Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU CUIE
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 266 pentru CU CUIE.
Alexandru Macedonski - Castelul
... umbră, posac, — iar de pereți Abia se țin ici-colo, din cuie să nu cadă, Portrete-ncondeiate în timpi de cruciadă, Ce sparg întunecimea cu ochii lor semeți. Un biet vătaf de curte, bătrân ca lumea veche, Povești tulburătoare îți spune la ureche El a slujit străbunii baronilor ... Iar ei, sub policandrul din mijloc, s-așezau, Turnând năluci de vinuri în cupe vecinic goale, Pe când, băieți de casă le dau grăbiți ocoale Cu umbre de bucate din care nu gustau. Vătaful spune multe, și chiar, — băsmiri ciudate! -- Că-n nopți scânteietoare de crini îmbălsămate, Un tânăr, â ... minună, Dar castelanul de-astăzi le crede o minciună, Și când îl văd străbunii în zale îmbrăcați, Roșesc, din înălțimea portretelor auguste, De strâmta redingotă cu mânece înguste A celui care-și zice nepot de cruciați. Și timpul, care vecinic clădirile le sapă, Apasă peste turnuri, le pleacă și ...
Mihai Eminescu - Miron și frumoasa fără corp
... boieri, rudenii Se-nchinau fetei bălane, Precum oamenii la denii Bat metănii la icoane. Ea se uită tot în laturi, Se închină și suspină Când cu zâmbet, când cu sfaturi, Când cu-a ochilor lumină; Cum prin șiruri ea colindă Se uita într-o oglindă Cu un aer curios, Ce-i menită ca să prindă Chipul celui mai frumos. Din oglindă ea nu vede Decât vecinic chipul ei, Dar deodată, mai ... făcut din ele-o bardă; Iar din codri, huci, poiene Și din alte buruiene A făcut num-un copac. Cin se simte mai cu vene Să li vie-ăstor de hac? Și cu toți se duc de-a valma, Văd, se miră, nici se-ncearcă, Dar Miron ia barda-n palmă Și copaciul mi-l încarcă ... să-i faci frumos tabietu-i Și-ncolo să-ți vezi de treabă. Deci Miron o ia de mână Ș-o arată pe la oaspeți, Cu-a ei ochi numai lumină, Cu obrajii fragii proaspeți. Ș-au pornit frumoasă nuntă De sărea până și ciunta, Și ologi-și făceau grabă, Și moșneag juca mărunta , Curtenind pe lângă ... ...
Vasile Alecsandri - Bogatul și săracul
... să-mi faci în silă? Nu-ți pune punga cu mine, Că n-ai cămașă pe tine, Nici nu ai turme de oi, Nici coșar cu păpușoi, Nici car mare-n patru boi Ca să poți cinsti cu noi." [3] ,,Mai bogate, bogățele! Dacă ai averi de-acele, Nu-mi scoate ochii cu ele. Că averile de frunte Sunt ca un izvor de munte, Astăzi curge și îneacă Și mâini scade s-apoi seacă! De ai turme mari ... pizmaș Și la inimă vrăjmaș." ,,Măi bogate, bogățele! Nu fi dușman gurii mele, Că nu-ți vreau nici rău, nici bine, N-am ce împărți cu tine. Tu ai care cu opt boi, Ai coșar cu păpușoi, Eu, un cal bun de nevoi! Tu ai bani de vânturat, Galbeni mulți de semănat, Eu am numai un topor Care mi-e bun ... înseamnă aice că săracul ar fi ucigător de oameni. Ea vrea să zică că ar vărsa sudori de sânge, lucrând, pentru ca să dea dreptul cui se cuvine. Nu e în firea românului de a face moarte de om; el nu cunoaște simțirea răzbunării, vendetta italienilor. Crimele cu ...
Constantin Negruzzi - Vergiss-Mein-Nicht
... în cea întâi jumătate a vieții omul încă nu trăiește și apoi începe a muri. Conștiința ticăloșiei noastre ne depărtează pururea cu privirea înainte sau înapoi; fericirea o vedem tot dincolo de orizonul nostru. Cu ce nătângie ne ținem de cele mai mici suvenire! Ce înrâurire au asupra noastră o melodie nesimțitoare poate pentru toți, o privire a cerului ... floricele pe care alții le calc în picioare cu nebăgarea de seamă. Așadar, mă veți ierta că vorbesc cu complacere de Vergiss-mein-nicht, floricică cu petalele de un albastru deschis, cu frunzele verde închis, pe care svițerii o numesc iarba mărgăritarului, care crește pe malul râurilor și a lacurilor, avându-și pururea picioarele scăldate ... la Maiensa, dar fiindcă numele ce a fost săpat pe el s-a șters, mormântul nu să știe a cui a fost; însă lăcuitorii spun că ar fi a unui cântăreț (menestrel) neamț, muzicant și poet. Cântărețul acela să numea Heinrich ... lângă altul pe un covor de mușchi, privin dusă în tăcere, hrăpiți de fericire. Aceea ce să petrecea în sufletul lor nu să poate tălmăci ...
