Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru AL MIROSULUI

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 232 pentru AL MIROSULUI.

Constantin Negruzzi - Idilie

... frumoasăli lor glasuri spre a alcătui o armonie dulce de cântări spre lauda zâditoriului și când florile aceli de multe feliuri aducĂ© un miros plăcut, unde voi mai afla un așa frumos loc? (zice un satir cari duce în latile lui spate un mari burduf plin de must și ... au plăcut, dar însă când încă prunc fiind, Ermat m-au arătat dumnezăilor, toți s-au bucurat, toți au râs cu vesălie de acest hazliu al meu chip. Așa! așa! cu urechile meii te-amauzit zâcându-mi că sunt cu coarne și cu barbă de țap, dar însă acest chip al ...

 

Dimitrie Anghel - Zi de sărbătoare

... bătaie de aripă, nu m-au făcut să cred niciodată că au melancoliile lor, și singurul, poate, care-mi da de bănuit în această republică, al cărei președinte eram de drept, era numai păunul văduv, care, neavînd cui să-și arate strălucirile și podoabele, tînjea și protesta în graiul lui strident ... trecere în ochii supuselor, lividă era gușa curcanilor ca și cum un început de cangrenă ar fi pus stăpînire pe dînsa, plouate în adevăratul sens al cuvîntului erau găinile — și nu știu cum se făcea că pînă și porcul, care orișicum se găsea în elementul lui cel mai natural, devenise ... pămînt, în meandre, alunecă printre surcelele și penele împrăștiate, se despleti în șuvițe și, cu un murmur domolit, se răspîndi în toată curtea, umplînd de miros coprinsul și punînd în mișcare toată lumea măruntă de aripi, de coarne și de copite, ce tînjea după soare în ziua ceea ploioasă. Ceva nou ...

 

Mihai Eminescu - Fata-n grădina de aur

... astă lume suavă De mulțămire se simțea bolnavă. Dar de a ei frumseță fără seamăn Auzi feciorul de-mpărat Florin, Norocul lui cu-al ei îi pare geamăn, De-atunci un foc îl mistuie în sin. ,,În van stau locului, stau să mă-ndeamăn Cu munca mea, cu dorul ... că-i vine să nu se mai scoale. Și calu-i paște flori, purtând în spete Presunul lui și șeaua cu paftale, În valea de miros, de râuri plină, În umbra dulce bine-i de odină. De-a lui bătrân el își aduse-aminte, Cum îl lăsă și cum ... peste drumuri strimte. Dar îndărăt ajuns, l-apucă dorul Din nou, ­ neliniște, iubire-adâncă ­ S-aruncă iar pe cal, urmând amorul Ce-n al lui suflet neclintită-i stâncă. În van l-oprește regele, poporul, E dus de-o stea ce arde-n minte-i încă, Dorit de raza ... grădini, aproape lângă soare. N-ai vede iarnă, toamnă nu, nici vară, Eternă primăvar,-etern amor... De ți-aș închide zarea ta cea clară Cu-al meu sărut, o, scumpul meu odor, Pân- ce să mângâi inima-mi amară Culca-mi-aș capul la ...

 

Emil Gârleanu - Cea dintâi durere

... în goană; nu mult după aceea, alte pâlcuri de soldați se perindară, ca niște vedenii. Seara se așezase ușoară; odată cu răcoarea ei, veni un miros acru și înecăcios; rumeneala cuprinse tot cerul, iar vârfurile copacilor din grădina lui vodă se auriră; mișcate de vânt, păreau niște flăcări ce ardeau legănându ... obișnuia să facă la orice întâmplare ce-i redeștepta mila sau mâhnirea: Smărăndiță, Smărăndiță! Și iar se făcu tăcere. Numai de departe venea vuietul năbușit al unui zbucium. Mă cuprinsese o frică neînțeleasă. Deodată, gândul mi se opri la mama, care plecase în târg. Dar mama? întrebai îngrijat. Bâtrâna mă trase ... ai clipi. Nici n-am avut vreme să mă înspăimânt. Aproape în aceeași vreme putusem auzi, la spate, glasul mamei: Ce-i aici? Apoi acel al tatei, întrebând pe soldați: Ce e, ce faceți? Când mama se apropie și înțelese ce se petrecea, și când, întorcându-se, mă zări pe mine ... da, peste dânsul... scos de sub dărâmăturile unei bolți... Apoi o clipă de liniște, și pe urmă un suspin, un suspin lung, de ușurare, ca al unui om care se așază să se odihnească după un drum lung. Simții tremurul mamei. Tata o luă de braț: Hai, ce stai și tu ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fanta-Cella

... sar și scutură din coadă, încep cu toții să cânte, în mijlocul șuietului de peste ape, cântece moștenite de la strămoșii lor. "Eviva! colț fericit al lumii, cu adieri și calde, și răcoroase. Cât vei fi bogat în pește și aurit de soare, vom pluti în copăile noastre până în matca ... meu de cincizeci de ani a uitat să râdă, ca de-l umflu să îndruge Tarantella din Neapole , el plânge întruna, tovarăș trist al inimii mele. Burduful cimpoiului se umflă, ca o lighioaie ce înviază, și țiuitul lui, lung, migălit, îngânat părea ca o veste tristă din capătul apelor ... ce să mă mângâie? Și de ce să doresc? Mi-e destul ce văd, ce aud, ce înțeleg, ce mă-mpresoară. Iasomia bălsămează aerul cu miros de faguri albi; soarele, în zori, șerpuiește munții Triestului cu chenare de rubin, iar la amiezi sparge și risipește curcubeie care se mișcă în fiece ...

