Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CĂRORA
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 784 pentru CĂRORA.
... și o lîncezeală ne-a cuprins parcă pe amîndoi. Tu ești mai răsărit ca mine și mirosul acesta te neliniștește, îți dezvăluie lucruri care încă dorm în mine și pe care nu le înțeleg. Și în tăcerea aceasta, zgomotul unor pași mărunți a trezit noaptea și te-a făcut să tresari. Da ... Decorul de vis se împrăștia, sfărîmat de cuvîntul tău brutal, și te-am lăsat să pleci singur, cu pașii tăi grei, după pașii mărunți, pe care i-am auzit după o clipă stînd locului; și apoi, depărtîndu-se în umbra acelei nopți de iunie, în care mirosul florilor de tei nu ne da pentru întăiași dată același îndemn la amîndoi. A fost întîia mea durere de copil nevrîstnic, întîia ... acela al palatului de marmoră, în frumosul oraș al Florenței. • Au venit vremuri grele însă, și frumoasa țară cu grămada ei de statui albe, care strălucesc la soare, cu răcoroasele fîntîni din care tritoni și fauni aruncă eternul lor joc de apă peste nimfele care înoată și se strevăd în apele limpezi din havuzuri, a rămas în urmă, iar adăpostiții palatului de marmoră scumpă, din seminția ghebosului senior ...
... crierilor noștri și nimic mai departe. Lumea-n sine rămâne un problem înlăuntrul căruia se ratăcește cîte - o rază slabă, cîte - o fulgerătură 11 pe care cugetătorul adânc o 'ncremenește pe hârtie , pe 12 care, citind-o , se naște în păreții capului tău acea rezonanța lungă care face să vezi într-adevăr că lume și viață sunt un vis. Dar, cum am zis, toate acestea sunt fleacuri pentr-un membru de la ... stai îndrăgit de el... Apoi tăcu și iar începu a ciocăni cu degetelei lui lungi, încât mâna lui îmi părea un paingăn mare, care joacă tremblante . — Iartă-mă, d-le Doctor, zisei eu încheindu-mi surtucul dinainte, dar mie-mi pare că aria aceasta care ai fluierat-o am mai auzit-o undeva... și aș voi să vă 'ntreb … — Aria asta ai auzit-o în capul d-tale ... de mult natura vocii omenești ... el scrie muzică pentru voci cum crede el c-ar trebui să fie și te trezești față c-o operă care ți se pare că fuge dinaintea ochilor ...c-ai privi-o cu binoclul întors ... ș-ai vedea departe, departe, în fundul cugetării unui om, ceva ...
Mihai Eminescu - Iconostas și Fragmentarium
... au dărâmat , pentru mărirea poporului lui Israil , pentru regii lui pe cari - i desprețuiră —stau în singurătate și plâng . Dară veni-va ziua în care se va ridica un erou care-a aduce nouă mărire și nouă putere. Și tu ești acel erou. Tu ești Messia , îngerul meu! Tatăl tău poartă coroană, mama ta ... punea în punga lui veche... Apoi stătu mult în tăcere, părea a socoti ceva. Apoi sări de pe scaun și luă sacul pe care Ruben l-adusese, îl dezlegă la gură, scoase și distinse pe masă ce era în el... erau straie purtate de Domn, cari odată de mare ... pumnul în cap. Începu să ofteze și să geamă, se sculă din pat, lung și slab, și pipăi pin întuneric s-ajungă la masa pe care distinsese 15 hainele de Domn. — Trebuie să mă duc la Hagar în turn, șopti el monoton, Hagar ! Hagar ! Și nepotul meu Ismail, facă-i ... de bucurie. — Ai sfârșit palatul tău cel nou ? întrebă ea. Cu odăi frumoase îmbracate 'n mătase roșie, cu oglinzi nalte de șapte coți în care ...
Constantin Negruzzi - Sobieski și românii
... în drumul său, încât, agiungând la Cotnar, nu găsea să mănânce decât poamele copacilor; ba încă au pus prin bălți și niște ierburi veninoase de care cum bea, crăpa; și vai de capul lor! piereau cu sutele și ei și caii, iar care rămânea pe urmă cădea în mâinile moldovenilor, carii, fără mai multă judecată, ori îl spânzura, ori îl înțepa. — Osânda sfintei Paraschevii! zise bătrânul. Dar ... Seara, adunându-se pe lângă foc, văzură că au sfârșit și munițiile și merindele. — Ce este de făcut, tată? întrebă tânărul vânător pe bătrânul, care, rănit la un picior, sta întins pe o laviță. — Câți au pierit d-ai noștri? — Zece. — Și nu mai avem nici praf ... prin mijlocul ei loc ca să treacă garnizoana, și poarta se deschise. Atunci, în loc de o strajă numeroasă, se văzură ieșind șese oameni, din care trei duceau pe umerele lor pe alți trei ce erau răniți. — Ce este aceasta? strigă Sobiețki răpezindu-se calare înaintea lor. Ce sunteți voi ... se făceau pentru moartea lor. Ofițerii priveau cu înduioșare această scenă. — Fie-mi iertat, sire, zise atunci Iablonovski, apropiindu-se cu respect de regele ...
