Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI CUM
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 1929 pentru CA ȘI CUM.
... fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază. Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface, Și în sine împăcată stăpânea eterna pace!... Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!... Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stăpânul fără margini peste marginile lumii... De-atunci negura eternă se desface în fășii, De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii... De atunci și până astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute Și în roiuri luminoase izvorând din infinit, Sunt atrase în viață de un dor nemărginit. Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, Facem ... și roș Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși, Cum planeții toți îngheață și s-azvârl rebeli în spaț' Ei, din frânele luminii
Petre Ispirescu - Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat
... flăcăul acesta, și pe nedrept îi atârnau de coadă acest ponos ceilalți argați din sat. Cum puse capul jos și adormi. N-apucase să doarmă, ca de când începui să vă povestesc, și o dată sări drept în sus. Visase un vis foarte frumos și se deșteptase. Visase că unde venise la dânsul, măre, o zână mai frumoasă decât toate zânele din cer și de pre pământ, și-i zisese să se ducă la curtea împăratului locului aceluia, că acolo are să se procopsească. Când se deșteptă, își zise: "Mă, ca ce să fie asta?" și începu a se pune pe gânduri; toată ziulica îl munciră gândurile și nu se domirea de loc, de loc ca ce să însemneze un asemenea vis. El nu înțelegea că steaua sub care se născuse venea să-l slujească. A doua zi, mergând ... Dară ce-i faci inimei? Ea îi da brânci și lui, bat-o pustia! și ar fi voit să se puie și el la pândă, și apoi se gândea și la pățaniile celor ce păzise înaintea lui. Fata cea mică se greși într-o zi și spuse surorilor
... măcar pe cel ce trage de moarte. Că doar mi ți-l cunosc eu! Apoi întoarse capul către o bătrână, strânsă mototol în pragul ușii, și o întrebă: Ce ai, mătușă Vasâlcă? Bătrâna deschise ochii, parcă își aminti de ceva, se luă cu mâinile de cap și începu să și-l poarte într-o parte și-ntr-alta: — Capul, mai băiete, capul mă omoară. Apoi dădu drumul povestei, pe care-o spunea la toți ce-o întrebau: Și, să vezi, mă ține de la Sân Petru. M-o apucat așa deodată, m-o fulgerat prin ochi, și de-atunci întruna mă taie înăuntru... Gemu de câteva ori și adăugă: Am venit să-mi deie ceva doftorul, c-o fi știind el ce am. Ciobanul lovi cu mâna în vânt, ca și cum s-ar fi apărat de-o muscă, se gândi puțin, zâmbi, ș-apoi se-ntoarse către flăcăi: — Când vine doftorul? — Apoi trebuie să ... lăsară din muls. Bughea urmă: — Că venise oamenii la dânsul ca la biserică. Și eu le-am zis: Mă, doftoru nu știe nimica... El și pe mine m-o găsi bolnav... Și ...
Antim Ivireanul - Luna lui iunie, 29 de zile. Cazanie la sfinții apostoli Petru și Pavel
... cât întrec la număr năsipul mării și stĂ©lele ceriului. Atâta sunt de minunate vitejiile lor, cât nu e să o priceapă toată limba pământească și să nu să minunĂ©ze toată mintea omenească. Atâta sunt de slăvite faptele lor, cât covârșesc tot cuvântul și fac fărde graiu toată mintea spre lauda lor și spre cinstea pomenirii lor. Deci nu mă pricep ce voiu să fac astăzi, pentru ca să împlinesc lauda prăznuirii lor. Să vorbesc? Dară ce cuvânt vrĂ©dnic va putea să aducă mintea mea cea proastă și neștiința învățăturii mĂ©le, ca să poată mări, după cum să cade vredniciilor lor cĂ©le mari? Să tac iar? Mă tem că mă voiu osândi, ca un nemulțemitor și ca acela ce ascunde facerile cĂ©le mari de bine, carele ei au arătat în politiia cea creștinească, în besĂ©rica cea pravoslavnică și peste tot pământul ce iaste supt soare luminând limbile cĂ©le întunecate, povățuind la credința cea adevărată oile cĂ©le rătăcite și adăogând mulțime de credincioș în besĂ©rica lui Hristos. Și pentru ca să biruesc, drept acĂ©ia, nepriceperea minții mĂ©le îl voiu asemâna cu cei doi luminători mari, adecă cu soarele și cu luna
Dimitrie Anghel - Alaiul vechiturilor