 

Constantin Stamati - Păgânul cu fiicele sale

... frații mei. Pe domnul din iaduri îl pun garant ție,     Și mă jur pe el Să-ți împlinesc toate; iar tu să-mi dai mie     Al tău suflețel! Păgânul atuncea se cutremurară,     Trupul îi răci, Ca să-și facă cruce, mâna ridicară...     Dar înțepeni! Demonul De ce stai pe gânduri? Păgânul ... voia ta! De le lepădară cumplitul lor tată     De la sânul său, Tu le ocrotește, și pe el iartă     De-acest păcat greu. Dar iată, al zece an cumplit sosește,     Și mai au trecut, Păcătosul plânge, amar se căiește,     De ce au făcut; Primăvara dulce iar încoronează,     Văi, dealuri și munți ... miezul nopții nu este departe,     Ele îl vestesc. Iar Păgânul jalnic și mustrat de cuget     Crucei s-au rugat; Și făr’ de credință... vrea ca al său suflet     Să scape de iad. Își cheamă copiii, gândind că ei poate     Vor fi ascultați. “...Vai mie! le zice, fiici făr’ de ... prelungit chinul, Păgâne greșite, Acum ai scăpat, Dar amar de-acela ce suflete vinde     Pe trai desfătat. Vei trăi în scârbă, hoțule păgâne,     Așteptând sfârșit, Al tău pierdut suflet va avea cu tine     Răzbel mult cumplit. Viața ta și lumea ție păcătoasă     Hulă îți va fi! Străin între oameni și în ...

 

Vasili Andreievici Jukovski - Păgânul cu fiicele sale

... frații mei. Pe domnul din iaduri îl pun garant ție,     Și mă jur pe el Să-ți împlinesc toate; iar tu să-mi dai mie     Al tău suflețel! Păgânul atuncea se cutremurară,     Trupul îi răci, Ca să-și facă cruce, mâna ridicară...     Dar înțepeni! Demonul De ce stai pe gânduri? Păgânul ... voia ta! De le lepădară cumplitul lor tată     De la sânul său, Tu le ocrotește, și pe el iartă     De-acest păcat greu. Dar iată, al zece an cumplit sosește,     Și mai au trecut, Păcătosul plânge, amar se căiește,     De ce au făcut; Primăvara dulce iar încoronează,     Văi, dealuri și munți ... miezul nopții nu este departe,     Ele îl vestesc. Iar Păgânul jalnic și mustrat de cuget     Crucei s-au rugat; Și făr’ de credință... vrea ca al său suflet     Să scape de iad. Își cheamă copiii, gândind că ei poate     Vor fi ascultați. “...Vai mie! le zice, fiici făr’ de ... prelungit chinul, Păgâne greșite, Acum ai scăpat, Dar amar de-acela ce suflete vinde     Pe trai desfătat. Vei trăi în scârbă, hoțule păgâne,     Așteptând sfârșit, Al tău pierdut suflet va avea cu tine     Răzbel mult cumplit. Viața ta și lumea ție păcătoasă     Hulă îți va fi! Străin între oameni și în ...

 

Mihai Eminescu - Rime alegorice

... pilastre. În jurul lor sunt așezate glastre, Din care cresc bogate-ntunecoase Ici roze negre, colo flori albastre Și pe ferești perdele de purpură. Un miros răcoros simțirea-mi fură; Deschisă lin e ușa unei sale Și noi minuni uimiții ochi văzură. Un pictor a-nflorit plafonul, murii, Cu ... slabe. Cu ochi pe jumătate-nchiși surâde: ­ Deși privirea-mi pe cei vii ucide, Te uită lung la mine, tu, ce mort ești, Pân-al tău suflet ochii va deschide. L-al tău mormânt tu ești în pragul porții, Dar să te stingi nu este voia sorții, Ci-n fața mea să lași încet să-ți cadă ... amorul, cu beții, cu gluma? ,,Ba nu ­ răspunse-atunci Șeherezade ­ Nu, nu îi vezi așa precum se cade; VÄ�ața lor un vis al morții este, Azi pradă ei, iar mâni ea o să-i prade. Ce afli-n lume? mii de generații. Popoare mândre sau obscure nații Demult ...

 

Emil Gârleanu - Călătoare! ...

... ajunse la pânza îmbâcsită de praf a pantalonilor vânătorului. Îi sui și pe aceștia, în zigzag, și, când dădu de cel dintâi buzunar al surtucului, se opri. Să se coboare, să nu se coboare-n el? Din cele ce învățase dintr-atâtea călătorii, și de la alții, știa că ...

 

George Coșbuc - Brâul Cosânzenii

... Și-un brâu purta pe-ncingătoare, Cum n-a mai fost pe lume brâu. Era de aur pe tot locul, Un fulger pe-al ei trup încins. El noaptea da lumini ca focul, Și-n brâu sta fetei prins norocul Precum e-n talismane prins. Vrăjit era că, de ... temi? Ne vom ascunde În noaptea codrului umbros Sub brazii fără grai, pe unde Nici ochi de om nu pot pătrunde, Nici flori cu tăinuit miros. El zice-așa, să zică iară, Să-i facă gândul ei ușor, Iar gându-i se topea de pară Și-n codru des, în zi ...

 

Emil Gârleanu - Frunza

... se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. Începuseră să cadă. Frunza auzea mereu, de acolo, din vârf, foșnetul cobitor al tovarășelor ce o părăseau, strecurându-se ușor, ca o șoaptă, ca o rugăciune, așternându-se jos, într-un lăvicer, pe deasupra căruia vântul alerga grăbit ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>