Dimitrie Anghel - Nicolae Iorga (Anghel)
... tare. Era un tînăr smolit la față, urzit din linii mixte, o siluetă bizară, tîrînd după el și acuzînd pe trotoar sunetul unui retevei noduros, care-l întovărășia pretutindeni și pe care-l mînuia cu destulă dexteritate... Și silueta aceea de normalist juvenil, încă romanțios, care atrăgea luarea-aminte și care deja avea un început de popularitate, o întîlneai pretutindeni. Parcurgea spațiul, grăbit, totdeauna, înfloritele alei de tei ale Copoului trebuie să și-l aducă aminte ... Eram un om încercat de întîmplările vieții, și cu toate acestea, mărturisesc, i-aș fi urmat fără să stau un moment la îndoială. Era elocvența care tîrăște masele, suflul puternic care nu cunoaște stavilă, avîntul neînfrînat care te duce la baricadă. El, însă, n-a făcut gestul acela care i s-a atribuit mai tîrziu, ci cu vorbe domoale și liniștitoare a povățuit pe toți să se întoarne acasă. Elocvența ... a intrat triumfător în templu unde dacă ar avea mai multă energie ar reedita gestul lui Christos cu fariseii. În fața acestei selecții umane, care, desigur, nu pe cale naturală s-a făcut — cum zic — în fața acestor nimbați de virgula sfîntului Duh, pe ...
Dimitrie Anghel - Rochia bunicei
... cînd cu întunerec în suflet. Și alba rochie de spumă a urmat să doarmă în sicriul ei, pentru moarte păstrată, pentru ultima găteală care avea să meargă albă în întunerec, pentru ultimul somn care avea să resfire aur pe beteală subt negrul portal la pragul căruia străjuiește un înger cu torța întoarsă spre pămînt. Ca o rochie de păpușă ... nu te mal gătești tu, ci stai liniștită ca să te gătească alții. Rîdeau fetele și nepoatele, căci anii mulți trecuseră acuma, rîdeau cerîndu-i care frumosul văl de promoroacă, care lunga pleată de beteală, care însăși frumoasa rochie ce-o îmbrăcase ca mireasă, știind că nu mai are la ce să-i slujească, așa îngustă și mică cum era pentru ... virginalei ei rochii, deschis deasupra sînilor de-abia însemnați să i se înrămeze marginea pieptarului ridicat peste umerii înguști, învăscută ca într-un giulgiu din care nevrîstnicele-i șolduri se vedeau, iar în sicriul de stejar, alb pe alb, își visa cununa de lămîiță peste fruntea ei bătrînă, dedesubtul căreia genele ... dureri, dusă nu de alaiul druștelor și al vorniceilor, trecu din nou bunica pragul bisericii, cum am zugrăvit-o la început, în alba rochie cu ...
... nevastă-ta cu copilul, căci îl alăpta. Erai cu droșca ta cea frumoasă, cu o pereche de cai roibi și cu hamurile cele rusești, pe care mi le-ai vândut mai târziu mie și pe care le am încă. Boierul Gavrilă sorbi puțin vin, apoi se minună grozav. — Ce spui, Toadere! Le ai încă? — Ei, asta-i!... Aveai de ... Gavrilă se sculă. Boierul Toader își luă ciubucul din odaia dumisale și ieși în cerdacul de din dosul casei lor. Cerdacul da în livada în care coborau niște scări de piatră, pe care se prinsese mușchi verde. Crengile vișinilor înfloriți își întindeau ramurile până pe sub streașină. Conul Gavrilă se așeză tacticos în jilț, privind cu mare mulțumire ... Toader dădu unul conului Gavrilă, unul îl luă dânsul, și vorbi cu glasul coborât: — Să ne trăiască, frate Gavrilă. Să ne trăiască, în cinstea care am trăit și noi, și să deie Dumnezeu să fie și ei fericiți de copiii lor cum am fost noi de dânșii. Ciocniră paharele, dar ... cu tot. — Așa te vreau, Gavrile. Boierul Toader dădu și dânsul paharul de dușcă. — Ei, și plângi, babo? Plângi? îi strigă mamei Sultana
Emil Gârleanu - Sineturile conului Gheorghieș
... celor două mii de galbeni. Uneori, ca astă-seară spre pildă, își scotea bisacteaua cu sineturi din scrin, le citea cu glas tare coanei Ruxandei, care le învățase pe dinafară, ocăra cât ținea sinetul în mână, pe cel care nu-i plătise, iar când le punea la loc, în scrin, era împăcat cu toți. Furtuna nu mai înceta; conul Gheorghieș arunca din când în ... rămase pe gânduri; n-avu ce să mai zică. Om cu greutăți, cu copii, sărac; adică la ce i-ar mai da banii înapoi, lui, care are cu ce trăi: nici tu cățel, nici tu purcel, el singur și cu nevastă-sa. Ridică celalt sinet și începu: Sinet. Am primit cinci ... atunci, că nu mai are nimic. Acu așa-i c-a murit? Ia-i, dacă ai de unde. Sinetul acesta era singurul la care se amestecase și coana Ruxanda, și conul Gheorghieș nu trece peste dânsul, Doamne ferește. Coana Ruxanda se prefăcu că a adormit cu capul ... și citi tot așa, unul după altul, toate sineturile, silabisindu-și numele scris în fiecare din ele, simțind mare mulțumire la auzul celor două cuvinte care ...
