea din nouri, Prin creți ai cărei stele lin tremurând transpar, I se deschide-n minte tot sensul din tablouri A vieții ... de-a da roade cele mai multe mor. Astfel umana roadă în calea ei îngheață, Se petrifică unul în sclav, altu-mpărat, Acoperind cu noime sărmana lui viață Și arătând la soare-a mizeriei lui față - Fața - căci înțelesul e-același la toți dat. În veci aceleași doruri mascate cu ...

 

Titu Maiorescu - Poeziile lui Octavian Goga

... Noi, iar în Oltul se personifică amintirea trecutului și răzbunarea viitorului, tot cu prilejul unei ape curgătoare, care atrage cu atît mai tare pe poet cu cît valurile ei se duc spre țărmurile binecuvîntate ale României libere. „De mult, în vremi mai mari la suflet, Erai și tu haiduc, moșnege, Cînd domni vicleni jurau pe spadă Să sfarme sfînta noastră lege : Tu, frate plînsetelor noastre Și razvrătirii noastre frate ... așa de firesc și de puternic este aici simțimîntul poetului, încît el înalță și nobilitează figuri și expresii cari în alte împrejurări s-ar împotrivi la orce mcercare de poezie în limba românească. Un lăutar poate fi poetic de la sine, și ce simpatie duioasa. deșteaptă Barbu Lâutaru în cîntecelul lui Alecsandri ! Dar un lăutar țigan cu numele Nicolae, în prescurtare Laie — care-ți aduce aminte de țigan de laie — și încă un lăutar țigan Laie, căruia îi lipsește un ... asemenea figurâ cu asemenea însușiri și cu asemenea metehne ar părea imposibilă într-o poezie sentimentală. Și totuș, ascukați cum știe să ne povestească autorul : LA GROAPA LUI LAIE Am venit să-ți spun o vorbă, Azi, cînd pleci în țăn maî bune, Niculae, Laie Chioru, Cîntăreț din patru 'strune. Du

 

Nicolae Filimon - Despre teatrul italian (2)

... La Traviata, Rigoletto , de maestrul Verdi, și Maria de Rohan de Donizetti. Îi ascultarăm cu băgare de seamă și iată calitățile și defectele ce găsirăm la fiecare. D-na Constanza Manzini, primadona serie absolută, deși cîntă după un metod escelent, deși accentuează notele bine, dar la ce pot servi aceste escelente calități cînd vocea lipsește? De cînd esistă operă la noi, nu ne aducem aminte să fi auzit o voce atît de curioasă ca a doamnei Manzini. O soprană, ca să merite numele ... parte de la această soprană sau, și daca le posedă, nu sînt egale în vibrațiune, nici în timbru. D-aci rezultă că tonurile acute de la re , linia a patra, pînă la si acut sunt țipătoare și unele foarte puțin întonate, iar de la re în jos sunt atît de puțin sonore, că de multe ori nu se aud; cu alte cuvinte, tezaurul vocal al acestei cantatrice se compune din note țipătoare și de ventriloc. Privită și din partea dramatică sau a jocului ... numite canto spianatto , cu toată lipsa sau mica vibrațiune a vocei sale, esprimă binișor ideea autorului și mulțumește oarecum urechea; cînd vine însă ...

 

Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei

... să cate împețire. Dar nici își pleacă ochii la ei frumoasa fată, Cum nu se uită crinul la iarba cea uscată, Ci vecinic ea privește cu drag la mândrul soare! Și, tot privind lumina din fața-i arzătoare, Cu lacrimi i se umplu albaștrii ochi frumoși. Ei plâng!... de ce plâng însă luceferii duioși? De mult privit în soare, sau de o jale-ascunsă ... mult departe c-un repede avânt, Departe, unde cerul se lasă pe pământ, Pe unde munții falnici apar ca nourele, Pe unde stau de vorbă la umbră flori cu stele. M-oi duce, duce, duce, pân mi-oi găsi ursitul Ș-oi sta gură la gură cu soarele iubitul, Căci vreau să-i privesc fața ca să-mi alin durerea, Să văd curgând din buze-i cuvintele ca mierea! Amar de tine ... și dispare, răpită de cal Graur, Precum un vis ferice într-un vârtej de aur. Dar după multă trudă și mult amar de cale, Odată cu amurgul ajunge într-o vale, O vale înverzită ce se unește-n zare Cu-albastra, zgomotoasa, clocotitoarea mare. Acolo calul Graur își încetează zborul, Nemaiavând pământuri să bată cu piciorul, Iar Lia se coboară ...

