Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AL SUFLETULUI
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 1047 pentru AL SUFLETULUI.
Titu Maiorescu - Din experiență
... lucru așa de neapărat trebuincios și încă de o trebuință crescândă cu sporirea tuturor relațiilor omenești, nu se poate dobândi astăzi, afară de micul ajutor al unor culegeri de maxime și aforisme și poate al unor romane și drame, decât prin propria experiență. Ce e drept, propria experiență este cea mai bună școală; numai că taxele acestei școli sunt prea ... actuală, ci stau în cea mai mare parte întunecate și ascunse în sufletul sau în memoria lui. În conștiința lui actuală stă pe primul plan al atențiunii o singură idee, pe lângă ea se asociază, însă în al doilea și al treilea plan, încă vreo câteva altele, poate până la șapte: toate celelalte, sutele de mii, de care dispune acest om în diferitele momente ale vieții ... mai multe, și ți se cere să le cunoști și pe aceste? Dealtminteri, compararea, ca toate comparările, este în parte nepotrivită; căci nu cercul luminos al conștiinței se plimbă de regulă peste feluritele stări sufletești, ci el pare a fi nemișcat, și, din contra, stările sufletești par a ... empirică a dlui I. Popescu (ed. II, § 10); cercetări psihofizice asupra numărului exact de idei ce pot încăpea în fiecare moment dat ...
Grigore Alexandrescu - Adio. La Târgoviște
... a Palmirei și-a Romei a trecut. Și pe țărâna-aceea, de care-odinioară Se spăimântau tiranii, de frică tremurând, Al nopții tâlhar vine și păsări cobe zboară, Pe monumente trece păstorul șuierând. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mă scol, mă mut de-aicea; duc pasurile mele, Ce pipăiesc cărarea, în ... o vale-ncoronează; Acolo se văd dealuri, ș-aici sălbatici vii. Din coasta-acestor stânce, din vârful ăstui munte, De unde își apucă vultůrul al său zbor, A nopții stea revarsă lumină pe-a mea frunte Și raza-i se reflectă pe limpede izvor. Aci zefirul ... neroditor, Ce vara îl usucă și iarna îl îngheață Și nici o floare n-află sărmanul călător. Dar însă suvenirul ființelor iubite Va fi la al meu suflet etern înfățișat Ca frunzele aduse de vijelii pornite La vechea lor tulpină ce-odată le-a purtat. De visurile voastre, speranțe-amăgitoare, Acum ...
Dimitrie Bolintineanu - Timpul
... arată Cu pup-aurită, cu flori cununată, Cu văl de satin, Cu june fecioare ca visuri frumoase Ce-n viața fugindă se-nclin amoroase P-al nostru trist sân; Un om cu cosițe și gene albite, Cu brațe secate, cu fețe pălite, Cu coasa de fier, Apare în barca cu dalbe ... Jos în lume strălucesc, Și plăcerile divine Cu-a ta viață se-mpletesc. Mâine se vor stinge toate Ca parfumul serii-n vânt, Al tău suflet mâine poate S-o preface în mormânt. Timpul trece, vin' mai tare! Toate câte-n viață plac Trec cum trece-o sărutare; Toate lacrime se ...
Iacob Negruzzi - Presimțire (Iacob Negruzzi)
... Iacob Negruzzi - Presimţire (Iacob Negruzzi) Un toporaș de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Azi privești cu mulțămire, cu triumf și ironie Ș-al tău cuget nu te mustră c-ai sdrobit a mea junie. Însă vai! Îmi zice tainic un glas rău prevestitor Că și tu ... mine spre un jalnic viitor. Precum eu odinioară tu gonești un ideal Ce-ți va coperi junia cu-al durerii negru val; O sinistră presimțire al meu suflet a pătruns Ce-mi arată-ntr-o oglindă viitorul tău ascuns: Eu văd fața ta frumoasă, rumenă și înflorită De dureri și suferințe ... gemeri și oftări profunde- Dar zardarnic te vei plânge și vei geme în zadar Căci nimic, nimic în lume n-a să curme-al tău amar Și atunci în desperare, plecând fruntea spre pământ, Eu te văd gândind la mine și la jalnicul meu cânt. Dar atunci eu n ...