... repedele clipit al genei. N-am mai spus nici o vorbă. Mă gândeam la omul acesta potolit, mulțumit în mijlocul alor lui, lângă nevasta pe care o iubea mai presus de orice, alături de copiii fără de care nu putea trăi. Ce rar se găsesc oamenii aceștia și cât n-am da să schimbăm, măcar pentru un an din traiul lor, întreaga noastră ... clinti din loc. M-am dus în Ragusa. N-ai fost? Să te duci îndată ce-i putea. Trebuie să vezi zidurile acelea mucegăite, pe care petele de rugină par niște ochi însângerați, și-n fața cărora parcă ai vrea să pari mai mare decât ceea ce ești în strâmta ta ... dacă nu mă oprea amintirea acestui oraș. ...Într-o seară am luat pe Puiu și-am pornit spre port. Mă dusesem să văd escadra engleză, care venise chiar în dimineața aceea și ancorase în radă. E ceva neobișnuit priveliștea unor vapoare mari cât niște cetăți, clătinate mânios de valurile unei mări ... de două ori până în tavan. Apoi îl sărută apăsat pe amândoi obrajii, îmi făcu semn să n-am frică și, în limba lui, pe care ...
Ioan Slavici - Barbaria modernă
... fi și noÄ, dacă n’am pune umÄ•r la umÄ•r, ca să-l ocrotim pe Român și să punem hotar exploatăriÄ neomenĂ³se, care-l duce la peire. OmenÄ sîntem și-l iubim pe om fie el Turc, Maghiar orÄ EvreÅ, dar tocmai iubind pe Ă³meni, trebue să ... nimenÄ, dar ținem să ne facem datoria față cu părințiÄ noștri, dându-ne silința de a feri pe nĂ©mul nostru de agricultorÄ, care sĂ©cămana [scarmănă] pămîntului și istovesc puterile muncitorilor luÄ, de meșteșugarÄ-cârpaci, carÄ nu fac nimic cum se cade, de neguțătorÄ necinstițÄ și de speculanțÄ ... carÄ turbură viața nĂ³astră comercială și ne compromit creditul, de mijlocitorÄ nerușinațÄ, carÄ trăesc prin ruinarea economică și morală a societățeÄ în care se află. Voim să fim Ă³menÄ cinstițÄ și muncitorÄ și ca cinstițÄ și muncitorÄ să fie toțÄ ceÄ ce țin să trăiască împreună cu ... asta, ca să trăiască maÄ ușor decât acasă la dînșiÄ, și toțÄ s’aÅ împărtășit alăturea cu noÄ de rĂ³dele bine-cuvîntatului pămînt, pe care în vremurile grele numaÄ Românii l-aÅ apÄ•rat; toți ne-aÅ zăpăcit prin străinul lor fel de a vedea lucrurile, toțÄ ne ...
... pe pământ în locul meu, cu simpla îndatorire de-a însemna în ziarul tău tot ce ți se va petrece — memorii pe care le voi citi și eu. Lampa ardea între el și mine, cartea sta deschisă, în care un pedant dedese curs cugetărilor sale asupra lumii, orologiul zbârnâia răgușit 12 ore, umbra mea se culcă pe patul de scândură acoperit c-un păier ... creangă-n creangă și umpleau aerul de note divine. Când ne așezam în luntre, valurile ascultătoare mânau neporuncite, după gândirea noastră, luntrea cea aurită, în care iubita sta culcată în mari perini de mătase, iar eu așezasem capul meu în poalele ei și visam ceea ce aveam. Acest amor pacific și ... Când ne scăldam acolo râzând și sub privirea cea înamorată a lunilor, stropeam unul în altul cu lungi șiroaie și stropi de stele care, rămâind pe sânul ei, străluceau pe albul ei corp până ce, uscându-se într-un cerșaf țesut din argint, corpul ei alb era și mai ... Brațe în brațe, tologiți în perini de mătase galbenă ca aurul, gura mea apăsată pe a ei, visam amândoi unul și același vis, ...