Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AȘTERNUT
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 271 pentru AȘTERNUT.
Ion Luca Caragiale - Poruncă domnească
Ion Luca Caragiale - Poruncă domnească Poruncă domnească de Ion Luca Caragiale — Bucuroși la oaspeți?! — Bucuroși! răspunde mama Catrina vătășelului, care-i aduse în gazdă doi soldați. Și sărmana bătrână zise numai cu gura jumătate. Dar ce-i faci obiceiului? Apucase și ea vremuri când acest cuvânt îl zicea din toată inima, și se deprinsese așa, că acum, chiar de n-ar fi fost bucuroasă de oaspeți, tot nu putea zice altfel. Mai întâi că nu e frumos... și apoi de ce a dat Dumnezeu patru pereți la casa omului? Soldații intrară în casă ca pe moșia lor — erau de-ai stăpânirii, și cu stăpânirea nu te joci! — iar Maria, fata mamii Catrinii, se ascunse de frică tocmai după cuptor. Bătrâna, și ea biet! ospătă musafirii cu ce dăduse Dumnezeu: puțină mămăliguță și o fiertură de borș cu știr, dezvinovățindu-se către soldați: — Ei! să fi poftit 'mneavoastră când eram și eu cu gospodăria mea, cu rostul meu! Atunci să fi văzut! Dar de când am rămas văduvă s-a legat și sărăcia de capul meu. Apoi și bătrânețele, bată-le pustia! și încă mai am și fata asta în grija ...
Ion Luca Caragiale - Sfânt-Ion
Ion Luca Caragiale - Sfânt-Ion Sfânt-Ion de Ion Luca Caragiale Baladă haiducească Frunzuliță chimionu, Chimionu, anasonu, Mai dă, doamne,-un Sfânt-Ionu, Să prăznuim patraonu Cu Jenică Arionu! Să mai mergem la fiatru Să văz doi jandari cât patru! Că era mare-mbulzeală De-mi venise amețeală; Că Jenică Arionu, Pasămite-i farmazonu, A tras la loja de sus Și drept în față ne-am pus, La lojă de beletaj, Unde-i mai mare blamaj! C-apoi stam și petreceam Și în lojă chef făceam, La poliție nici gândeam, La poliție, bat-o vina! Că ea e toată pricina, Ea cu colonel Algiu, Ursuzu și belaliu, Nu i-aș mai vedea chipiu! Că toamna când petreceam Ș-ăl mai mare chef făceam, Iacă-i domnu colonel Ne poftește frumușel Să mergem la ceai cu el, Și la ceai și la cafea, La soarea cu refenea, Și ne-ncântă, ne descântă, Bată-l măiculița sfântă! El tot haide! noi tot ba! Ne-a-ntețit cu dragostea; Noi trăgeam, el ne-mpingea, Tot așa și iar așa Pân-am ajuns în antrea. Aici, hop! și comisari, Ipistați, sergenți, jandari Cu niște chivere mari, Măiculiță, ce vlăjari! ...
Ion Luca Caragiale - Sfânt Ion
Ion Luca Caragiale - Sfânt Ion Sfânt-Ion de Ion Luca Caragiale Baladă haiducească Frunzuliță chimionu, Chimionu, anasonu, Mai dă, doamne,-un Sfânt-Ionu, Să prăznuim patraonu Cu Jenică Arionu! Să mai mergem la fiatru Să văz doi jandari cât patru! Că era mare-mbulzeală De-mi venise amețeală; Că Jenică Arionu, Pasămite-i farmazonu, A tras la loja de sus Și drept în față ne-am pus, La lojă de beletaj, Unde-i mai mare blamaj! C-apoi stam și petreceam Și în lojă chef făceam, La poliție nici gândeam, La poliție, bat-o vina! Că ea e toată pricina, Ea cu colonel Algiu, Ursuzu și belaliu, Nu i-aș mai vedea chipiu! Că toamna când petreceam Ș-ăl mai mare chef făceam, Iacă-i domnu colonel Ne poftește frumușel Să mergem la ceai cu el, Și la ceai și la cafea, La soarea cu refenea, Și ne-ncântă, ne descântă, Bată-l măiculița sfântă! El tot haide! noi tot ba! Ne-a-ntețit cu dragostea; Noi trăgeam, el ne-mpingea, Tot așa și iar așa Pân-am ajuns în antrea. Aici, hop! și comisari, Ipistați, sergenți, jandari Cu niște chivere mari, Măiculiță, ce vlăjari! ...