Ion Heliade Rădulescu - Serafimul și heruvimul
... Un foc arzător, ceresc! Eu văz în tine pe-mplinitorul Acelei drepte urgii cerești, Eu văz în tine pe păzitorul Vechii răstriște cei strămoșești. Astfel al lumii bătrânul Tată Din pomul vieții c-a cutezat, L-a fericirii poartă-ncuiată Plângea păcatu-i cel neiertat. Tu-mi ... fieșcare stâncă te vede  amenințând. Și când fumegă munții, vulcanul când turbează, Când flăcări rotitoare până la ceruri zbor, Când tremură pământul, văzduhul scânteiază, Al meu suflet te vede în orice meteor. Pe orice spăimântează ș-amenință viața, În orice loc de groază, acolo te zăresc: Ca tunetul ți-e glasul, ca ... îmi ierta vina câtuși de puțin; În a mea viață tu mă îndreptează Când fapte și gânduri rele mă întin. Însă când grozavul al meu ceas va bate Și când vei da semnul, o, drept heruvim, Atunci ți-adu-aminte că tu ești un frate Cu-al
... însușire sufletească bună este o însușire socială bună, favorabilă adaptării. Există însușiri care, din punct de vedere moral, sunt calități și, din punctul de vedere al adaptării, sunt defecte. 15. E una din cele mai naive manifestări ale concepției că întâmplările sociale se pot produce prin voința unui om, când, în ... toate străzile concepția amorului masculin dintr-o vreme, pentru că croitorii și cocotele sunt numai niște seismografe sensibile la felul de a simți al bărbaților. 21. Fiindcă cineva nu te lasă să faci un lucru, urmează, oare, că acel lucru e rău? Sau fiindcă cineva falsifică un lucru, înseamnă ... de autoanaliză, fie că e vorba de analiza altuia. (Aceasta din urmă o presupune pe cea dintâi, căci sufletul altuia îl cunoaștem prin analogie cu al nostru.) Firește că rar cineva e numai una sau alta. Și dacă există analiști, care nu-s moraliști, ca Dostoievski, nu există moraliști care să ... analiști. 28. Supremația faptului asupra efuziunilor lirice este unul din semnele vremii de azi. 29. Dacă Ștefan cel Mare și Mircea sunt veacul de mijloc al istoriei naționale, dacii sunt antichitatea legendară, ,,Egipetul" acestei istorii. 30. Senzația de clasă nu-i o stare de ...
Vasile Alecsandri - Cântec ostășesc (Alecsandri)
... grijă de nimică Țara mea cea românească! Sai, voinice, și nechează Ager, falnic ca un zmeu, Căci am inimă vitează Și credință-n Dumnezeu! Cu-al meu suflet, cu-a mea pală, Cu-al meu șoim albit de spume, În dușmani vom da năvală, De s-a duce vestea-n lume! Sai, voinice, și nechează Ager, falnic ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski)
... albastru-adâncul, și codrul mai adânc se face, Mai dulce sunetul de fluier, mai leneșă a nopții pace, Mai răcoroasă adierea, mai viu al stâncilor ecou; Mucigăitul smârc al văii cu poezie se vestmântă, Pe prefiratele lui ape plutește albul nenufar... O mică stea e licuriciul, și steaua este un mic far, În aer ... cu poleieli mângâietoare, Și astăzi e parfum de roze și cântec de privighetoare. Vestalelor, numai o noapte de fericire vă mai cer. Pe jgheabul verde al cișmelei un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe și de glume sub licăririle din cer; Columbe albe bat din aripi și ... de roze sfidez atingerea durerei Cu cântece nălucitoare cum sunt candorile de crin. O! feerie a naturii, desfășură-te în splendoare, Regret suprem al fiecărui în tainicul minut când moare, Fiindcă tu ești pentru suflet repaos dulce și suprem. O! feerie a naturii, vindecătoare de nevroze, Ce ne-mbunești fără știință și ne mângâi fără să vrem, Regret ...