... adaptate pentru paraliticii din spitaluri ori sanatorii. Veneau apoi vehiculele moderne, năstrușnicii muscali cu droștele lor, trăsurile de casă cu vizitiii și valeții lor severi și bine gulerați, furgoanele militare, serviciile de ambulanță cu steaguri albe, bicicletele cu roțile strălucitoare, tandemuri, triplete, cuadruplete și, în sfîrșit, toate mărcile automobilelor și toate reprezentantele benzinei. Ca un fluviu monstruos și crescut de ploi, ce ar fi tîrît cu el tot ce întîlnește în cale, așa era priveliștea șoselei în ziua aceea. Un vuiet asurzitor, făcut ... lor sparte, prinzînd în treacăt soarele pe spițele lor, aprinzînd lumini fugare pe lanțuri și pe alămuri, împrăștiind toate mirosurile, de la leuca de păcură și pînă la chintesența de benzină, într-un exod nesfîrșit, așa mergea convoiul acesta bizar, înșiruirea aceasta de ani și de zile moarte, trecutul acesta funebru și dezmormîntat, ca să vadă plutind pasărea miraculoasă, triumful mult așteptat al aripilor. Ai fi zis că vin lucrurile însăși să se vadă biruite, căci lucrurile păreau încă ... ar avea să stăpînească pe totdeauna infinitul și nevoind să știe că mîine, poate, va deveni și ea, cu mîndrele ei aripe, o tovarășe bună și uitată a tuturor acestor ancestrale vehicule, care au ieșit din noaptea hrubelor
... Braț, ce pustiind vrăjmașii, Dunărea ca soț de luptă, munții te-ai trudit să-i chemi. Ce vei fi gândit tu, Mircea, când vedeai pornit cum vine Peste munți și peste ape, ca furtuna, Ilderim? Vai, putem noi azi pricepe sufletul ce-a fost în tine, Mai avem simțire-n inimi ca-ndeajuns să te slăvim? Iar dincolo vine-n goană cel ce-n numărate zile A clintit temeiul lumii și-a oprit și vremea-n loc, Cel cu nume sfânt de-Arhanghel cu-al tău nume, Mihaile, Tot ca tine de puternic și cu sabie de foc. Munții se retrag din cale-i, iar protivnica sa bardă Intră-n fier ca-n lemnul putred, pui din oltenescul leu! Foc de n-ar mai fi, și lege, ca nimic să nu mai ardă, Foc ar naște iar pe lume ochii-acestui Prometeu. Și cu el Fărcaș și Stoica, și-nvârtindu-și buzduganul Doi Buzești, ducând și spaimă și-al pieririi-ngheț cu ei! Spuie Neajlovul, Sinane, câte oști pierdu sultanul, Și șelimberul să spuie cum ți-a fost, nebune-Andrei? Amurat, ți-aduci aminte cum sosi grăbit odată Și
Petre Ispirescu - Voinicul cel fără de tată
... de ciudă, cum de să se întâmple una ca asta, fără să știe fata de bărbat. Frica ce le coprinsese pe amândouă era de nepovestit. - Ca ce o să zică tată-tău acum când va afla, se văieta dădaca, ce o să-i răspunz eu, când mă va întreba? - Cum o să mă înfățișez eu acum înaintea tată-meu cu borțul la gură, zise și fata, când numai unul Dumnezeu știe cât sunt de nevinovată? Și în adevăr că tată-său era un om aspru. Nu le-ar fi iertat o dată cu capul. Se duseră, deci, și povesti împărătesei toată întâmplarea, și se rugară de dânsa, ca să intre ea la împăratul cu mijlocire de iertare. Când auzi împărăteasa de cele ce se întâmplase, se luă cu mâinile de păr. Ea zicea ... Dară zâna măiastră îl opri șiÂl întrebă unde se duce. Voinicul îi spuse din fir până în ață toată șiretenia. Zâna pricepu viclenia zmeului și tăcu. Apoi îl îndreptă ea spre locul acela cu mărul roșu, și-l și învăță cum să facă ca să ia merele. După ce-și luă ziua-bună și de la măiastră și
Antim Ivireanul - Rugăciunea care au învățat pre apostoli Domnul nostru Iisus Hristos %E2%80%9ETatăl
... le bune, precum la Matheiu, cap 5 zice: Într-acesta chip să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vază faptele voastre cĂ©le bune și să slăvească pre Tatăl vostru cel din ceriuri. Să vie împărățiia ta. Aicea să roagă sufletul să-și trimiță Dumnezeu împărățiia, adecă ajutorul și dreptatea, ca să-l păzească curat și nebântuit de putĂ©ria păcatului, dupre cum apostolul cătră romani în 6 / capete zice: Să nu împărățească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneț întru pohtele lui. Fie voia ta, cum în ceriu, așa și pre pământ. La această cĂ©rere rugăm pre Dumnezeu ca să i să plinească voia pre pământ ca și în ceriu, adecă precum îngerii în ceriuri să supun voei lui Dumnezeu, spre toate lucrurile, fărde nici o îndoire, într-acesta chip și pre pământ să să plĂ©ce lui și oamenii, dupe cum zice Pavel în 2 capete cătră filipisĂ©ni: Întru numele lui Iisus Hristos tot genunchiul să va pleca cereștilor și pământeștilor și celor de supt pământ. / Pâinea noastră cea din toate zilele dă-ne-o noao astăzi. Cu această rugăciune cĂ©rem mai vârtos de la Dumnezeu ...