Ion Luca Caragiale - Sonet brutal
Ion Luca Caragiale - Sonet brutal Sonet brutal de Ion Luca Caragiale Simbolist-instrumentalist Zenitul polichrom se irizează-n spasm, Și lungi și partice cobor din el săgeți; Iar eu, citind adânc pe frescuri din pereți, Văd conturându-se din alte vremi un basm. Da!Homo... fui ! da, viața mi-e sarcasm! Sunt toate vechi, nimic nou nu mai poți să-nveți! Când toate intră-n ea ca lichidu-n bureți, De Calipige n-am de loc entuziasm! Lucească ochii ei în focuri de smarald, Pembele varii dungi aștearnă-și în bibiluri, Îi curgă lacrime în van de sânge cald! ...A! prea brutală-a fost când m-a metodoxit!... Mă tachinează-n van cu amplele-i profiluri: Vai! Faunul, răpus de Eros, a
... du-mă. Iar tu, pustiu imens, de tremuri numai De șoapt-acelorași dorinți eterne, Atunci, învinsele-ți aripi, o, suflet, Spre pradă golului adânc le-așterne. Iar Moartea, irosind cenușa vieței, În noaptea-i pașnică mă ție-ascuns, Tihnit să sorb mereu în scursul vremei, Repaosul ce viața mi l-a ...
Iulia Hasdeu - Unei file Unei file de Iulia Hasdeu februarie 1886 Sărmana filă-n care aștern A gândului comoară Nu știi câte dureri se cern Când vin spre tine iară. Ca lumea, rece mă privești Mă vezi surâzătoare Dar rana cum s-o potolești Când inima te doare? Sunt rele care nu se scriu Și nu se spun în șoapte, În ele chinu-i tot mai viu Și sufletul e-o noapte. Poți să mă plângi hârtie deci Ca muta mărturie; Ce grea amărăciune Să râzi, când plânsu-
Iuliu Cezar Săvescu - Fuga Corbul lui Edgar Poe de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție Ai cal bun, ai cal voinic, Deagă, să fugim, mi-ai zis; Tu-mi dai mâna, te ridic, Calul zboară ca un vis, Calul zboară ne’ncetat, Ca un arc s-a descordat; Am cal bun, am cal voinic. Munți și codri la pământ Se aștern din fugă, zbor, Calul nostru-n urma lor Saltă, zboară ca un vânt, Și zburând neîncetat, Rând pe rând din zbor se abat Munți și codri la pământ, Înainte, ne e scris Fericire, și-amândoi Fugărind același vis, Luna fuge după noi, Și fugind neîncetat, Din adâncul înstelat Curg lumini de paradis.
Mateiu Caragiale - Sihastrul și umbra
... raclă, în arsa mănăstire, Sub lespedea pe care-mi stă numele săpat, Și mă deștept cu groază ca iar să plec plângând, Când lin s-așterne
Mihai Eminescu - Cântec vechi (Eminescu)
Mihai Eminescu - Cântec vechi (Eminescu) Cântec vechi de Mihai Eminescu Vino, scumpă, de privește Dorul tău cum mă muncește. Nici defel cum nu mă lasă Nici să intru sara-n casă, Ci din așternut mă scoală, Ca pe-un pătimaș de boală, Și mă face de alerg Neștiind pe unde merg. Când în zori de dimineață, Mă visez cu tine-n brață, Când te strâng să nu te pierd Și te chem și te dezmierd. Ars deodată sar din pat, Singurel m-am deșteptat, Suspinând și amețit, Mă simt mai nenorocit. Sunt de carne, nu-s de fier! Ce să fac ca să nu pier. Căci rănit sunt de amor, De nici tăiesc, nici nu mor: Somnul meu nu este somn, Nici pe mine nu sunt domn. A dormi de sunt pe cale, Zăresc chipul dumitale: O icoană zugrăvită Cu mulți nuri
Mihai Eminescu - Ca o făclie...
... găsește. Căci lumea pare numai a curge trecătoare. Toate sunt coji durerii celei nepieritoare, Pe când tot ce aleargă și-n șiruri se așterne
Mihai Eminescu - Calul troian Calul troian de Mihai Eminescu Și ascultând așa fel de-al unora îndemn, Băgară în cetate pe calul cel de lemn Ș-apoi pe veselie, pe chef se așternură Pân- ce în miezul nopții pe toții somnu-i fură... Din calul acel mare elinii se coboară, Cu pază ei prin uliți în pândă se strecoară; Cum văd că mic și mare căzuse-n somn ca morți, Ei gâtuie străjerii, ce stau lungiți la porți Ș-aprind făclii în noapte pe-a zidurilor creste. Din Tenedos văzură luminile aceste Și-mplătoșați cum fură, armați cu lănci și săbii, S-apropie de țărmuri pe negrele corăbii. Când peste lumea toată domnea a nopții slavă Ei prea cu molcomișul și fără de gâlceavă Intrară în cetate... oricare repezi Și începur-în toții a da și a snopi. Tăiau bătrâni și tineri, din mic până la mare, Ostași în floarea vârstei și tinere fecioare... Și-s chiote, blesteme din inimă, rărunchi. Prin porțile cetății curgeau pân-în genunchi Șiroaiele de sânge... pe pruncii cei de țâță Îi aruncau în flăcări, să nu rămâie viță Și urmă de Troada... Și dând în ...