Alexandru Vlahuță - Pictorul Grigorescu
... dă glas. Și atunci vorbesc tare -în auzul veacurilor. Ele își au, pentru aceasta, interpreții și împuterniciții lor — crainicii gândului lor. Prin ei, marele suflet înfierbântat al mulțimii se dezvălește, în răstimpuri depărtate, cum se dezvălește jarul pământului prin gura vulcanilor. Aprins și luminos întotdeauna, câteodată spăimântător. Neamul nostru, din firea lui ... noștri, toți aleșii neamului nostru au pierit în bătăliile cu turcii. Deschideți istoria, și vedeți ce era aici, la gurile Dunării, în veacul de aur al artei creștine! Din aceeași rasă de oameni mari au fost desigur și Ștefan al Moldovei, ca și Leonardo da Vinci al Italiei. Și în aceeași vreme au strălucit, fiecare aducându-și partea lui de bine pe lume. Înaintea lui Dumnezeu, în adâncimile tainice ale destinelor omenești ... unul din copii, călcat de o trăsură, și cum fața bietului copilaș, plină de praf și de sânge, nu se mai cunoștea, cel dintâi strigăt al ei a fost: "Unde-i Nicu?... Cine știe ce presimțire, ce tainică vedere în viitor striga astfel din întunericul acelei spaime, din adâncimile ... în noapte muncea și ne îngrijea s-avem de toate. Surorile începeau să coasă și ele. Un frate mai mare intrase ucenic la un unchi ...
Dimitrie Anghel - Fata din dafin
... dacă n-am mai căutat pe frumoasa fată bălaie cu ochii albaștri, dacă n-am mai bătut cu mînele mele de copil în lemnul răsunător al dafinului bătrîn, dacă nu m-am mai înfiorat de apele ploilor ce priveau adunate în scorburi ca niște ochi misterioși, dacă n-am mai tresărit ... a pătruns fără de voie sufletul. Nemărginita poezie risipită așa de darnic, de la lacrima stelei din infinit și pînă la stropul de lumină al licuriciului, mi-au luminat îndeajuns ochii. Freamătele împrăștiate care trec pe vîrfurile ierburilor plecate, ca și pe înaltele frunzare ale copacilor, mi-au fermecat cu ... să-mi pot fermeca singur, oriunde aș fi, întunericul. Și ca dafinul acela bătrîn ce-și păstra comoara lui, arborul acela sădit în decorul minunat al grădinei noastre, așa am închis și eu acum în adîncul sufletului meu o ființă minunată, ochii albaștri, căreia îi voi închina toată poezia pe care ...
Garabet Ibrăileanu - Omul - o celulă a organismului numit societate
... vede lumea conform cu sentimentele sale. 7. Omul e nemulțumit întotdeauna de prezent, de aceea e un animal progresiv. 8. Netoleranța este o stare de suflet alcătuită din tot ce este mai josnic în om. Ea presupune brutalitate de sentiment și inferioritate de gândire. Netoleranța este ură și lipsă de simpatie ... strâns legată de pornirea bestială de agresiune. Netoleranța este atitudinea gorilei feroce care a parvenit să vorbească. Toleranța este produsul cel mai înalt al culturii sufletești. Ea e semnul adevăratei civilizații. Orice aspect mai înalt al vieții morale are la bază toleranța. Progresul omenirii este progresul toleranței. Libertatea de gândire, accesul celor mici în viața de stat, îndreptățirea femeilor, principiul naționalităților ... a istoriei. Netolerantul e eternul judecător mâniat și mărginit. 9. Numai naturile tari sunt în elementul lor în natura forte. 10. Din punctul de vedere al perceperii realității, oamenii se pot împărți în două categorii. Unii percep mai ales raporturile dintre lucruri, cauzalitatea. Pe alții îi interesează în primul rând lucrurile ... de dânșii -- când știi, mai ales, că sinceritatea ți-ar aduce dezagremente. 14. Subiectivismul începe numai atunci când apare atitudinea afectivă față cu propriu-ți suflet ...