 

Mihai Eminescu - Legenda cântărețului

... o fată frumoasă cum nu se mai povestește, bălaie ca o lacrimă a soarelui, dacă soarele a plâns vodată. În nopți cu lună, când se primbla prin întune[coa]sele dumbrăvi de laur ale castelului răsărit din rădăcini de stânci, ea auzea un glas frumos, parcă de ... era de frumos. Într-o noapte, printre mreje de frunziș []întunecat de oliv și laur, suspenda luna ca o pavăză de aur, el sta-ngenuncheat la picioarele ei și, [cu] capul culcat în poalele-i albe, se uita lung și-ntunecat c-o privire de profet în întunecimea cea blândă și albastră a ochilor ei mari. Cu mâinile ei dulci ea-i netezea părul, cu gura-i încrețită de amor ea-i săruta fruntea. ― Ce frumoasă frunte ai tu, coroana lumii s-ar mândri să șadă pe ea. â ... șie. Popoarele-l iubeau că era drept și bun, regii se temeau de el. Era împăratul lumii și Domnul tuturor celor trecătoare. Atunci se duse la castelul răsărit din rădăcini de munți. Intră în înaltele turle * ca să puie coroana lumii pe fruntea miresei lui ― dar întinsă, albă ca o ... ...

 

Vasile Cârlova - Păstorul întristat

... întristat de Vasile Cârlova Informații despre această ediție Publicată în „Curierul Românescâ€� (8 mai 1830) de Ion Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică, la 8 mai 1850, de Anton Pann ). Un păstor tânăr, frumos la față, Plin de mâhnire cu glas duios Cânta din fluier jos pă verdeață, Sub umbră deasă de pom stufos. De multe versuri spuse cu jale Uimite toate sta împrejur: Râul oprise apa din cale, Vântul tăcuse din lin murmur. Cât colo turme de oi frumoase Se răspândise pe livejuni ... căta în jos Și ca s-aducă lui mângâiere, Glas câteodată scotea milos. Eho, ce zace de om departe, Îl auzise din loc ascuns; Și cu suspinuri de greutate La toată vorba îi da răspuns. Viu lângă dânsul, pătruns de milă Și cu blândețe îl întrebai: „Tinere, spune-mi, nu-ți fie silă, Ce foc, ce chinuri, ce gânduri ai? Viața voastră necazuri n-are: E simplă ... este dată; Câmpii și codrii voă zâmbesc; Vânturi și râuri voă arată Cum curg de dulce, cum răcoresc. Soarele încă voă răvarsă Lumină dulce, tot cu senin, Și cerul iarăși mila își varsă Spre fericire voă deplin.â€� El ...

 

George Topîrceanu - Icoanei

... clipei moarte Și ars de flacăra dorinței. Dar tu mi-ai luminat de-a pururi Al nopților convoi tăcut, Icoană scumpă, — și cu tine Mi-ai dus norocul în trecut. La tine-și caută, sfioase, Un adăpost în clipe grele, Speranțele mângâietoare Și toate visurile mele... Ușoare zboară către tine, Cum zboară fluturii ușori Spre floarea ... Dar vii în ceasul mut al serii Când liniștea din cer coboară, Și văd cum genele plecate În tremur necurmat le miști, Întunecând surâsul gurii Cu noaptea ochilor tăi triști. Zadarnic pizma altor inimi Ne-a despărțit atâta vreme, Că ochii nu mai vor să plângă Și gura uită ...