... ca pe oricare: vină-ncoace, ori vin-aici! Negustorul începu a-și face cruce ca de naiba și iar îl întrebă: — Dar cu chemarea împreună cum te mai strigă? — Iaca așa: vino! u! mă! răspunse Pâcală. Negustorul începu atunci a râde și zise: ce prost ... cum se dă? — Bre!... Nici asta n-o știi. Să-ți spun eu: iei banița ori dimerlia și pui în ea pân-o umpli cu vârf, apoi cu coada lopeții o razi ș-o torni în sac, pe urmă iarăși o umpli și tot asemine faci. — Eu nu te-ntreb asta, om ... la voi în sat? — Cine-i mai mare? Badea Chițu; el este mai nalt decât toți; e atât de lung, încât mai n-ajungi cu mâna la umărul său. — Bre!... proastă lighioaie mai ești! Nu te-ntreb așa. — Dar cum? zise Pâcală. — Eu îți zic: pe cine ... începe să mugească, sparie chiar și copiii din sat. — Mă!... da'! ce namilă de om ești tu? Nu cumva ești vrun duh rău, frate cu Mează-noapte sau cu Spaima-pădurei? — Ei, Doamne! De ce mă-ntrebi, când mă privești? Ce? Nu mă vezi că-s om ca și dumniata: ...
Anton Pann - Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea
... găsești însă în faptă să fi fost vreun viclean; El șezând odată-n școală, ce îi dete-n simplul gând: - Ascultați, copii – le zise (cu-ntâmplare strănutând) - Să știți d-astăzi înainte că eu când voi strănuta, Toți bătând îndată-n palme să-mi ziceți hair-ola [1] ! Cu-ntâmplare dar odată găleata în puț căzând Și cu ce să scoată apă pentru școală neavând, Hogea porunci îndată ca din toți ai săi școlari Să se lase-n puț s-o scoată vreunul ... NU DUPĂ CE TE-NȘALĂ Murind lui Nastratin Hogea măgarul ce îl avea, Socoti cum să mai scoată din paguba sa ceva: Și așa tăind cu el capul măgarului celui mort, L-a-nfășurat pe deasupra binișor cu niște tort; Apoi cu acest ghem mare în piaț' să-l vânză mergând, Se duse și el cu dânsul cu alți vânzători în rând; Stând aci, veni îndată un ovrei cumpărător, Carele de chilipire era-n piaț' precupitor; În vreo câteva cuvinte învoindu-se din ... un al său prieten să-i dea hainele-l rugă; Dându-i hainele acela, se-mbrăcă galant pe loc, Puse și-o blană asupră-și, ...
Constantin Stamati - Zburătorul la zăbrea
... Constantin Stamati - Zburătorul la zăbrea Zburătorul la zăbrea de Victor Hugo Traducere de Constantin Stamati Fetiță amată, de ce șezi închisă În aceste ziduri cu porți ferecate? Și de ce zăbreaua nu o ții deschisă, Să privești la lună pân’ la miez de noapte? Fetiță, deschide-mi, căci mi-i ... și sunt iarna oaspe, Când fetele sara fac clacă de furcă, Căci atunci mă aflu pe-acolo pe-aproape. Iar în ziuă astăzi un flăcău cu-o fată Se dezmierda fraged și c-o sărutare M-au prins de-o aripă între buzișoare, Unde mă ținură ziulica toată... Deci acum, vai ... văd noaptea floare, Deci mă rog, fetică, ia-mă în cămară... Te rog mă ascultă, ca nu cumva noaptea Să vie rusalii să mă ia cu sine, Sau să mă răpească în pustietate Stafie urâtă ce o văd că vine! Văd că joacă morții cu lină săltare, Și luna senină holbat îi privește. Văd că tricoliciul groaznic târâiește De păr pe un cioclu, vrând ca să-l omoare. O, tare ... mi-i frică nu cumva vro strigă Să mă ia cu
Victor Hugo - Zburătorul la zăbrea
... Victor Hugo - Zburătorul la zăbrea Zburătorul la zăbrea de Victor Hugo Traducere de Constantin Stamati Fetiță amată, de ce șezi închisă În aceste ziduri cu porți ferecate? Și de ce zăbreaua nu o ții deschisă, Să privești la lună pân’ la miez de noapte? Fetiță, deschide-mi, căci mi-i ... și sunt iarna oaspe, Când fetele sara fac clacă de furcă, Căci atunci mă aflu pe-acolo pe-aproape. Iar în ziuă astăzi un flăcău cu-o fată Se dezmierda fraged și c-o sărutare M-au prins de-o aripă între buzișoare, Unde mă ținură ziulica toată... Deci acum, vai ... văd noaptea floare, Deci mă rog, fetică, ia-mă în cămară... Te rog mă ascultă, ca nu cumva noaptea Să vie rusalii să mă ia cu sine, Sau să mă răpească în pustietate Stafie urâtă ce o văd că vine! Văd că joacă morții cu lină săltare, Și luna senină holbat îi privește. Văd că tricoliciul groaznic târâiește De păr pe un cioclu, vrând ca să-l omoare. O, tare ... mi-i frică nu cumva vro strigă Să mă ia cu