Ion Luca Caragiale - Ce este "centrul"
... este sfântă, ca și adevărul adevărat unul. * Povestea lui Mușat cu cârcotașul: așa o pățirăm și noi cu Presa marelui bărbat de Stat. Nu știm cum, mai zilele trecute, în naivitatea noastră, uitarăm proverbele că chelului despre chelie să nu-i spui vreo istorie, și când e chelul la masă de tigvă să nu te dai în vorbă, și nervoși cum suntem, nici una nici alta, ne apucarăm să spunem cititorilor basmul Băncii de București; de ce ? de hazul lucrului doară, nu ca vreo nouă descoperire a noastră, de vreme ce lucrul acesta este pâră veche și basmul nostru îl știu de mult toate babele. - Să te mai ții, după aceea, cârcotă de cuvinte cu foaia marelui om de Stat ! Nu-i ... daraua decât ocaua, o nucă de jucărie cu coaja umflată și lustruită dar fără miez, și așa mai departe câte știam și vedeam și noi ca tot târgul. La acestea, marele bărbat de stat ne răspunde prin gazeta d-sale: Nu-i adevărat ce spuneți voi și tot târgul; din contra, Centrul este un mare partid. Noi de colo: Domnule avocat, ia răbojul, și
Petre Ispirescu - Hoțu împărat
... în gând că și hoția este un meșteșug. Aceasta îți rămâne să mai înveți, după care te vei face un împărat ca Solomon împărat și cum altul nu va mai fi pe lume. - Ii! tată, răspunse fiul de împărat, carele se rușină și se roșise ca o sfeclă, cum de mă osândești astfel ca pe un vinovat de codru? Și sculându-se de la masă, se duse unde se duse el, și se întoarse numaidecât, peste așteptarea tutulor, cu o slugă a lui credincioasă, aducând niște scânduri, stinghii, drugi, odgoane și pânze. Cu aceste se apucă, ajutat de sluga lui, de clădi un fel de foișor. Gătindu-se foișorul, se urcă într-însul și, învârtind niște șuruburi și niște vârtejuri la niște meșteșuguri ce avea acest foișor, începu a pluti în vânt și, pe când se tot urca, el își luă ziua bună de la toți cei de față, cari rămăseseră cu gurile căscate și cu ochii bleojdiți la dânsul. Mumă-sa cât p-aci era să-i vie rău de inimă rea; dară își ținu firea. După ce îl ... cu pricina; dară mai prinzând limbă, îi spuse șiritenia, cum
Mihai Eminescu - Povestea Dochiei și ursitorile
... curgeau ca râurile Și-nnegrea pustiurile. Amar mie,-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin, Cu năframa de le șterg, Ele tot mai tare merg. Și frumoasă mai eram, Cum n-a mai fost neam de neam. De-aur mi-erau pletele Și le-mpleteau fetele, Rumănă ca un bujor, Eram dragă tuturor. Au venit, mări,-au venit Împărați din Răsărit Să mă ceară în pețit, Dar s-au dus cum au sosit. Veneau crai și veneau soli Învățați în multe școli, Cu cuvinte așezate Mă cerură cu dreptate. ,,Bună vreme, baci bătrân, Împăratu nost' stăpân Ne-au trimis a ... s rămurelele, Tot or bate stelele, Iară luna va străbate Dulcea ta singurătate, Iar când vântul v-aromi, Mândru mi te-a adormi, Și când vântul va sufla, Teiul se va legăna, Florile-și va scutura. Iarăși te vei deștepta Sub rotirea norilor, În căderea florilor, Sub lucirea stelelor Și la jocul ielelor. Sub frunza stejarilor La glasul izvoarelor. Unde-i crucea de la căi  Nu mai plânge, măi  Cresc ca frații doi molizi  Râzi, puiule, râzi  Unde-s păsări în copaci  Taci, puiule, taci  S-adun fete și flăcăi  Dormi, puiule, hăi!  Și cum cântă, cum