 

Constantin Mille - Drept prolog

... Constantin Mille Din volumul Caietul roșu Oricine-ai fi, din rândul acelor ce-s în bine Ori paria al lumii strivit și-ades flămând, Bătrân cu barba albă sau tânăr ca și mine, Copilă tinerică cu ochii de lumine, Sau babă înălbită colțunul împletind, Oricine-ai fi tu, care răzleața ta privire Asupra astor rânduri acum ai aruncat, Gândește-te l´a lumii amară nălucire, Gândește-te la negrul din neagra omenire, La mic ca și la mare, la slab și la bogat, Că ai simțit în tine, ca mine, clocotind Și dor de răzbunare, și dor frumos și blând, Și nostalgii frumoase de dragoste și bine ... mea cântare Că a produs în piepturi un lung oftat de dor Și cum un pic de rouă destul e pentru-o floare Cu

 

Mihai Eminescu - Antropomorfism

... maximele bătrânei pe-o ureche toate-i iese, Cum intrară pe cealaltă. Sfătuiri contra iubirei O-nvățară ce-i iubirea. Știe-atât că c-o privire Galișă poate să prindă pe pașaua ce-și alese. Ș-astfel ea făcând la planuri se-nvârtește prin ogradă Și trezește-n bucuria-i, din gândire somnoroasă, Pe-un clapon, mâhnit călugăr, cu-arătare pântecoasă, Fără creasta de mândrie, fără glas și fără coadă. Și făcând un paa! angelic, îl întreabă de nu-i frate, De nu-i ... Ce-i lipsește lui Chirilă, ce au verii lui fieroși Și el n-are?" Astfel dânsa meditând îmblă pe scânduri. Dar îi bate inimioara. Ea la gard se duce iarăși, Să privească iar la idol, cu-a lui pas de maiestate, Creasta roșă, pieptu-n care inima bărbată bate. Cum ar vrea ea ca să-l aibă de-al ... privirile-ndrăznețe, Petit-crevĂ© blazat, ironic, cu pasiuni titanomahe, Obiectiv cronicei zilei a găinelor monahe, Pe tipic îi face curte ­ Lovelace de la cotețe. Cu plăcere ea admite curtea junelui șagalnic. Orice-obrăznicie, rugă, ea îi trece ...

 

Ion Luca Caragiale - Ce este "centrul"

... Ion Luca Caragiale - Ce este "centrul" Ce este "centrul" de Ion Luca Caragiale La ce servește discuția de cuvinte, cârcota de vorbe seacă de miez ? la nimica decât la pierdere zadarnică de vreme. Poporul român, cu minte și fatalist din fire, a avut totdeauna această credință. Dacă te apucai cu un român get-beget la vorbe, pe la nămiez, când e soarele'n putere, și-l întrebai: Măi Mușate, ce e acuma, zi ori noapte ? - badea se scărpina sub căciulă, se gândea câtva ... acest partid are în fruntea lui, ca șef, nu o persoană, ci mai multe, toate independente personal, dar al căror conducător este un principiu statornic cu privire la politica țării în lăuntru și 'n afară. Așa constituit, partidul conservator a guvernat ca atare și va mai guverna iarăși, tot ca atare ... de politică pe atât de morală - partid politic se numește o seamă de oameni, a căror acțiune comună se întemeiază pe niște principii cu privire la viața publică, iar nicidecum pe vederi și tendențe de parvenire personală a respectivilor. Așa este Centrul; și desigur este un mare om de ...

 

Ion Luca Caragiale - Boris Sarafoff

... atenția de argus a celor trei tineri confrați, cari-și schimbă, ca niște fulgere, priviri arzătoare de mirare și curiozitate. Tipul se duce la o masă mai departe de ei, lângă fereastră, trage cu precauție perdeluța - care, în compartimentul unde se servesc unele feluri de bucate și cu jumătatea de porție, stă totdeuna dată la o parte - și dă să se așeze pe scaun. În mișcarea ce face ca să-și ridice vingherca de la spate așezându-se, îi cade din buzunar, făcând mult zgomot, un revolver de calibru mare, ca revolverele militărești, împreună cu o carte de vizită. Vădit contrariat de aceasta și neputându-și îneca o exclamație de necaz, s-apleacă, ia repede arma și o pune la ... mare, mî! și ărdei și vin! - Și pe urmă? întreabă băiatul. - Pî urmî, fleicî și ărdei! Până să execute băiatul comanda, tipul se scoală de la masa lui și, cu mâinile la spate, se duce să se uite la reclama ilustrată, atârnată pe peretele dimpotrivă . Unul dintre confrați se scoală și se repede spre masa de la ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>