Petre Ispirescu - Cotoșman năzdrăvanu
... l ca un om, și se trântea cu el pe spate, altă dată îl făcea să se dea d-a rostogolul, lovindu-l cu câte o labă și se repezea după dânsul ca după șoareci. Când stăpânul casei se juca cu dânsul, ferit-a sântul să-l zgârie, pare că-și pilise ghearele. Când îl mângâia, cunoștea el că îl iubește, și se întorcea ... putea domiri cum de să meargă el așa goloneț. Iară cotoșmanul nu-i da răgaz să se gândească la d-alde-astea, ci îl luă cu vorba pe departe și cu un cusur supțire îl făcea să priceapă că are să fie fericit. Trecură zilele ca ziua de ieri și veni sărbătoarea așteptată. Cotoșmanul luă pe ... curtea boierului celui mare. Cum ajunse, începu a striga cât îl lua gura: - Săriți, săriți! ca ne-a jefuit hoții. Toți cu totul ieșiră să vază ce s-a întâmplat. Cotoșmanul, abia răsuflând și cu spaimă în față, zise boierului: - Da' bine, boierule, în coprinsul dumitale se poate ca ziua-n amiaza mare să ne calce hoții? - Unde? Cum? Ce ...
Nicolaus Olahus - Elegia la mormântul lui Erasmus din Rotterdam
... la mormântul lui Erasmus din Rotterdam Elegia la mormântul lui Erasmus din Rotterdam de Nicolaus Olahus Îngrijorat călător, dacă vrei să știi a cui oase Lespedea rece de-aici le-adăpostește, te rog: Mersul grăbit îți oprește și-ascultă a mea tânguire. Dacă oprești al tău pas ... auzit-ai de dumnezeescul Erasmus, Căci în acest univers nimeni nu fu mai vestit. Dărăpănatul său trup odihnește-n mormântul acesta Trist, însă spiritul său cu ambrozie-i hrănit. Încă din fragezii ani el dăduse dovadă de mintea Sa minunată la toți oamenii cei renumiți. Când înflorita etate tânără trupu-i ... Biblia tot cerceta. Când a crescut înțeleptul lui cuget și-ajunse om matur, În univers ca o stea fără pereche luci. Iar când cu pas tremurând îi sosi bătrânețea, în lume N-a mai putut încăpea geniul său strălucit. Anii târzii, ce-ndeobște slăbesc ale minții podoabe ... fost cuprinsă de-o vie-nclinare După acest învățat însuși de cer înzestrat. Ea de dorință ardea să-l vadă pe Erasmus Și să discute cu el, sacre cuvinte schimbând, Deci fu plăcută la toți scrisoarea prin care pe dânsul Îl îndemna a veni, tot stăruind ne-ncetat. Tocmai
Mihai Eminescu - Cugetările sărmanului Dionis
... n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună. Un regat pentr-o țigară, s-împlu norii de zăpadă Cu himere!… Dar de unde? Scîrțîie de vînt fereasta, În pod miaună motanii — la curcani vînătă-i creasta Și cu pasuri melancolici meditînd umblă-n ogradă. Uh! ce frig… îmi văd suflarea, — și căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn â ... ar păsa de ger… Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer, Un palat, borta-n părete și nevasta — o icoană. Pe păreți cu colb, pe podul cu lungi pînze de painjen Roiesc ploșnițele roșii, de ți-i drag să te-uiți la ele! Greu li-i de mindir de paie, și apoi ... ce-i, sărmane! Oare ce gîndește hîtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? Ce idei se-nșiră dulce în mîțeasca-i fantazie? Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, ori în pod, în găvăună? De-ar fi-n lume numai mîțe ... aur, tu-n cotlon și eu în pat De-aș putea să dorm încalea. — Somn, a gîndului odină, O, acopere ființa-mi cu